Articol de GSP - Publicat sambata, 31 mai 2008 00:00
S-a discutat mult pe tema „regulii 6+5”, discuţii care de fiecare dată au generat valuri de comentarii de aprobare sau dezaprobare pe forum-uri, pe blog-uri, etc. De cele mai multe ori însă, citind aceste păreri pro şi contra, am realizat că majoritatea celor care îşi argumentau punctul de vedere dădeau dovadă de o slabă înţelegere a problemelor complexe pe care această regulă le ridică.
În urma ultimelor ştiri apărute, care susţin că această hotărîre a fost luată de Comitetul Executiv al FIFA, m-am hotărît să scriu acest articol pentru a clarifica cîteva aspecte, poate mai putin ştiute sau ştiute dar ignorate.
Ce mă îndreptăţeşte să clarific aspecte referitoare la această problemă?
Ei bine, nu sunt vreun expert sau mare specialist, dar sunt absolvent al unei facultăţi de ştiinţe politice, iar lucrarea mea de licenţă a avut ca subiect Parlamentul European si dreptul comunitar. Asta nu prea contează oricum, fiindcă voi încerca să precizez sursele peste tot unde citez lucruri importante din legislaţie, iar dacă îmi voi exprima şi păreri personale, ei bine, e dreptul meu, doar e blogul meu, nu?. Acest articol poate fi plictisitor pentru unii, poate fi prea tehnic, poate conţine prea multe detalii, drept urmare, dăcă nu aveţi un real interes în această problemă şi aveţi ceva mai bun de făcut, vă rog să nu-l citiţi.
Care sunt competenţele în acest context al FIFA sau UEFA?
FIFA sau FIFA, respectiv UEFA (reprezentanta europeană), sunt doar organizaţii ce reglementează regulile jocului de fotbal. Ca orice organizaţii care activează la nivel internaţional, respectiv european, ele funcţionează în conformitate cu legislaţia internaţională, respectiv europeană. FIFA sau UEFA nu sunt parlamente, nu pot da legi de drept civil cu aplicare naţională, europeană sau internaţională.
Ce este Uniunea Europeană şi ce este dreptul comunitar?
Uniunea Europeana nu este un stat federativ ce înlocuieşte celelalte state, ci o organizaţie de cooperare internaţională. Deşi nu este stat federativ, împrumută anumite concepte instituţionale specifice unui stat federativ şi anume faptul ca statele membre au dezvoltat instituţii comune cărora le deleagă o parte din suveranitatea lor pentru ca deciziile în ceea ce privesc problemele de interes comun să poată fi făcute la nivel european. Toate aceste hotărîri regăsite în Tratatele fundamentale ale Uniunii Europene, tratatele adiţionale, actele normative emise de organele comunitare, deciziile Curţii Europene de Justiţie formează dreptul comunitar. Conform Tratatului de la Roma dreptul comunitar comportă două trăsături definitorii: supremaţia faţă de dreptul naţional şi efectul direct în statele membre ale Uniunii.
OK? De ce sunt relevante aceste lucruri?
Odată intrată în Uniunea Europeană, România a ratificat toate aceste tratate, ceea ce înseamnă că pentru noi lucrurile prevăzute de aceste tratate sunt legi.
Cu ce legislaţie europeană intră în conflict această „regulă 6+5” şi cît de importantă este ea?
În Tratatul Comunităţii Europene, ratificat de toate statele membre se defineşte cetăţenia europeană şi se preved mai multe drepturi ale cetăţenilor europeni printre care: dreptul de a nu fi discriminat pe motiv de naţionalitate pe teritoriul UE, dreptul la libera circulaţie şi reşedinţă pe teritoriul Uniunii şi dreptul de a aplica pentru un loc de muncă în orice domeniu şi funcţie (cu excepţie funcţiile sensibile din domeniul apărării naţionale). O componentă a acestei libere circulaţii a cetăţenilor o reprezintă libera circulaţie a forţei de muncă. În acest scop articolul 39 din Tratatul Comunităţii Europene prevede că: libera circulaţie a forţei de muncă va fi asigurată pe teritoriul Uniunii; acestă circulaţie se va realiza cu abolirea oricărei forme de discriminare bazată pe naţionalitate între cetăţenii statelor membre în ceea ce priveşte angajarea, remuneraţia şi alte condiţii de muncă şi angajare. Acest drept al liberei circulaţii are o aplicare care permite unui cetăţean să invoce acest drept, într-o curte de justiţie, împotriva altor persoane, fizice sau juridice, guvernamentale sau non-guvernamentale. Prin urmare aceste legi şi drepturi sunt esenţiale fiindcă definesc cetăţenia europeană.
