MTS vrea să administreze o bază de 37 de milioane de euro, dar în ultimii 30 de ani și-a făcut praf propriul patrimoniu » Raportul oficial e scandalos!

Încă din vara 2020, noul stadion Arcul de Triumf a dat naştere unor ample discuţii pe tema „cine trebuie să joace acolo şi de ce". Acest teren a fost prins în proiectul Euro 2020 la iniţiativa lui Dumitru Mihalache, fost preşedinte al FR Rugby şi manager de proiect pentru Euro 2020 în administraţia Mircea Sandu. Alături de Giuleşti, Ghencea şi Dinamo, Arcul de Triumf trebuia refăcut pentru a găzdui antrenamentele echipelor participante la Campionatul European.

Varianta Dinamo a murit din faşă, aşa că au rămas celelalte 3. Cum motiva Mihalache introducerea stadionului Arcul de Triumf în oferta către UEFA: „E poziţionat la distanţă mică de Arena Naţională, e aproape de un hotel de 4-5 stele şi oricum nu aveam altă soluţie".

Zis şi făcut. În 2013, Mihalache cere acordul FR Rugby pentru cooptarea arenei în proiectul „Stadioane pentru Euro 2020". „Rugby-ul şi-a dat acordul fără vreo obiecţie. Nu am ridicat sub nicio formă problema ca pe Arcul de Triumf să se joace meciuri oficiale de fotbal. Era vorba ca stadionul să fie pus la dispoziţie fotbalului numai pentru antrenamentele echipelor participante la Euro. În viziunea mea, stadionul trebuia modernizat pe ici, pe colo, fără costuri prea mari, dar nu am vorbit niciodată despre construcţia unui nou stadion. Ceea ce s-a întâmplat ulterior a depăşit intenţia noastră iniţială", spune Mihalache.

MTS vrea să administreze Arcul de Triumf

În primăvara 2014, conducerea FRF s-a schimbat în urma alegerilor. În locul lui Mircea Sandu, vine Răzvan Burleanu, care îşi aduce propria echipă. Mihalache nu se mai ocupă de proiect dar, în septembrie 2014, România primeşte dreptul de organizare în cea mai mare parte pe munca sa şi a vechii conduceri a Federației. Din septembrie 2014 până în noiembrie 2018 nu se mişcă un pai pe stadioanele destinate Euro 2020. În acest interval de timp, se schimbă 11 guvernări, cei mai longevivi premieri fiind Ponta, Cioloş şi Dăncilă! Lucrările la stadioane demarează sub premierul Viorica Dăncilă.

În noiembrie 2018, când a început îndepărtarea vechilor tribune de pe Arcul de Triumf, presa livra sec comunicatul CNI: „Stadionul va avea 8.100 de locuri, sistem de încălzire, parcare subterană, centru de recuperare, o suprafaţă de 120x80 m şi va costa 126,41 milioane lei". Cum s-a ajuns de la o modernizare minimă imaginată de Dumitru Mihalache la un stadion de zeci de milioane de euro nu a explicat nimeni până azi, nici măcar federalii de la rugby!

Pe măsura apropierii termenului de finalizare, mai multe cluburi de fotbal şi-au anunţat intenţia de a disputa meciuri acolo iar FRF, la rândul său, afirma că Arcul de Triumf va găzdui diverse competiţii fotbalistice. Şeful MTS, la vremea respectivă, Ionuţ Stroe, clama că „stadionul, din moment ce e construit din bani publici, va fi deschis tuturor sporturilor, cu scopul de a deservi interesului public". Declaraţiile celor din fotbal au iritat lumea rugbyului. Antrenori şi foşti jucători sau conducători au atras atenţia că stadionul Arcul de Triumf este al rugbyului încă din anii ’20 ai secolului trecut.

