Uitaţi de criză, rîdeţi cu Luţu! » Un interviu savuros cu unul dintre cei mai talentaţi jucători români care acum vinde lustre

Mimica lui e colecţia emoticoanelor de la messenger. Rîde, se strîmbă şi din cînd în cînd ia o expresie de om serios, preocupat, dar şi atunci te face să rîzi.

Uitaţi de criză, rîdeţi cu Ionuț Luţu!

E Ionuţ Luţu, „Hagiluţu", cel pe care mulţi îl vedeau drept urmaşul de drept al „Regelui" în fotbalul românesc. Şi acum mai joacă fotbal, tocmai a promovat din Liga a III-a cu ALRO Slatina, dar asta nu prea mai contează. Recunoaşte şi el: "Frate, nu mai rezist un meci întreg, nu mai pot". Are, în schimb, poveşti cu toţi. Nu-i pare rău de nimic, are haz chiar şi atunci cînd vorbeşte despre ratări, despre cum şi-a irosit talentul.

- Ionuţ, cu ce te mai ocupi?
- Uite, am venit prin Bucureşti să mă întîlnesc cu tata Oli.

- Cum de ai rămas atît de apropiat de Olăroiu?
- Eu sînt prieten cu toţi, mă. Am fost la Mutu, în Italia, m-a chemat el acum vreo lună. Adi e supărat săracu', cu suspendarea asta, da' e şmecher rău, oricum! Îţi dai seama că el are oferte chiar şi acum, cînd n-are voie să joace? Îl sună din Rusia, din Turcia, de la arabi, de peste tot!

- Zi-ne cu Olăroiu. Aţi rămas prieteni din Coreea?
- Da, da' i-am mai făcut şi belele. Cînd am ajuns acolo prima oară, el mi-a zis: "Luţule, vezi că aici nu e ca-n România! Dacă l-ai driblat pe unul, dai drumu' repede la minge, că ăştia aleargă mult şi se întorc, nu poţi să-i fentezi tu de o mie de ori!". "Da, Oli, stai liniştit!". La primul meci, l-am driblat pe primul, pe al doilea, da' ăsta a băgat alunecare şi, nu ştiu cum, a ajuns cu capul lîngă minge. Am vrut să şutez, dar l-am nimerit direct în cap, ce mai, rău de tot, de au sărit toţi coreenii pe mine. Oli s-a băgat să mă salveze, i-a tăvălit pe toţi şi am fost amîndoi eliminaţi. La meciul următor, echipa juca pe 4.000 de dolari la victorie, conducea cu 5-0 şi noi doi stăteam în tribună. Olăroiu fierbea: "Luţule, dacă mai pierd bani pe-aici din cauza ta, te omor!".

- Deci Olăroiu te-a ameninţat în glumă. Cu Ionel Ganea cum te-ai înţeles la Craiova?
- Ştiu ce vrei să zici, dar n-au fost, mă, decît bătăi minore cu Ganezu'. I-a dat o dată un picior în gură lui Frăsineanu de a mîncat ăla cu paiul două săptămîni. Cam atît. La aia cu Frăsineanu, a vrut să intervină Trică: "Băi Ionele, haide, mă...". Ganea s-a repezit la el: "Ce, bă, ce te bagi tu? Te bat şi pe tine de te leşin!", aşa că Trică s-a răzgîndit: "Aaa, nu, frate, că eu n-am nici o problemă".

- Frăsineanu era victima la Craiova?
- Pfaa, ţin minte un cantonament cu Universitatea în Grecia. Jucam un amical, nu mai ştiu cu cine, şi Cîrţu a înjurat toată prima repriză: "Te omor, îţi fac, îţi dreg!". Am ajuns în vestiar la pauză şi a apărut şi Cîrţu: "Băăă, te omor, fir-ai al dracu' să fii!". Se îndrepta chiar spre mine, aşa că m-am chircit într-un colţ, cu mîinile în dreptul capului, cu gîndul să mă apăr de lovituri. Da' nea Sorin n-avea treabă cu mine, a trecut şi s-a dus direct la Frăsineanu, pe care l-a luat într-o serie de l-a lăsat lat.