“Regula 6+5 ar însemna o discriminare directă, drept urmare vom da cartonaşul roşu acestei reguli”, a declarat Comisarul European pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, Vladimir Spidla. De ce reprezintă regula 6+5 o discriminare?
Deşi răspunsul la acestă întrebare reiese din cele menţionate mai devreme, am vrut să fac cateva specificări clare pentru ca am vazut multe argumente ca: „În lot poţi avea cîţi jucători comunitari vrei, doar că nu pot juca toţi în acelaşi timp. Unde e discriminarea?”. Discriminarea priveşte condiţiile de muncă şi şansele egale. Vorbind strict despre fotbal, titularizarea pentru un jucător profesionist este foarte importantă şi are urmări multiple. Fiind titular poţi intra in vizorul naţionalei ţării tale, fiind titular primeşti bonusuri de performanţă mai ridicate, fiind titular îţi creşte cota de transfer şi ai o expunere mai mare în faţa scouterilor de la echipele mai mari, deci poţi evolua în carieră mai uşor. Nu zice nimeni că locul de titular nu trebuie să ţi-l cîştigi, dar contează şi şansele egale cu care trebuie să pornească toţi în această cursă pentru titularizare. Astfel în vreme ce un jucător autohton se bate pentru un loc în primul 11, un jucător comunitar se va bate pentru un loc în „primul 5” (de jucători străini). Clar şansele jucătorilor autohtoni sunt mai favorabile fiindcă nu au o limită în ceea ce priveşte numărul lor în primul 11.
Dar nu există oricum o discriminare?
Sigur, în realitate în multe cazuri există deja discriminare şi nu numai între jucătorii autohtoni şi străini. Această discriminare provine din subiectivitatea oamenilor, mai exact a antrenorilor, care pot avea afinităţi faţă de anumiţi jucători pe care i-a mai antrenat în altă parte, pot avea interes la comisioane dacă promovează un anumit jucător care va fi vîndut mai tîrziu, sau poate că un antrenor e pur şi simplu mai naţionalist şi preia o echipă cu mulţi jucători străini ceruţi de antrenorul anterior, caz în care favorizează jucătorii autohtoni din lot. Sigur că discriminarea există, dar de aici pînă la a o transforma in regulă oficială sau lege e un drum lung.
S-a discutat mult pe tema „regulii 6+5”, discuţii care de fiecare dată au generat valuri de comentarii de aprobare sau dezaprobare pe forum-uri, pe blog-uri, etc. De cele mai multe ori însă, citind aceste păreri pro şi contra, am realizat că majoritatea celor care îşi argumentau punctul de vedere dădeau dovadă de o slabă înţelegere a problemelor complexe pe care această regulă le ridică.
În urma ultimelor ştiri apărute, care susţin că această hotărîre a fost luată de Comitetul Executiv al FIFA, m-am hotărît să scriu acest articol pentru a clarifica cîteva aspecte, poate mai putin ştiute sau ştiute dar ignorate.
Ce mă îndreptăţeşte să clarific aspecte referitoare la această problemă?
Ei bine, nu sunt vreun expert sau mare specialist, dar sunt absolvent al unei facultăţi de ştiinţe politice, iar lucrarea mea de licenţă a avut ca subiect Parlamentul European si dreptul comunitar. Asta nu prea contează oricum, fiindcă voi încerca să precizez sursele peste tot unde citez lucruri importante din legislaţie, iar dacă îmi voi exprima şi păreri personale, ei bine, e dreptul meu, doar e blogul meu, nu?. Acest articol poate fi plictisitor pentru unii, poate fi prea tehnic, poate conţine prea multe detalii, drept urmare, dăcă nu aveţi un real interes în această problemă şi aveţi ceva mai bun de făcut, vă rog să nu-l citiţi.
Care sunt competenţele în acest context al FIFA sau UEFA?
FIFA sau FIFA, respectiv UEFA (reprezentanta europeană), sunt doar organizaţii ce reglementează regulile jocului de fotbal. Ca orice organizaţii care activează la nivel internaţional, respectiv european, ele funcţionează în conformitate cu legislaţia internaţională, respectiv europeană. FIFA sau UEFA nu sunt parlamente, nu pot da legi de drept civil cu aplicare naţională, europeană sau internaţională.
Ce este Uniunea Europeană şi ce este dreptul comunitar?
