Articol de Costin Ștucan - Publicat joi, 01 iunie 2023 11:17 / Actualizat vineri, 02 iunie 2023 11:46
La jumătatea anilor 2000, Daniel Marian Vintilă, pe atunci în vârstă de doar 16 ani, era considerat un supertalent în Europa. Promovat de Dorinel Munteanu, lăudat de scouterii lui Jose Mourinho și dorit de Gică Hagi la Viitorul, fostul mijlocaș s-a retras la doar 23 de ani. Acum, la 33 de ani, și-a găsit un drum în armată
„Mi s-a făcut pielea de găină când am văzut ce a spus domn’ profesor (n.r. - Ianis Guda, fost selecționer la loturile naționale și primul antrenor din istoria Viitorului). Nu știam că m-a lăudat scouterul lui Mourinho. Mă simt neputincios acum, nu mai pot da timpul înapoi”, spune bărbatul tuns militărește, cu cărare pe o parte.
Acum două săptămâni, Ianis Guda povestise în direct la GSP Live despre un mare talent irosit: “Aveam un băiat, Vintilă, la echipa națională de 1990. Un jucător despre care un scouter al lui Mourinho care l-a văzut pe băiat la un turneu internațional mi-a zis: „Băiatul ăsta e cel mai complet jucător de 16 ani din Europa la momentul ăsta”. Juca la FC Argeș, a debutat la 16-17 ani la prima echipa în Liga 1”.
“Cornel Penescu cerea vreo 30.000 de euro, Gică Hagi plătea vreo 20.000. Pur și simplu, Penescu n-a vrut să-i dea drumul, i-a distrus viața unuia dintre cei mai talentați tineri din Europa. Lovea mingea perfect cu ambele picioare, capacitate de efort senzațională, putea juca orice în afară de portar și fundaș central. A jucat la FC Argeș și s-a tăiat acolo. Probabil și anturajul…
- Ianis Guda, la GSP Live
Gazeta l-a căutat pe fostul copil minune din Pitești. Daniel Marian Vintilă are acum 33 de ani și e fruntaș în armata română, unde a intrat în urmă cu patru ani la sugestia fratelui său. Fostul mijlocaș nu vrea să dea detalii despre ce face exact în uniformă, dar într-una din pozele postate pe pagina de Facebook se observă că e încadrat în Batalionul 423 Sprijin Logistic. Vintilă se rezumă să spună că “viața în armată e cât de cât bine”.
Promovat de Dorinel, ignorat de Ionuț Badea
În 2005, juniorul lui FC Argeș era selectat de FRF pentru a face parte din proiectul Luceafărul, o copie a școlii de fotbal care a funcționat între 1978 și 1985 și în care au crescut Hagi, Mateuț, Belodedici sau Balint. Dintre colegii de generație ai lui Vintilă, fotbalul românesc i-a cunoscut pe Cristi Daminuță, Cornel Râpă, Marius Alexe și Dumitru Copil.
Făcusem școală serios până în clasa a opta. Tata nu prea voia să mă lase la fotbal. Apoi, clasele a noua și a zecea le-am făcut la București, la liceul Benjamin Franklin. Dar intram pe o poartă și ieșeam pe alta. Ne trăgeam unul pe altul. Fugeam, luam metroul repede și ne duceam în mall. Am și dat nas în nas cu profesorul Guda la mall. După aia, ne păzea, suna să vadă dacă suntem la ore
- Daniel Marian Vintilă, fost internațional de juniori
După aproape doi ani petrecuți în regim de internat la baza federală de la Mogoșoaia, Vintilă s-a întors la Pitești unde a fost luat de Dorinel Munteanu la echipa mare. La 16 ani și 10 luni debuta în Liga 1 într-un meci cu Jiul, iar peste câteva zile juca mai bine de jumătate de oră la Timișoara, în Poli - FC Argeș 3-1, un meci rămas în memorie pentru un gol din foarfecă marcat de Mansour.