(Se opreşte să vorbească la telefon. Răspunde: "Da, Hagi!". Cît a durat întîlnirea pentru interviu, a mai primit cîteva apeluri şi la toate a răspuns la fel: "Da, Hagi!")

"Nea Ilie a găsit homosexuali în Arabia!"
- Te sună fetele? Îl concurezi pe Adrian Cristea?
- "Prinţu'" e numărul 1 acum, e mai la modă, n-am ce să fac. În plus, pe mine mă dezavantajează şi fizicu', n-am unul debordant. Ha-ha! (Se ridică în picioare şi mai face cîteva figuri de Charlie Chaplin, vrînd să demonstreze că-l dezavantajează fizicul). Da' ştii ce am eu şi n-are nimeni? Eu îl am pe vino-ncoa'!

- Ai fost vreodată cu două femei în acelaşi timp?
- Am făcut şi hat-trick! Da' asta în tinereţe. Cînd jucam, făceam sex înaintea meciurilor şi nu-mi dăuna deloc, rupeam tot pe teren, dădeam multe goluri!

- Ai avut vreun coechipier homosexual?
- Eşti nebun? Nu! Dacă l-aş fi bănuit pe vreunu', fugeam de el! Da' să-ţi zic una tare! Povestea nea Ilie Balaci de cînd antrena el la arabi: cică s-a dus într-o noapte să-i inspecteze pe jucători în camere, să se asigure că dorm. Deschide uşa unei camere şi ce vede? Fundaşul dreapta îi făcea sex oral portarului! Şi erau titulari amîndoi! Am întîlnit şi eu destule, dar m-a ferit Dumnezeu de d-astea.

- Dar tu ce ai întîlnit, pe unde ai jucat?
- Vreau să-ţi zic că în Kazahstan a fost cel mai urît. L-am adus acolo şi pe Vrăjitoarea, după ce eu jucasem deja un an. I-am zis "Bă Bogdane, da' vezi că e urît rău acolo!". El nu credea: "Haide, mă, ce înseamnă urît?". "Eşti nebun? E ca la mine la ţară! Şi eu am jucat la Alma Ata, capitala, dar unde mergem noi e şi mai rău! E groaznic de urît!". Cînd am ajuns acolo, Vrăjitoarea a început să plîngă, că el vrea acasă. Alergau kazacii după el cu 60.000 de dolari. M-a şi enervat: "Bă, dacă tot ai venit pînă aici, ia banii, că dacă nu, îi iau eu!". Ce să-l mai conving, dus a fost, îi văzuse p-ăia cum se spală cu furtunul după meciuri, că nici duşuri n-aveau.

- Cum vă plăteau acolo?
- Zeci de mii de dolari într-o pungă de un leu. Ştii ce-i aia pungă de un leu? Pungă d-aia transparentă, nici nu era nevoie să scoţi banii, puteai să-i numeri aşa, direct prin pungă.

Cum l-a umilit pe Ogică
- În ce limbă te-ai înţeles cu oamenii pe unde ai jucat?
- În Coreea le ziceam tuturor Kim şi Lee, iar în Kazahstan, Serghei. Nu-i chema chiar pe toţi aşa, dar majoritatea aveau numele astea, deci mă descurcam. Plus că ştiu engleză, mă descurc şi-n rusă. Turca nu prea s-a prins de mine...

- Chiar, la Galata cum a fost?
- Am ajuns acolo şi m-a întrebat Fatih Terim: "Eşti pregătit?". "Da, Mister". "Mă, eşti sigur?". "Sînt pregătit, în formă maximă", i-am zis. M-a alergat în jurul careului de 16 metri timp de o oră şi cînd am ajuns la masă nu mai puteam să ţin furculiţa în mînă. (Ia o furculiţă de pe masă şi arată cum îi tremurau mîinile).