Iar istoric vorbind, punctul lor de vedere e corect. Terenurile „de la şosea", cum a fost denumit complexul acum peste 100 de ani, au fost puse la dispoziţia Federaţiei Societăţilor Sportive din România de către prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino în 1913. Cele 25 de hectare au fost amenajate, conform înţelegerii, pentru activităţi sportive. Complexul, care a găzduit în primii ani şi meciuri de fotbal, a fost inaugurat pe 9 martie 1914 cu meciul de rugby Sporting Club Roman vs Tennis Club. În 1927, fotbalul s-a mutat definitiv pe noul stadion ONEF, inaugurat, culmea ironiei, cu un meci de rugby România vs Armata Franceză pe 9 mai 1926. Din 1927 până în prezent, Arcul de Triumf nu a mai găzduit vreun meci de fotbal.

Auditul Curții de Conturi e total defavorabil

Înapoi în prezent. La sfârşitul lui decembrie 2020, Ionuţ Stroe e schimbat din fruntea MTS. În locul său vine Eduard Novak, care reia teza cu „stadionul a fost făcut din bani publici, deci e al tuturor" şi anunţă că acest complex de 37 de milioane de euro va fi preluat de MTS, care va deveni astfel, „administrator de drept al acestui obiectiv de interes naţional". 

Cât de capabilă e însă o astfel de entitate a statului să administreze o asemenea investiţie? Un raport al Curţii de Conturi intitulat „Auditul performanţei administrării patrimoniului sportiv al Ministerului Tineretului și Sportului" acoperă perioada 1990-2016, auditul consumându-se între februarie 2017 şi aprilie 2019. Cât a durat acţiunea, la şefia MTS s-au aflat 3 miniştri – Marius Dunca, Ioana Bran şi Bogdan Matei. După ce a finalizat auditul, Curtea de Conturi a dat publicităţii o sinteză, pe 40 de pagini, în care explică felul în care stau lucrurile în ograda acestui minister, care vrea să administreze complexul Arcul de Triumf.

Spicuim din sinteza CC:

• „Doar 18,3% din bunurile patrimoniale ale MTS existente la nivelul anului 1990 se mai regăsesc în documente. Ele ar fi trebuit să existe în arhivele diverselor entităţi subordonate MTS, dar cele mai multe au fost casate"
• „Pentru majoritatea entităţilor nu a putut fi stabilită situaţia reală a patrimoniului sportiv, respectiv a bazelor sportive, aflată în administrare la nivelul anului 1990"
• „Doar 21% dintre entităţile din subordinea MTS au putut prezenta documente privitoare la situaţia bazelor sportive pe care le-au avut sau le au în administrare. Pentru restul de 79% nu au fost identificate documentele pentru întreaga perioada auditată, adică 1990-2016. Inventarele identificate nu oferă o imagine fidelă şi reală a patrimoniului existent, în perioada 1990-2016".

Cum au dispărut baze sportive peste noapte

Sub titlul „Pierderi din patrimoniul sportiv, generate de inacţiunea/acţiunea tardivă a MTS", raportul CC oferă mai multe exemple. La Bistriţa, „active aflate în administrarea DJST-ului local au trecut fără niciun temei legal în patrimoniul unui club sportiv din localitate". 

La Tulcea, un imobil aflat în patrimoniul ministerului a ajuns în proprietatea unei societăţi comerciale. La Alba Iulia, Consiliul Local a preluat construcţiile aferente stadionului Mecanica, „unitate subordonată MTS", şi le-a demolat fără să aibă vreo HG aşa cum prevede legea. 

La Brăila, primăria locală a pus la pământ baza sportivă „Cabana Nautică", proprietate a MTS, tot fără aprobare. La Vaslui, clubul Viitorul are în acte un teren de 9.800 de mp, care însă „nu se află în folosinţa efectivă a entităţii". CL Timiș a înşfăcat acum 25 de ani un patinoar artificial administrat de DJST. Din baza sportivă Olteniţa, aflată lângă Orăşelul Copiilor din Bucureşti, „o suprafaţă de 69.841 mp a fost scăzută din evidenţa contabilă fără documente justificative". „Cabana pentru biatlon" din Poiana Braşov, dată în administrare de DJST-ul local către CSM Braşov, a ajuns o ruină şi, ulterior, a dispărut, fiind furată bucată cu bucată. Raportul menţionează că la ora auditului, cabana nu putea fi intabulată pentru că nu se găseau actele aferente.