Ce se anunța a fi startul unei cariere promițătoare a rămas doar o amintire răzleață din viața puștiului de 17 ani. Echipa a retrogradat, iar Munteanu a fost înlocuit cu Ionuț Badea. Povestește Vintilă:
“Nu am fost leneș sau lipsit de motivație. Am fost muncitor. La testele fizice, eram mereu primul. Dădeam testele fizice cu Sensei, tatăl lui Marius Niculae. Mi-a spus că singurul care mă făcea la testul Gacon era Bănel Nicoliță.
Dar dacă un antrenor vrea să te ridice, te ridică. Dacă are grijă de tine, te poate face fotbalist. Dacă îți dă încredere poți să rupi munții. Dacă vine alt antrenor și te dă la o parte și nu-ți dă încredere, nu poți să răzbați.
Nu cred că lui Badea i-a plăcut de mine. M-a dat la echipa a doua, nu mi-a dat nicio șansă. Fusesem și coleg de cameră cu el când era jucător, l-am prins la un meci în cantonament. Era la fel ca acum. Citea foarte mult, folosea cuvinte din italiană. Nu am fost obraznic cu el, nici vorbă. Nu ieșeam în oraș. Mă antrenam bine, nu mă duceam în cluburi. Nu i-am cerut niciodată explicații, am ținut în sufletul meu și am lăsat lucrurile așa”.
Penescu i-a refuzat transferul la Hagi
Ignorat de Ionuț Badea, Vintilă a fost dorit de Gheorghe Hagi care se pregătea să dea drumul academiei de la Ovidiu. La recomandarea lui Ianis Guda, fostul său antrenor de la națională, Viitorul l-a adus în probe, fiind dispusă să plătească 20.000 de euro:
“Mi-au dat foaie de la club că pot să mă transfer pentru 50.000 de euro. Am plecat acolo, am mers în cantonament cu Viitorul în Antalya, dar nu mi-au dat drumul să plec. Am mers cu părinții, ne-am rugat de Cornel Penescu să-mi dea drumul să-mi fac un viitor, dar n-a vrut. Dacă rămâneam la Hagi, cred că ajungeam și eu fotbalist”.
Ajuns la 19 ani, cu cariera blocată la FC Argeș, un club bulversat de scandalul Mită pentru arbitri, Daniel Vintilă și-a pierdut motivația: “În sufletul meu, începusem să cobor. Nu mai aveam curaj și motivație. Coborâsem toate scările, mai era doar gol sub mine. M-au dat să joc la SCM Pitești, la Liga 4. După 6 luni, am vorbit cu antrenorul să mă dea afară, să pot să plec. M-au dat afară și am plecat la FC Botoșani. Am jucat 6 luni și acolo și apoi au vrut să mă împrumute la Dorohoi. Le-am zis: “Sunt plecat de acasă la 600 de kilometri, nu puteți să mă împrumutați la Dorohoi”.
La Botoșani, la vizionări, Costel Orac îmi spunea că de ce nu îi dau adversarului centrul, adică de ce nu-l las să intre spre centru și să tragă la poartă. Am fost mai vulcanic și i-am spus că nimeni nu poate să-mi spună mie asta. Când i-am răspuns, Bordeanu (n.r. - Valeriu Bordeanu, actual secund al lui Dan Petrescu la CFR) îmi făcea semn: “Taci, taci, nu te mai lua cu el!”. Dar nu m-am oprit. I-am zis: “Vrei să mă scoți din echipă?! “Spune-mi! Îmi fac bagajele și plec acasă!”. De atunci, nu m-a mai băgat așa mult
- Daniel Vintilă, fost internațional de juniori
Cu cariera în impas, fostul copil minune a mai făcut o încercarea. În 2012, a plecat în Germania la recomandarea fostului fotbalist Sorin Radu în speranța că va prinde un contract de amator la un club din ligile inferioare. Clubul ar fi trebuit să-i asigure și un loc de muncă.
