Articol de GSP - Publicat vineri, 01 octombrie 2021 12:21 / Actualizat vineri, 01 octombrie 2021 13:00
Romulus Gabor a dezvăluit la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” două episoade controversate de dinainte de 1989, dar și cum a ratat transferurile la Steaua și la Dinamo, două dintre cluburile care făceau legea în aceea perioadă în fotbalul românesc
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Ai avut oferte de la Steaua și de la Dinamo. Dar de la Securitate n-ai avut?
- N-am avut oferte. Doar în armată ne-a chemat să ne spună că dacă auzim pe cineva care vrea să plece din unitate să-i zicem. Dar, în rest, n-am avut...
- Dar ai avut probleme mari cu ei.
- Am avut un incident când eram la Scornicești. Conduceam cu 2-0 și la un moment dat nu știu ce altercație a fost. Eu nu i-am zis nimic arbitrului, dar mi-a dat cartonașul roșu. N-am comentat nimic, nu pricepeam ce are cu mine. M-am dus pe bancă. Nu aveai voie nici atunci să stai pe bancă, dar nu mi-a zis nimeni nimic. Mi-am dat ghetele jos că era cald, vară și mă uitam la meci.
Prin minutul 70 și ceva a mai eliminat un jucător de la noi și s-a creat o busculadă. Eu, cum stăteam pe bancă, m-am trezit cu doi civili, nu știu ce grad aveau, dar ca fizic arătau bine.
- De la Securitate!
- M-au luat de brațe, m-au băgat într-un ARO cu o singură ușă în spate. Chiar mă luase frica! Erau și doi soldați cu pistolul-mitralieră. M-am dus direct în echipament, dar cu ghetele în mână. Meciul s-a terminat 3-2, ne-au bătut. La miliție m-au pus în sala de așteptate.
- Păi, și altceva ce s-a întâmplat la secție?
- Nimic... Am stat. Timp de 20-30 de minute nu m-a băgat nimeni în seamă. După perioada asta m-au dus înapoi la stadion, unde mă aștepta echipa.
- Dar nu ți-era teamă de situație?
- De ce să-mi fie? Acolo totul era controlat de familia Ceaușescu. Probabil că m-au lăsat să plec după ce-au văzut că echipa lor a câștigat meciul.
- Dar care au fost motivele arestării?
- Nici acum nu știu motivele pentru care am fost arestat. Nu m-au pus să dau absolut nicio declarație, dar acolo erau mai mulți cu probleme... În presa vremii nu s-a scris nimic pentru că nu era voie. Eu m-am bucurat că mi-au dat drumul, că poate nu mai auzea nimeni de mine.
- Țin minte că la Hunedoara ai mai avut un incident cu Securitatea.
- Eu? Ce incident?!
- Aveai o garsonieră și când te-ai mutat în apartamentul lui Lucescu...
- Incredibil! Pe asta de unde o știți?! Aveți dreptate! Când a plecat Lucescu, m-am mutat în apartamentul lui și eu am vrut să-mi trag numărul de telefon de unde stăteam eu. Niște etaje mai sus. Între geamuri a fost o cutie. Se asculta telefonul...
- Așa.
- La un moment dat, în cantonament fiind, m-au chemat de la Securitate la Hunedoara. Soția mea era deja dusă acolo, dar eu nu știam. La fel și un prieten care m-a ajutat să-mi tragă telefonul. Le dispăruse semnalul! Arată ca o cutie de plastic care era între geamuri. Pe soție au ținut-o vreo trei ore p-acolo, pe mine cel mai puțin. Nu știau unde e aparatul respectiv. Le-am spus să-l caute în gunoi. Totul era pus ca să-l asculte pe nea Mircea.
- Înainte cine stătuse acolo?
- Era un apartament unde cam toți antrenorii stăteau. Eu aveam o simplă garsonieră, dar după ce m-am căsătorit mi-au dat mie apartamentul lui. Nu mă așteptam să aibă dispozitive de ascultat!
Dumitrache a fost cel mai complet atacant. Un om deosebit. Stăteam cu el pe palier și mergeam cu el la antrenament, că eu n-aveam mașină. Bea o cafea și mergeam împreună la antrenament. Era de o calitate deosebită. Mai bea și altceva, dar nu dimineața și nu înainte de antrenamente. Mai bea câte un șpriț, cu alte băuturi nu l-am văzut.
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
)
