Articol de Remus Dinu - Publicat luni, 27 iunie 2022 12:25 / Actualizat luni, 27 iunie 2022 13:45
Sergiu Scărlătescu (33 de ani), fost mijlocaș la Dinamo, își spune povestea carierei într-un interviu acordat în exclusivitate Gazetei Sporturilor. Dintr-o speranță a „câinilor”, propus de Andone la echipă într-o perioadă în care vestiarul mustea de vedete, a ajuns să-și câștige existența în Germania, unde, pe lângă fotbalul pe care încă-l practică la nivel de amatori, lucrează într-o multinațională.
E povestea a zeci, poate sute de tineri promițători care au trecut prin Ștefan cel Mare în ultimii 20 de ani, pentru care contactul cu Dinamo a însemnat mai degrabă sfârșitul decât o rampă de lansare.
Sergiu Scărlătescu nu face excepție. Și-a pierdut cei mai prețioși ani așteptând o șansă la Dinamo, însă una reală n-a venit niciodată. I-au rămas antrenamentele alături de Dănciulescu sau Cătălin Munteanu, amintirile din cantonamente, tăcerea primită de la antrenori și o repriză jucată la echipa mare într-un meci de Cupă, în 2011.
Pe toate le-a rememorat într-un interviu acordat un deceniu mai târziu, când viața lui actuală nu mai corespunde aproape deloc cu așteptările tânărului de acum 10 ani.
Sătul de fotbalul jucat pe gratis, Scărlătescu s-a stabilit în Germania în 2015: „În România n-am mai revenit decât în vacanță”
- Sergiu, as vrea să te întreb, în primul rând, ce faci în prezent? Din ce îmi dau seama, joci în diviziile regionale din Germania?
- În momentul de față, evoluez la o echipă de amatori (n.r. - TuS Löhnberg), unde de un an am început și cursurile de antrenor pentru a prelua echipa la care sunt în prezent! Și lucrez și la o companie multinațională. Sunt manager CTC (control calitate și siguranță).
- Când și ce te-a împins mai exact să iei drumul Germaniei?
- Am plecat în Germania în 2015, când am renunțat să mai joc fotbal gratis în Liga 2 din România. Am evoluat la Berceni, iar situația de atunci de la echipă era una dezastruoasă. Adrian Mihalcea preluase echipa din mers, însă nu a reușit să o ridice acolo unde ne doream cu toții pentru că nici el și nici noi, jucătorii, nu eram susținuți de conducere!
- Nu te-ai mai întors deloc în România de atunci?
- În țară nu am mai revenit decât în vacanță.
Sergiu Scărlătescu: „Cu salariile de aici, chiar nu-ți faci griji pentru ziua de mâine”
- Cum e viața ta acolo?
- Viața în Germania este una liniștită din toate punctele de vedere. A fost greu să o iau de la zero la început și să le demonstrez celor din jurul meu că merit să fiu acolo, fie că vine vorba de fotbal sau de job-ul pe care îl făceam, dar niciodată nu mi-a fost rușine și frică de muncă. Asta am făcut de când mă știu, am muncit să obțin ceea ce îmi doresc.
- Cât de satisfăcător e salariul pe care îl primesti, de exemplu? În ce oraș locuiești și cum e nivelul de trai?
- Nivelul de trai este la fel ca în România, însă cu salariile de aici chiar nu îți faci griji pentru ziua de mâine. Salariul, în completare cu cel de la echipă, este unul foarte bun, care îți permite să obții tot ce îți dorești! Munca este apreciată și cam asta este cel mai important, când știi că ești apreciat și răsplătit pe măsură! Sunt la 60 de kilometri de Frankfurt, în Löhnberg, un orășel cu o populație destul de mică.
- Dar nivelul fotbalistic? O să-ți ridic mingea la fileu…cu ce ligă din România îl poți compara?
- Nivelul fotbalistic diferă la fotbalul amator, însă echipa unde eu evoluez cred că ar face față în Liga 2 de la noi! Pentru că sunt mulți colegi străini care în trecut au evoluat și ei in ligi profesioniste în alte țări.
- La 33 de ani, care sunt orizonturile tale privind cariera?
- Nu renunț niciodată la visul meu de a face carieră în fotbal. Dacă am ratat trenul ca fotbalist, sper să reușesc ca antrenor. Timpul îmi va arăta ceea ce pot obține în viitor.
- Plănuiești să mai revii vreodată în România?
- România este țara unde mă simt cel mai bine și, dacă vreodată motivele pentru a reveni în țară vor fi destul de echilibrate, cred că sunt șanse mari să revin.