„Înscrieri eronate în evidenţele cadastrale, a dreptului de proprietate/administrare" este titlul unui alt subcapitol al raportului Curţii de Conturi. Pe scurt, baze sportive "aflate în proprietatea statului şi în administrarea unităţilor subordonate MTS figurează în documentele specifice de evidenţă cadastrală şi publicitate imobiliară, având alte entităţi în calitate de proprietari/administratori sau datele înscrise nu corespund realităţii". Exemplele menţionate în raport vin din Brăila, Izvorul Mureşului, Deva, Bistriţa sau Focşani.

+25 FOTO

„MTS nu a acționat ca un bun administrator"

Concluzia Curţii de Conturi, pe prima parte a raportului de audit, sună astfel: „În perioada auditată, au fost identificate cazuri în care patrimoniul sportiv aflat în administrarea unităţilor subordonate a fost diminuat prin acțiunile unităților administrativ teritoriale fără a fi respectate în totalitate dispozițiile legale. Acest fenomen a fost posibil și din cauza faptului că MTS nu a acționat, de fiecare dată, ca un bun administrator, conform legii".

În continuarea raportului, comisia CC notează că numeroase baze sau facilităţi sportive subordonate MTS au fost transferate către alte entităţi, iar „dintre criteriile care au stat la baza transferurilor, ponderea cea mai importantă o reprezintă imposibilitatea MTS de a asigura fondurile necesare întreținerii/reparațiilor/ modernizărilor acestor baze". Deci, potrivit raportului, din 1990 până în 2016, MTS n-a găsit niciodată bani pentru a-şi administra şi a-şi întreţine patrimoniul.

O altă obligaţie a ministerului, conform legii, este aceea de a supraveghea „menținerea de către noii administratori a destinației bazelor sportive primite prin transfer de la MTS". La nivel local, supravegherea propriului patrimoniu, cât şi a bunurilor transferate temporar către alte entităţi, ţine de direcţiile judeţene de sport şi tineret. Deci, MTS, pentru că nu are bani să menţină o bază sportivă la un anumit standard, o transferă către o entitate care e obligată prin lege să facă acolo sport şi nimic altceva. Iar de supravegherea activităţii respective şi a felului cum acţionează asupra bazei noul administrator este responsabilă direcţia judeţeană sau cea a municipiului Bucureşti.

După ce a chestionat toate direcţiile din subordinea MTS, CC a constatat următoarele:

„La nivelul MTS, doar 17% dintre DJST-uri şi-au îndeplinit atribuţia legală, prin verificări efectuate periodic. Motivele invocate pentru neefectuarea acestor verificări, atunci când ele se impuneau, au fost următoarele:

• nu au cunoștință de existența atribuțiilor de verificare
• au considerat că doar MTS are această obligație
• nu s-a impus verificarea deoarece bazele transferate nu erau funcționale
• comisia de verificare constituită nu a întocmit niciun document
• nu există impunere în acest sens prin HG prin care a fost reglementat transferul
• menținerea destinației era doar în obligația entității primitoare conform HG de transfer

Așadar, „deși menținerea destinației era o obligație stabilită în sarcina noilor proprietari, atât prin Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000, cât și prin Hotărârile de Guvern prin care aceste baze sportive au fost transferate, la o parte dintre acestea nu s-a păstrat destinația inițială, unele fiind chiar desființate. Chiar dacă MTS a avut cunoștință despre aceste cazuri prin informările făcute de entitățile subordonate, demersurile ulterioare, în puținele cazuri în care au fost făcute (de a urmări prin acțiuni de control respectarea prevederilor legale), nu au condus la remedierea acestor situații sau la revenirea acestor baze în domeniul public al statului și în administrarea MTS".