Uniunea Europeana nu este un stat federativ ce înlocuieşte celelalte state, ci o organizaţie de cooperare internaţională. Deşi nu este stat federativ, împrumută anumite concepte instituţionale specifice unui stat federativ şi anume faptul ca statele membre au dezvoltat instituţii comune cărora le deleagă o parte din suveranitatea lor pentru ca deciziile în ceea ce privesc problemele de interes comun să poată fi făcute la nivel european. Toate aceste hotărîri regăsite în Tratatele fundamentale ale Uniunii Europene, tratatele adiţionale, actele normative emise de organele comunitare, deciziile Curţii Europene de Justiţie formează dreptul comunitar. Conform Tratatului de la Roma dreptul comunitar comportă două trăsături definitorii: supremaţia faţă de dreptul naţional şi efectul direct în statele membre ale Uniunii.
OK? De ce sunt relevante aceste lucruri?
Odată intrată în Uniunea Europeană, România a ratificat toate aceste tratate, ceea ce înseamnă că pentru noi lucrurile prevăzute de aceste tratate sunt legi.
Cu ce legislaţie europeană intră în conflict această „regulă 6+5” şi cît de importantă este ea?
În Tratatul Comunităţii Europene, ratificat de toate statele membre se defineşte cetăţenia europeană şi se preved mai multe drepturi ale cetăţenilor europeni printre care: dreptul de a nu fi discriminat pe motiv de naţionalitate pe teritoriul UE, dreptul la libera circulaţie şi reşedinţă pe teritoriul Uniunii şi dreptul de a aplica pentru un loc de muncă în orice domeniu şi funcţie (cu excepţie funcţiile sensibile din domeniul apărării naţionale). O componentă a acestei libere circulaţii a cetăţenilor o reprezintă libera circulaţie a forţei de muncă. În acest scop articolul 39 din Tratatul Comunităţii Europene prevede că: libera circulaţie a forţei de muncă va fi asigurată pe teritoriul Uniunii; acestă circulaţie se va realiza cu abolirea oricărei forme de discriminare bazată pe naţionalitate între cetăţenii statelor membre în ceea ce priveşte angajarea, remuneraţia şi alte condiţii de muncă şi angajare. Acest drept al liberei circulaţii are o aplicare care permite unui cetăţean să invoce acest drept, într-o curte de justiţie, împotriva altor persoane, fizice sau juridice, guvernamentale sau non-guvernamentale. Prin urmare aceste legi şi drepturi sunt esenţiale fiindcă definesc cetăţenia europeană.
“Regula 6+5 ar însemna o discriminare directă, drept urmare vom da cartonaşul roşu acestei reguli”, a declarat Comisarul European pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, Vladimir Spidla. De ce reprezintă regula 6+5 o discriminare?
Deşi răspunsul la acestă întrebare reiese din cele menţionate mai devreme, am vrut să fac cateva specificări clare pentru ca am vazut multe argumente ca: „În lot poţi avea cîţi jucători comunitari vrei, doar că nu pot juca toţi în acelaşi timp. Unde e discriminarea?”. Discriminarea priveşte condiţiile de muncă şi şansele egale. Vorbind strict despre fotbal, titularizarea pentru un jucător profesionist este foarte importantă şi are urmări multiple. Fiind titular poţi intra in vizorul naţionalei ţării tale, fiind titular primeşti bonusuri de performanţă mai ridicate, fiind titular îţi creşte cota de transfer şi ai o expunere mai mare în faţa scouterilor de la echipele mai mari, deci poţi evolua în carieră mai uşor. Nu zice nimeni că locul de titular nu trebuie să ţi-l cîştigi, dar contează şi şansele egale cu care trebuie să pornească toţi în această cursă pentru titularizare. Astfel în vreme ce un jucător autohton se bate pentru un loc în primul 11, un jucător comunitar se va bate pentru un loc în „primul 5” (de jucători străini). Clar şansele jucătorilor autohtoni sunt mai favorabile fiindcă nu au o limită în ceea ce priveşte numărul lor în primul 11.
Dar nu există oricum o discriminare?
Sigur, în realitate în multe cazuri există deja discriminare şi nu numai între jucătorii autohtoni şi străini. Această discriminare provine din subiectivitatea oamenilor, mai exact a antrenorilor, care pot avea afinităţi faţă de anumiţi jucători pe care i-a mai antrenat în altă parte, pot avea interes la comisioane dacă promovează un anumit jucător care va fi vîndut mai tîrziu, sau poate că un antrenor e pur şi simplu mai naţionalist şi preia o echipă cu mulţi jucători străini ceruţi de antrenorul anterior, caz în care favorizează jucătorii autohtoni din lot. Sigur că discriminarea există, dar de aici pînă la a o transforma in regulă oficială sau lege e un drum lung.
)
)
)
)
)
)