“Am plecat împreună cu Cristi Bratu, omul care i-a dat cele mai multe goluri lui Steaua. Am mers în probe la un club din liga a șasea. Cu toate că mă antrenam cot la cot cu ei, tot mă țineau vreo jumătate de oră după antrenamente să mai fac ceva fizic. Eu credeam că sunt la nivelul lor, dar nu eram. Și erau în liga a șasea.
M-au băgat la pauză într-un meci, le-am dat mingea printre picioare la trei inși. Vuiau spectatorii, erau mai mulți în tribune decât la FC Argeș. După meci, au zis să semnăm contractele. Noi ne făcusem planul că ne dau 1000 de euro și ne dau și un loc de muncă plătit cu 1.500 de euro. Au zis: “400 de euro la fotbal”. Noi am întrebam de loc de muncă, dar au spus: “Ce muncă?! Nu vă dăm”. Doar chiria era 400 de euro. Am spus că plecăm acasă, le-am cerut să ne ia bilet de avion să ne întoarcem. Au zis: “Ce bilet?!”. Ne-au dat 200 de euro și ne-au trimis acasă”.
„M-a întrebat un client pe taxi dacă am rămas amărât”
Vintilă a mai jucat o perioada la Albota, în Liga 3, dar a început să muncească: “Încercam să-mi fac alt viitor. Începuseră să-mi placă și mie banii, să mă îmbrac. La FC Argeș ne țineau și trei luni până ne dădeau banii. M-am făcut taximetrist. Am dus mulți fotbaliști beți cu taxiul. Mă știau toți. La un moment dat, m-a întrebat un client: „Auzi, tu nu ești fostul fotbalist de la FC Argeș? Ai rămas amărât, nu mai ai bani?”. Și i-am zis: “Mai aveam nevoie de 5.000 de euro să-mi iau Ferrari și nu știam cum să fac. Și m-am angajat pe taxi”.
Am prins într-o zi doi inși care m-au întrebat la fel. M-am dus supărat la prietena mea și i-am zis: „Gata! De azi încolo nu mai fac taxi. Uite ce vorbește lumea!”. Dar după aia m-am gândit: “Ce, îmi dă mie lumea să mănânc?!”.
După taximetrie, Vintilă s-a angajat la o firmă de pază: “Am lucrat ca bodyguard la o sală de jocuri. Viața de noapte nu e frumoasă. Erau scandaluri, dar nu vrea să-mi amintesc. Acum patru ani m-am dus în armată. Fratele meu lucra deja în armată și m-a tras după el. Mi-a zis să intru și eu, să nu mai stau și să nu fac nimic”.
Retras din fotbal de 10 ani, fostul mijlocaș dreapta de la naționala U17 pare împăcat cu drumul său în viață chiar dacă unele amintiri legate de meciuri par să-i umezească ochii. În timp ce Cornel Râpă - fostul său coleg de bandă dreaptă la naționala U17 - a adunat patru titluri de campion în carieră, Vintilă se mândrește acum cu uniforma militară de camuflaj care are cusute în piept două ecusoane. Pe unul scrie Vintilă, pe celălalt România.
Supertalentul care acum 17 ani îi impresiona pe scouterii lui Jose Mourinho zâmbește: “Dacă nu am apucat să-mi pun numele pe spate, l-am pus pe față!”.
L-am luat pe Vintilă în cantonamentul din Antalya și la un moment dat mă sună un număr cu 111111. Zic: „E important”. „Sunt Penescu! Bă, Iani, îmi iei prunele din curte?”. „Ce prune vă iau, domn președinte?”. Asta cu prunele mi-a mai zis-o și Gigi odată. Venea un copil de la Steaua la mine, la Dinamo, și m-a sunat Gigi: „Ce faci, mă, îmi iei prunele din curte?”. I-am zis: „Nu ți le iau, mă, vin ele singure!”
- Ianis Guda, primul antrenor din istoria Viitorului
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
)
