Articol de Justin Gafiuc, Marius Mărgărit - Publicat luni, 01 aprilie 2019 09:27
Helmuth Duckadam, fostul mare portar al Stelei, reconstituie secundă cu secundă seria faimoaselor lovituri de departajare din finala Cupei Campionilor cu Barcelona, Sevilla, 7 mai 1986, câștigată cu 2-0. Și spune că pe întreaga durată a penalty-urilor s-a rupt total de atmosfera din jur.
Suntem la vila lui Helmuth Duckadam din Domnești, iar eroul de la Sevilla o roagă pe fiica sa cea mică, Julianne, să butoneze din telecomandă și să proiecteze pe televizor imaginile memorabile din finala Cupei Campionilor Europeni 1986. Fostul portar împlinește 60 de ani, iar penalty-urile istorice din meciul cu Barcelona au parcă acum o savoare și mai mare.
- Helmuth, hai să rejucăm seria loviturilor de departajare și să le comentăm cu ochii și mintea de azi! Miți Majearu începe loteria!
- Nu m-am uitat la niciun penalty atunci. Stăteam în colțul din stânga careului și când jucătorul se apropia de minge mă lăsam pe spate. Știam ce s-a întâmplat doar din reacția sonoră a tribunei. Majearu a tras la siguranță, cu latul, cum îi place unui portar, adică aproape de el. A fost destul de simplu pentru Urruti să pareze.
- Ce-ai simțit după prima ratare?
- Nu mă interesa ce fac colegii. Mă translatasem mental într-o altă lume, a mea. Mă interesa în acele momente doar cum procedez eu. Poate e greu să credeți sau să vă închipuiți, dar efectiv m-am rupt total și mă concentram strict pe treaba mea.
„Loți a tras mai rău decât Majearu”
- Alesanco a deschis penalty-urile Barcelonei.
- Da. Mă gândeam cam unde ar putea executa. Stătea foarte aproape de minge, era greu să dea cu latul. A preferat să tragă tare, la semiînălțime, perfect pentru orice portar. E zona cel mai simplu de acoperit.
- A fost intuiție sau ai citit dinamica piciorului?
- Intuiție! Astea sunt povești, că te uiți la picior să urmărești cum îl rotește și te duci în funcție de ce vezi. Nu există așa ceva într-o clipă.
- A urmat Boloni, un specialist de la 11 metri. Te gândeai că va rata și el?
- Nu. Mă așteptam ca Loți să dea tare, dar a tras și el la semiînălțime, ca Alesanco. A executat chiar mai rău decât Majearu.
„Penalty-ul lui Pichi Alonso a fost cel mai simplu”
- Pedraza?
- De aici am intrat deja într-un joc al logicii. Majearu și Boloni au tras una în stânga, alta în dreapta. Pedraza se gândea probabil că voi schimba și eu partea față de Alesanco și mă voi duce în stânga. El a tras cel mai bine dintre toți, jos, la colț.
- Lăcătuș aproape că a rupt plasa!
- N-a rupt-o, dar s-a aplecat pe minge și a dat tare în ea. Tânăr, fără emoții, i-a ieșit.
- Pichi Alonso!
- A fost cel mai simplu penalty. Era logic faptul că, după două șuturi parate în dreapta, ar trebui să plec în stânga. Așa că el a tras tot în dreapta, iar la mingea asta se și vede că plec înainte cu câteva fracțiuni de secundă. Am fost sută la sută că va păstra colțul. A și lovit balonul puțin greșit, fiindcă se vede cum sare un pic din gazon în momentul șutului.
„Radu II m-a trezit: «Helmuth, am luat Cupa!»”
- Balint a făcut 2-0.
- Un sânge rece fantastic. Gabi n-a fost un jucător tehnic, dar de data asta se face că dă cu latul într-o parte și apoi o întoarce din picior.
- Și vine momentul cheie: Marcos la al patrulea penalty al Barcei!
- Am gândit-o cum să-l păcălesc. Mă puneam în locul lui și mă întrebam ce crede despre mine, ce colț îmi voi alege. Sunt niște mișcări foarte fine, la derută. Mă duc în dreapta, vin în stânga, iar în dreapta și plonjez în final în stânga.
- E momentul în care Teoharie Coca Cozma rostește celebrul „Suntem finaliști, am câștigat Cupa!”.
- În euforia generală, n-am realizat pe moment că s-a terminat meciul. Eu mă bucuram că apărasem și al patrulea șut. Când s-a făcut meleul au început colegii să strige că am câștigat. Radu II m-a trezit: „Helmuth, am luat Cupa!”. Abia atunci mi-am dat seama că totul s-a încheiat fericit.
„Lui Lucescu i-am apărat primul penalty din Liga 1”
Duckadam povestește două momente importante din carieră legate de Mircea Lucescu: „M-a convocat la națională chiar dacă jucam în Divizia B, la UTA. Atunci, la începutul anilor '80, am ratat o oportunitate, fiindcă a vrut să mă titularizeze cu Elveția, dar, în dimineața jocului, i-am zis că am emoții și nu pot să apăr. Mă uitasem pe unde joacă ăia, prin Bundesliga, și m-am temut să nu iasă prost. L-a băgat pe Moraru. M-a folosit apoi integralist la un 1-0 cu Danemarca și câteva minute cu RDG. El mă sfătuise să mă duc la Craiova, că au echipă bună, îmi dau și 50.000 de lei și mă ajută cu facultatea. Am refuzat, pentru că știam cât de greu e să fii acceptat printre olteni dacă nu ești de-ai lor. Interesant e însă că lui Lucescu i-am apărat primul meu penalty din Liga 1, într-un UTA - Corvinul. A tras slab în stânga, partea mea bună!”.
”La școală stăteam în poartă și la fotbal, și la handbal. Aveam orgoliul să apăr penalty-urile și loviturile de la 7 metri. Mă gândeam că o să fiu erou pe la Constructorul Arad în Divizia C sau prin Cupa României. Dar am ajuns s-o fac în finala Cupei Campionilor. Mi-am depășit visul!”
Helmuth Duckadam
)
)
)
)
)
)
)