- Ce a urmat?
- La primul meci, am fost rezervă, dar m-a băgat pe parcurs. După două minute am făcut ruptură la coapsă. Mi-a fost ruşine să-i zic lui Terim să facă iar schimbare, că eu nu mai pot, şi am jucat aşa. Adică m-am plimbat pe teren, că abia puteam să mă mişc. Terim a venit la mine în vestiar: "Băi băiatule, tu nu eşti ăla de pe casete! Acolo driblai, dădeai goluri. Aici nu mişti nimic!". Cînd i-am arătat coapsa înnegrită de la ruptură, era să leşine.

- Îţi aminteşti adversarul pe care l-ai driblat cel mai mult?
- Mamă, îl ţin minte pe Ogică. Ăla cu loteria, de apare mereu la OTV. Jucam la Progresul şi a apărut şi el într-o zi că e fotbalist, fundaş şi vrea să dea probe. Nea Liţă Dumitru, care era antrenor, i-a zis: "Azi facem exerciţii de finalizare, unu contra unu. Tu îl ai adversar pe Luţu". Ogică zice: "Hai, bre nea Liţă! P-ăsta mic mi-l dai? Înseamnă că nu vrei să mă opreşti, îţi baţi joc de mine!". "Fă-l p-ăsta varză şi-ţi dau altul mai bun după!". Săracu', l-am scos de pe teren plin de noroi din cap pînă-n picioare! Mă făceam că dau, el se arunca în mocirlă, l-am întors, i-am dat-o printre picioare... A plecat după antrenament, nici n-a mai întrebat dacă mai vine a doua zi. Dar am rămas prieteni la cataramă.

"Sînt student de 15 ani"
- Unde te-ai simţit cel mai bine?
- În România e viaţa mea. Eu cît am jucat afară stăteam numai pe capul ălora de la ambasadă, indiferent de ţara în care am fost. Mă duceam peste ei, ca să nu stau singur. Cred c-au dat petreceri ambasadele României de fiecare dată cînd m-am transferat, de bucurie c-au scăpat de mine.

- Cînd ai plîns ultima dată?
- Eu nu plîng, Hagi, sînt bărbat puternic! Aaa, am plîns, mă, mi-am adus aminte. Mi-au dat lacrimile la filmul ăla cu sfîrşitul lumii. 2012 sau cum se cheamă?

- Ţie nu-ţi pare rău că n-ai ajuns la un Mondial?
- Aşa a vrut Dumnezeu. Da' poate particip la vreunul ca antrenor, la asta nu te-ai gîndit?

- Deci trebuie să aşteptăm s-ajungă Luţu selecţioner ca să mergem la un turneu final?
- Aaa, păi, eu nu ziceam de România, mă, eu vorbesc de Coreea de Sud. P-ăia aş vrea să-i antrenez.

- Sincer, te vezi antrenor?
- Tu dă-ţi seama de un lucru: sînt cel mai vechi student al Facultăţii de Sport, de prin '95 sînt înscris şi nici acum n-am terminat! După atîţia ani de facultate, ce zici, ajung antrenor bun? Plus că am lucrat cu toţii antrenorii, frate. Zi-mi numele unuia şi eu îţi spun c-am lucrat cu el! Piţurcă, Halagian, Hizo, toţi, mă! Şi pe Mircea Rădulescu l-am avut antrenor. Cînd oi da examen la Şcoala de Antrenori, îi zic să ţină şi el cont, să mă ajute. Îi spun: "Nea Mircea, nu mă-ntreba din tot, ia-mă mai pe sărite!".

"Vînd lustre, dar vreau să fiu ziarist"
- Din ce trăieşti? Ai strîns bani suficienţi din fotbal?
- Am strîns eu ceva, dar se cam duc dacă nu mai produc nimic. Deja nu prea mai fac bani din fotbal.

- Parcă aveai o afacere cu corpuri de iluminat?
- Da, cu lustre, cu d-astea.