A semnat cu Dinamo, deși era dorit și de Rapid: „Andone a insistat să vin”
- Hai să intrăm puțin în subiectul Dinamo. Care a fost povestea sosirii tale acolo? Ai venit la recomandarea cuiva, te-a urmărit cineva?
- Cu Dinamo am semnat în sezonul 2010/2011, după ce am avut la Farul Constanța poate cel mai bun an al meu în Liga 2, cu cele mai multe assist-uri și cele mai multe minute jucate!
Nu cred că au fost recomandări, însă Ioan Sdrobiș, cel care m-a inițiat la 15 ani în fotbalul mare, a fost mereu în spatele meu și m-a ajutat cu sfaturi, m-a îndrumat să iau cele mai bune decizii.
Știu că înainte să semnez cu Dinamo, la ultimul meci din campionat dintre Juventus București si Farul, am discutat foarte serios la final pentru mutarea mea la Rapid București, însă nea Ando, pe atunci antrenorul lui Dinamo, a insistat să vin în Stefan cel Mare și am acceptat, pentru că acolo erau deja Dragoș Grigore, alături de care am jucat la CFR Timișoara, Gabi Torje și Cosmin Moți, cu care aveam o legătura mai aparte!
- Cât ai stat Dinamo? Ai schimbat câțiva antrenori, ai mers în ceva cantonamente cu echipa mare, nu?
- La Dinamo am stat până la finalul sezonului 2013, atunci când am făcut aproape toate cantonamentele cu prima echipă. În perioada lui nea Ando am fost împrumutat la Urziceni, iar când am revenit a fost deja instalat Ciobotariu.
- Totuși, de ce nimeni nu ți-a acordat niciodată mai multă încredere?
- Sincer, în acea perioadă în care eram eu la Dinamo, trebuia să muncești să câștigi acel tricou. Antrenorul decide cine intră în teren, însă știu că la Dinamo, pe lângă faptul ca am format o familie, era o concurență continuă când era vorba de primul „11”. Antrenamentele erau meciuri pentru mine.
Sergiu Scărlătescu: „Mi-a afectat cariera faptul că nu m-am impus la Dinamo”
- E cel mai mare regret al carierei tale faptul că nu te-ai impus la Dinamo?
- Eu nu am regrete, însă faptul că nu m-am impus în acea perioadă la Dinamo a afectat cariera mea în viitor. Am învățat, însă, că e important să o iei de la capăt ori de câte ori este nevoie până reușești.
- După toți acești ani, ai un reproș, ai vrea să-i bați obrazul cuiva pentru că nu ai primit mai multă susținere?
- Nu vreau și nici nu am vreun motiv să reproșez cuiva ceva, consider că totul a ținut numai de mine. Eu am încercat să îmi fac meseria cât de bine am putut și să mă bucur de fotbal în fiecare zi!
- Apropo, ai simțit în vreun moment că interesele dictau la Dinamo și că nu aveai cum să joci în detrimentul unor fotbaliști care aveau, de exemplu, un impresar cu nume?
- Eram prea pasionat de fotbal pentru a fi distrat de interese sau de jocurile impresarilor. Singurul lucru de care îmi pare rău în perioada în care am fost la Dinamo este că nu am evoluat în amicalul împotriva Barcelonei. Mister Bonetti a decis sa ne lase pe banca până la final!
Sergiu Scărlătescu, mișcat de retrogradarea „câinilor”: „Dacă am simțit ceva? Doare enorm de tare!”
- Cum ai descrie acele 45 de minute jucate in Cupă cu Luceafărul Oradea? Ai fost coechipier cu Dănciulescu, Munteanu, Grigore, Țucudean. Îți aduci aminte dacă ți-au zis ceva în vestiar înainte de meci?
- Chiar dacă a fost un meci de Cupă, în perioada aceea presiunea era una uriașă, însă atunci când ai colegi precum Cătalin Munteanu, Dănciulescu sau Dragoș Grigore și un public așa cum are Dinamo, pur și simplu îți dorești să nu se termine niciodată acel meci!
Știu că toți colegii m-au încurajat și mi-au urat succes. Danciu mi-a spus să fac ce știu mai bine și dacă am ocazia să centrez, el va fi acolo.
- Dacă nu greșesc, ai făcut parte la „satelitul” lui Dinamo dintr-o echipă care la un moment dat ajunsese pe primul loc în Liga 2. Ce s-a ales de acea generație și care crezi tu că ar fi fost potențialul ei?
- Da, perioada de la Dinamo II cu Flavius Stoican a fost una de vis. A reușit să creeze un grup din niște copii și sa ne facă să credem cu adevărat în noi și în propriile noastre forțe. Pentru mine, Flavius a fost antrenorul care a știut sa scoată tot ce este mai bun din mine.