S-au construit terenuri de minifotbal și hoteluri!

O altă obligație a MTS este aceea de a înfiinţa noi baze sportive. Raportul CC arată că „din 93 de entităţi auditate, doar 12 au înfiinţat în perioada auditată noi baze sportive". Ce fel de baze aflăm tot din raport: „Ponderea cea mai mare în cadrul structurilor noilor baze sportive înființate o dețin terenurile de minifotbal, terenurile de sport multifuncționale și spațiile de cazare”! Concluzia CC privitoare la acest aspect este următoarea: „Înființarea unor noi baze sportive s-a efectuat în baza unor criterii eterogene, neunitare, individualizate la nivelul fiecărei entități. Nu există o strategie de dezvoltare a sportului pe specificul/tradiția sportivă a zonei".

Echipele de audit ale CC au numărat bob cu bob bazele sportive aflate în administrarea MTS. Le-au ieşit 227 şi au făcut o analiză comparativă cu datele existente la MTS. În situaţia aflată la MTS apar 245!

O altă concluzie e că bazele MTS nefuncţionale nu au alt viitor în afara paraginei: „În ceea ce privește bazele sportive nefuncționale, această situație a fost cauzată, în principal, de lipsa fondurilor pentru întreținere și modernizare, precum și de administrarea necorespunzătoare. La nivelul MTS, nu există o politică/strategie/procedură de repunere în funcțiune a bazelor sportive nefuncționale. La cea mai mare parte dintre entitățile auditate nu există o politică de promovare a bazelor sportive în vederea creșterii gradului de ocupare a acestora".

Nici la capitolul reparaţii şi modernizări, MTS-ul nu stă mai strălucit: „În lipsa existenței unei strategii cu privire la alocarea sumelor destinate întreținerii/reparației/modernizării bazelor sportive, aceasta s-a efectuat în baza unor criterii eterogene vizând, în principal, necesități circumstanțiale. Există orientarea generală spre efectuarea de cheltuieli cu reparațiile curente, în detrimentul celor cu reparațiile capitale și modernizarea. Cele mai multe acțiuni întreprinse pentru maximizarea veniturilor proprii au fost cele privind închirierea bazelor sportive și a spațiilor anexă".

În finalul sintezei, Curtea de Conturi oferă „concluzii şi recomandări". La capitolul concluzii sunt identificate punctele tari şi cele slabe ale MTS. Punctele tari par însă a fi trecute în text doar ca umplutură, ca să nu existe numai bile negre în activitatea MTS. În schimb, „Punctele slabe" și „Vulnerabilitățile" au darul să sperie:

Puncte tari

• Existenţa unui patrimoniu la nivelul lui 1990
• Interes constant al opiniei publice faţă de fenomenul sportiv
• Reglementarea legală a supravegherii menţinerii destinaţiei bazelor sportive. (Nota redacției: Această reglementare se regăseşte în Legea 69/2000, dar auditul nu mai spune în ce măsură ea se aplică sau în ce măsură se ţine cont de ea, mai ales că sunt numeroase cazuri
• Laromet, Pro Rapid, Cireşarii, Latină 10 Ploieşti, Girueta, Badea Cârţan din Constanţa etc – care arată că această reglementare există degeaba, iar bazele sportive sunt agresate sau demolate total în ciuda legii pe care angajaţii MTS refuză să o pună în aplicare)
• În majoritatea cazurilor, bazele transferate în patrimoniul UAT şi-au păstrat destinaţia.