- Şi cum merge?
- Merge bine. (se opreşte şi zîmbeşte, apoi redevine brusc serios). În primele opt luni n-am avut nici un client.

- Şi de ce n-ai închis-o?
- Frate, să ştii că acum au început să sune. De pe la hoteluri, de colo, de colo. Asta e, trebuie să vindem lustre ca să trăim. La Gazetă n-aveţi un loc şi pentru mine? Că m-aş muta în Bucureşti.

- Să te faci ziarist?
- Da, să scriu cronici de meci. Dacă nu scriu bine, se uită alţii mai deştepţi pe texte şi mi le corectează. Da' pe surse sînt cel mai tare! Îţi dai seama că aş fi singurul ziarist din România care ar vorbi cu nea Piţi? E fratele meu, îl sun zilnic. Să ştii că e supercaterincă nea Piţi, eu nu-mi dau seama cum de nu vă înţelegeţi voi cu el!

- De ce zici că nu ne înţelegem cu el?
- Păi, dacă nu-l văd niciodată invitat pe la televiziuni?!

- Cu copiii cum te înţelegi?
- Pe fii-mea, Patricia, am dus-o la tenis, da' nu-i place deloc. Se duce doar fiindcă s-a învăţat că-i cumpăr ceva de cîte ori se duce la antrenament. I-am zis: "Tată, dacă nu vrei la tenis, alege-ţi tu alt sport! Pînă atunci, mergi la tenis!". Adevărul e că mă antrenez eu mai mult decît ea.

Interviul se termină cînd Luţu zice: "Hai că tre' s-ajung la tata Oli, să vorbesc şi cu el un pic!". Olteanul sare în maşină, lîngă un prieten şi o prietenă: "Mîine mergem la mare, la Neptun, că am un club acolo. Mai facem o caterincă, mai jucăm un fotbal". El e Luţu, singurul fotbalist care n-a fost văzut niciodată trist.

Unde n-ar fi titular

Luţu a fost coleg la Craiova cu Jeremie Njock, pe care l-a bănuit că şi-a schimbat data naşterii în buletin: "L-am întrebat «Ia zi, frate, cîţi ani ai?». El: «23». «Fugi, mă, de-aici! Tu ai călcîiele crăpate şi-mi zici mie că ai 23?!»'. Camerunezul l-a impresionat totuşi cu ceva: "Omul e superdotat, e campion! Cînd l-am văzut dezbrăcat la duş, m-am speriat, mi-l şi imaginam cum şi-o face lasou şi prinde diverse chestii cu ea. Unul singur mai era la nivelul lui Njock la capitolu' ăsta: Tararache. Şi ăla tot un uriaş! Dacă s-ar face un prim 11 după criteriul ăsta, n-aş prinde echipa, sincer. Asta e, fiecare cu atuurile lui".

"În Coreea am mîncat şarpe. De fapt, dacă stau să mă gîndesc, am halit cam tot ce mişcă pe pămînt"
IONUŢ LUŢU

"Cel mai tare îmi place de Messi. E mic, aşa, ca mine, a şi furat de la mine driblingurile. Da' a furat cam multe, al dracu'!"
IONUŢ LUŢU

63 de goluri a marcat Luţu în cele 263 de meciuri jucate în prima divizie din România

Ionuţ Luţu

Împlineşte 35 de ani în august.
Mijlocaş ofensiv, înalt de 1,68 metri.

• A jucat la: FC Naţional, U Craiova, Galatasaray, Steaua, Samsung Blue Wings (Coreea de Sud), Rapid, Apollon Limassol (Cipru), Kairat Alma Ata, Zhetysu Taldykorgan  (ambele din Kazahstan), Pandurii Tîrgu Jiu, Jiul Petroşani, Drobeta Turnu Severin, ALRO Slatina.
• A participat cu "naţionala" U21 a României la CE 1998. La "naţionala" mare a prins doar un meci, în 1999: România-Estonia (2-0).
• A cîştigat Cupa României cu Steaua, în 1999, şi Supercupa cu Rapid, în 2003.