Țin minte și acum... Când am fost la Iași și am câștigat 3-1, tot drumul ne zicea ca Iașiul nu o să ne bată niciodată, cu toate aspirațiile ei la promovare și chiar așa a fost! Cu siguranță acea echipa avea un potențial enorm și cu siguranță că dacă am fi crescut împreună, făceam treaba bună. Individual, fiecare dorea mai mult, însă am plecat unul câte unul de acolo.
- Ai simțit ceva odată cu retrogradarea echipei? Te miră ca s-a ajuns aici?
- Dacă am simțit ceva? Doare enorm de tare, nici acum nu îmi vine sa cred că o echipa atât de mare precum Dinamo joacă în Liga 2. Sunt foarte surprins și foarte dezamăgit că cei care au preluat Dinamo nu au fost în stare să creeze un mediu optim pentru a salva această echipă de la retrogradare.
Întâmplare fabuloasă cu Zuluf: „M-a zăpăcit, pur și simplu” :)
- Ai putea sa rememorezi cel mai amuzant moment trăit de tine la Dinamo? O poveste care te face și acum sa râzi, legată de acționari, colegi, staff...
- Au fost foarte multe momente frumoase și amuzante petrecute la Dinamo și nu avea cum să fie altfel atunci când îl aveai coleg pe Pulhac, care se ocupa să întrețină voia bună la echipă.
Însă o chestie amuzantă care m-a zăpăcit, pur și simplu, s-a întâmplat în cantonament în Austria, într-o perioadă de pregătire. Fostul meu coleg Zuluf era la recepția hotelului, unde s-au întâmplat următoarele: Zuluf, dorind să își ridice cheia de la recepționeră, îi spune: «Please, my key!» Recepționera răspunde: «Your room number, Sir». Iar Zuluf, foarte pedant, îi spune «Zuluf!». Recepționera: «No, no, Sir! Your room number!» Iar Zuluf: «Yes, Yes! ZU - LUF» (râde). Și acum râd când îmi amintesc!
- Celelalte experiențe din România cum au decurs? Cum a fost la Urziceni, de exemplu? Acolo ai strâns singurele meciuri ale tale în Liga 1.
- Urziceni a fost echipa unde am debutat în Liga 1, echipa la care am avut ocazia să simt pe pielea mea ce înseamnă să îți trăiești visul cu ochii, acela de a ajunge în Liga I. Consider că perioada Urziceni e una memorabilă și specială pentru mine.
Peste tot pe unde am evoluat am încercat sa învăț cât mai multe de la colegi, de la antrenori, pentru a deveni mai bun ca fotbalist și ca om, în general. O perioadă memorabilă a fost la Jiul Petroșani, acolo fiind coleg cu Mihai Pintilii, Dumitru Hotoboc si Ionuț Luțu!
12 meciuria strâns Scărlătescu în prima ligă, toate în tricoul Unirii Urziceni
- Cum era Luțu la antrenamente?
- Eram fascinat de ce putea sa facă „Hagi” Luțu cu mingea și cât de simplu părea fotbalul pentru el. Eram terifiat de Hotoboc în timpul antrenamentelor. Dorința lui de a câștiga orice joc, chiar dacă era antrenament, era uriașă. Lua fotbalul în serios, niciodată în glumă. Nu accepta niciodată, nici măcar la antrenamente, pase cu călcâiul sau scărițe la „11 metri”.
„Dacă aș da timpul înapoi, aș gestiona altfel unele momente”
- Revin la subiectul Germania. Citeam într-un articol vechi că trebuia să dai probe la Mainz după ce ai ajuns acolo. Ce s-a mai întâmplat?
- Am fost pentru o săptămână cu echipa „satelit” a lui Mainz05 în pregătire, însă fără prea multe rezultate pentru mine. Am ajuns la cei de la Mainz după o perioadă de 3 luni de zile, în care eu nu mă pregăteam cu nicio echipă. Eram conștient si realist că îmi va fi dificil să fac față!
- Dacă ai putea da timpul înapoi, te-ai mai apuca de fotbal?
- Dacă aș da timpul înapoi, cu siguranță aș face tot fotbal, însă aș gestiona unele momente ale carierei mele puțin altfel! Nu am niciun regret vizavi de cariera pe care am avut-o, consider că asta a fost lecția mea, iar eu acum sunt nevoit să o dau mai departe!
Citește și alte știri despre Dinamo:
EXCLUSIV Ar fi șocul verii! Lovitură grea pentru Dinamo: „S-ar putea să nu se înscrie în Liga 2”
)
)
)
)
)
)
)
)