Puncte slabe

• Instabilitate la nivel managerial şi modificări frecvente ale modului în care funcţionează MTS
• Absenţa unei situaţii clare cu privire la provenienţa şi evoluţia bunurilor din patrimoniul MTS
• Lipsa unei strategii naţionale pentru sport şi pentru administrarea bazelor sportive în special
• Insuficienţa fondurilor alocate pentru întreţinerea, repararea, modernizarea şi extinderea bazelor sportive
• Lipsa unei proceduri privitoare la supravegherea menţinerii destinaţiei bazelor sportive
• Degradarea şi administrarea, ineficienţa sau utilizarea în alte scopuri a unor baze sportive date în folosință gratuită de către MTS
• Pierderea, în unele cazuri, a unor active din patrimoniul sportiv al MTS ca urmare a inacțiunii sau acțiunii tardive a MTS.

Vulnerabilităţi

• Continuarea degradării bazelor sportive existente
• Scăderea interesului populației față de activitatea sportivă în condițiile neasigurării întreținerii / modernizării / extinderii bazelor sportive
• Scoaterea din uz și schimbarea destinației unor baze sportive ca urmare a neexercitării de către MTS a prerogativelor legale privind urmărirea păstrării destinației acestora
• Ratarea unor posibilități de finanțare, de modernizare/extindere a bazelor sportive existente sau a investițiilor în noi baze sportive

Nepăsare, incompetență, ineficiență

Raportul Curţii de Conturi arată, la nivelul MTS, 30 de ani de nepăsare, de incompetenţă şi de ineficienţă managerială. Baze sportive dispărute peste noapte sau demolate ilegal, absenţa unor acte doveditoare privind clădiri patrimoniale, bunuri transferate în mod fraudulos, pasivitate în faţa speculanţilor imobiliari dornici să ridice blocuri peste bazele sportive, neaplicarea legii 69/2000 pentru a proteja bazele, angajaţi care nu ştiu care le e menirea, toate acestea arată că la MTS este dezastru. Iar acest minister e cel care doreşte să administreze un complex sportiv de 37 de milioane de euro.

Pe de altă parte, este evident că federalii de la rugby s-au lăcomit, iar cel mai probabil omul care a decis a fost şeful FR Rugby, Alin Petrache. De la o minimă modernizare a complexului, s-a acceptat o investiţie masivă fără să se anticipeze că ar putea veni cineva care să le ia de sub nas complexul devenit peste noapte extrem de atractiv. La fel de posibil este ca dorinţa de a trece stadionul Arcul de Triumf de la FR Rugby la MTS să fie şi o răzbunare politică, având în vedere relaţiile extrem de strânse dintre familia Petrache şi PSD. Atunci când s-a aprobat studiul de fezabilitate al stadionului şi au început lucrările, la guvernare era PSD. La Primăria Capitalei şi la cea de sector erau, de asemenea, oamenii PSD-ului. Acum lucrurile s-au schimbat radical. Totodată, Alin Petrache nu a răspuns la o chestiune enunţată de fostul vicepreşedinte al FRR, Victor Istrate: „E interesant de ştiut dacă în protocolul semnat între FRR şi MTS există prevederea asiguratorie, potrivit căreia arena revine în administrarea federaţiei după încheierea lucrării".

Dincolo de orice punct de vedere şi de orice speculaţie, întrebarea de bază este cum va administra MTS acest stadion de 37 de milioane de euro!? Cum îl va întreţine? PMB s-a arătat incapabilă să întreţină Arena Naţională şi a acumulat datorii impresionante, deşi are personal şi un buget consistent. Un stadion are nevoie de mentenanţă, de întreţinerea gazonului, de reparaţii, de exploatare, de pază etc. Cum va putea MTS să fie un bun administrator în condiţiile în care raportul de audit arată că în Vasile Conta este un dezastru de mari proporţii şi că acest minister nu a fost capabil să-şi administreze patrimoniul în toţi anii scurşi din decembrie ’89?

