Articol de Alin Buzărin - Publicat vineri, 09 septembrie 2016 00:00
Silviu Lung s-a întâmplat să se nască la o zi după Balaci, așa că mai mereu, de ziua sa, când dorea să dea o bere, era numai bună de dres după cheful de la ziua "Prințului".
Nu acesta a fost dezavantajul său, ci acela de a fi avut mereu în fața sa o echipă senzațională, care nu lăsa adversarii să se apropie de poarta sa.
Povestea care va curge mai jos vine de acum exact 34 de ani, de prin august-septembrie 1982, și este despre un portar de 26, căruia i se tot spunea că nu se ridică la nivelul echipei sale. Debutase în echipa națională la 23, dar o hepatită îl ținuse mai bine de un campionat întreg prin spitale, apoi pe bancă, rezerva lui Gabi Boldici. Revenea greu, făcea gafe, tocmai luase două goluri "de la gară" cu Bayern, ce-i drept, de la Breitner și Rummenigge. Craiova își punea problema să-l ia pe Duckadam de la UTA, care picase în B. Dar transferul s-a întârziat, nu s-a mai făcut și peste doar trei luni președintele Corneliu Stroe avea de ce să se felicite. Silvică apărase senzațional la Fiorentina și la Bordeaux, iar la 4 decembrie avea să fie fenomenal la Firenze în fața Italiei, la acel istoric 0-0 în zece oameni în fața campioanei mondiale Italia.
Toată lumea, când îl vorbește de rău pe Lung, amintește de Kosice. De fapt, cei care-l stigmatizează pe Silviu vor să-l atingă pe Cornel Dinu, selecționerul care a mizat pe un portar de aproape 37 de ani, într-un meci (2-5 cu Cehia plus Slovacia, așa se numea reprezentativa atunci) care până la urmă le-a fost fatal ambilor. Iar când îl vorbește de bine, amintește de cele două Florențe, de Bordeaux, de Bratislava, de Wembley 85, acel 1-1 cu golul lui Cămătaru. Însă un meci cu adevărat memorabil al lui Lung a fost cel cu URSS, de la Bari, cu dubla lui Lăcătuș. Până la golurile "Fiarei", Silviu a scos patru-cinci șuturi pe contraatac ale rușilor, scăpați mereu singuri pe centrul unei apărări de unde Gică Popescu pleca tot timpul în față.
Despre fotbalistul Lung știe toată lumea, iar cei care nu știu, intră pe Google și rezolvă rapid problema. Despre omul Silviu Lung se știu puține, cadrele televiziunilor nu-l răsfață, deși e mereu pe băncile unor echipe, acum Chiajna, iar saltul lui Bălgrădean spre lotul național nu-i e străin, mai ales că-l șlefuise și la Craiova. Lung-tatăl e un ardelean molcom, un om dintr-o bucată, care veghează cariera fiilor și se mândrește cu nepoțica, fata lui Tibi, hanbalistă junioară. La șaizeci de ani, purtând încă mustața haiducească a tinereții, Silviu Lung e sigur între primii cinci portari români ai tuturor timpurilor, pe coatele și pe brâncii săi stând niște rezultate care fără el ar fi fost extrem de greu de obținut.
)
)
)
)
)
)
)