Stadionul Arcul de Triumf este proprietatea statului român, administrată de Ministerul Tineretului și Sportului, situație de fapt și de drept care nu poate fi contestată. Federația Română de Rugby a primit dreptul de folosință gratuită, pe o durată determinată. În pregătirea Campionatului European de Fotbal 2020, la care România participă în calitate de coorganizator, Stadionul Arcul de Triumf a fost inclus în programul de reabilitare la care ţara noastră s-a angajat, ca atare această folosinţă gratuită a încetat, în virtutea interesului public legitim. Nu există prevederi legale care să impună revenirea la situaţia anterioară retragerii folosinţei gratuite asupra acestui obiectiv, dimpotrivă, interesul public legitim continuă să primeze
Comunicat MTS

„Care e baza legală?"

Ioan Mircea Paşcu, fost ministru al apărării, coleg de echipă în tinereţe cu regretatul Tolea Grinţescu, fost preşedinte al FR Polo, a lansat o variantă interesantă cu privire la stadionul Arcul de Triumf: „Imediat după 1989 s-a iscat o adevărata bătălie, extrem de dură, pentru preluarea în proprietate privată a spațiului dintre Casa Presei și Arcul de Triumf, unde sunt câteva baze sportive de tradiție. Scopul era simplu: construirea de clădiri aducătoare de bani proprietarilor pe terenurile respective. Astăzi, «bătălia» se dă în jurul Stadionului Arcul de Triumf. MTS a decis singur să preia stadionul de la Federația Română de Rugby, motivând «interesul public» care ar rezulta din faptul că stadionul a intrat în rândul celor utilizate pentru antrenament pentru Campionatul European de Fotbal (de parcă utilizarea lui pentru rugby nu ar fi și ea tot de «interes public»). Întrebarea mea este dacă preluarea arbitrară de la Federația Română de Rugby, pentru un eveniment trecător, are bază legală, din moment ce returnarea către FR Rugby după campionatul de fotbal nu are, cum susține MTS?".

Dumitru Mihalache: „Arcul de Triumf e leagănul rugbyului românesc"

Dumitru Mihalache, omul care a pus stadionul Arcul de Triumf pe lista pentru Euro 2020, declara pentru GSP în vara trecută: „Chiar dacă voi fi acuzat de subiectivism, pentru că provin din rugby, eu am convingerea că Arcul de Triumf e stadionul rugbyului românesc, leagănul său. Aici se joacă rugby de peste 100 de ani. Moral şi istoric vorbind, aici e casa rugbyului românesc. Apoi, credeţi că dacă l-ar lua MTS-ul în administrare ar fi mai bine? Păi uitaţi-vă la patrimoniul MTS. Mă îndoiesc că MTS ar avea capacitatea de a administra un asftel de stadion. Şi dacă l-ar administra vreo primărie tot rău ar fi. Administrarea făcută de o autoritate publică e falimentară. Orice variantă care exclude FR Rugby nu îşi are sensul. După părerea mea, nici combinaţia cu fotbalul nu e o soluţie. Nu poţi să faci şi fotbal, şi rugby acolo. Aaaa, dacă pentru vreun eveniment fotbalistic de mare anvergură îşi dă FR Rugby acordul şi pune stadionul la dispoziţie, atunci da, dar să organizezi meciuri din campionatul naţional aici sau cine ştie ce alte competiţii fotbalistice, nu e în regulă. Mai gândiţi-vă şi la faptul că, de bine-de rău, fotbalul tot mai are nişte stadioane, în vreme ce rugbyul are câteva terenuri amărâte. Şi acum ce faci, vii să-i iei şi inima?".

Eduard Novak „Avem o solicitare de la FCSB pentru închirierea stadionului Arcul de Triumf”

Citește mai multe știri de actualitate:

Basarab Panduru a primit o veste-șoc, în direct la TV: „Mamă! La asta nu mă așteptam!”

Mirel Rădoi, atenționat înaintea preliminariilor: „Joci cu Germania cu rezerve de la penultimul loc?”