Articol de GSP - Publicat marti, 13 decembrie 2016 14:47
Problemele din fotbalul românesc nu sunt numai la nivel de seniori, ci și la juniori. Nu vorbim aici despre cluburi mici, fără tradiție. Tatăl unui fost junior al Sportului și al Rapidului s-a hotărât să facă dezvăluiri incredibile despre ceea ce a trăit fiul său cât a fost jucătorul acestor formații.
GSP.RO a stat de vorbă cu Laurențiu Duțu, tatăl lui David, portarul de 16 ani care acum evoluează pentru FC Voluntari. "Dacă nu aveam bani, nu cred că acum mai juca fotbal", este declarația care ne-a făcut să aprofundăm subiectul.
- Domnule Duțu, vă văd dezamăgit de situația fotbalului românesc la nivel de juniori...
- Credeți că n-am motive. Fără bani tinerii de azi nu mai pot face fotbal. Deja s-au irosit multe talente din cauza asta...
- Dezvoltați!
- Nu vreau să credeți că e vorba de dat bani la antrenori. Deși și asta se practic. Eu n-am să fac asta niciodată. Fiul meu va juca fotbal doar dacă va arăta că poate. Sunt multe de zis...
În fotbalul românesc încă se mai practică nepotismele. Se dau bani la antrenori. Ori lucrurile astea nu sunt întâlnite afară. De asta ei sunt unde sunt, iar noi nu existăm. Eu dacă nu-i plăteam antrenor privat fiului meu, ca să facă pregătire fizică, să poată face antrenamente speciale de portari, acum nu mai juca fotbal.
- Dar a fost la cluburi cu nume, Rapid și Sportul...
- Cât a fost la Sportul a crescut din punct de vedere sportiv. Domnul Șiman era foarte atent cu centrul de juniori. Nu legitima pe nimeni până nu-i cunoștea părinții. Dar erau problemele alea cu banii, nu plătea oamenii. În plus, noi părinții plăteam terenuri de joc, arbitrii, vizita medicală. Te costă enorm să ții un copil la fotbal. Mai e echipamentul de vară, de iarnă, ghete, mănuși pentru el ca portar. Sunt foarte mulți bani tocați anual. Vi se pare normal să plătim toate chestiile astea?
- Plăteați și cantonamente?
- Țin minte că am fost la un turneu în Portugalia. Vă dați seama că nu toți părinții aveau bani. Unii puneam mai mulți bani ca să nu stricăm grupul și să luăm pe toată lumea. Am ajuns acolo și ceea ce am văzut acolo ne-a speriat. Erau copii din Qatar care jucau pe prime de 1500 de dolari. La juniori, într-un turneu amical. Despre ce vorbim? Vă dați seama ce nivel era acolo?
- Bănuiesc că nu vă obliga nimeni...
- Normal că nu, dar dacă voiai să faci ceva erai oarecum constrâns de situație. Stați puțin că n-am terminat. Tot la Sportul se schimbau afară. Că era frig, ploaie, zăpadă, tot afară se schimbau. Țin minte că a venit copilul la mine după o ploaie și nu l-am recunoscut decât după ce a deschis gura și i-am văzut dinții. Era negru, plin de noroi.
Țin minte că erau cazuri când stăteam cu mașina pornită jumătate de oră până venea, îl băgam în mașină ca să fie cald și îl dezbrăcam, îl lăsam în chiloți, îi luam hainele și le băgam într-un sac de plastic, ca să nu răcească. Nu aveam cum să îl spălăm acolo, nu aveam unde. La Rapid, la fel, cât a fost domnul Moraru.
- Apropo de Rapid, domnul Moraru promisese o academie de fotbal când a venit...
- Mă faceți să râd. Știu când a spus. Mie îmi pare rău că am ajuns să spun astea. Îmi pare rău de Rapid. Eu, mulțumesc lui Dumnezeu am avut posibilitatea de a face astea pentru fiul meu. Dar erau familii care lucrau la Rapid cât a fost domnul Moraru și erau oamenii neplătiți de 8-9 luni, poate chiar un an. Oamenii ăia din ce trăiau? Ce academii să facă. El n-a venit la copii o secundă. Nu mai zic să le dea o apă, că tot avea firmă de așa ceva.
- Cum era la Rapid?
- Echipa de juniori a câștigat de două ori campionatul la juniori până să vină dânsul. A bătut Dinamo, a bătut Steaua. Dar nu le-a dat nici măcar un suc. Nu a dat doi bani. Mai bine nu venea domnul Moraru. De când s-a apucat de fotbal la Rapid am plătit deplasări, cantonamente, echipament. Absolut tot. Nu mi s-a dat nici măcar o bomboană. Cumpăram motorină în bidoane ca să aducem să băgăm la centrală. Spun de perioada când s-a oprit lumina și căldura acolo. Ca să poată face duș băiatul, dar și echipa mare. Ăsta era Rapidul! Cineva trebuia să spună asta.
- Stadionul avea un gazon impecabil, ăsta e un plus totuși...
- Nu ajuta asta la nimic. La Rapid juniorii nu aveau voie să intre pe terenul mare să se antreneze. Doar pe sintetic, care numai sintetic nu mai e. Era mai mult beton. Acolo se antrenau toate grupele. Mulți juniori au avut probleme cu accidentările, inclusiv fiul meu, care avea rotula deplasată. În perioada domnului Pustai juniorii nu mai aveau antrenori de portari. Ori făceau antrenamente, ori nu. Era haos total. Când a venit domnul Alexa s-a schimbat treaba. Venea se mai uita la juniori, era mai atent. Dar nu putea dânsul să schimbe condițiile. Nu avea nici o putere.
- Fiul dumneavoastră a fost chemat la prima echipă, a luat vreun ban?
- Domnul Dinu Gheorghe i-a propus un contract de profesionist. Chiar dacă nu contează banii, era ceva incredibil. Cu banii ăia nici transportul în comun pentru a merge la antrenamente nu putea să-l plătească o lună de zile. Dar nu asta e o problemă așa mare. Măcar de nu lua bani, dar se antrena în condiții normale.
- Ați fost cu băiatul dumneavoastră la West Brom, în Anglia. Ce ați întâlnit acolo?
- Când am văzut ce e la West Brom mi-am dat seama că suntem în lumea a 3-a a fotbalului. E ceva ieșit din comun pentru noi, pentru ei e ceva normal. De când l-a așteptat la aeroport, domnul director sportiv Matt Richardson, englezii m-au uimit.
- Din ce punct de vedere?
- L-a luat pe băiat, l-a dus la sala de mese și l-a pus să ia masa cu portarul de la echipa mare. S-a uitat foarte atent ce mânâncă. Chiar i-a zis că unele lucruri nu sunt ok să le mănânce. Se uita atent ce sucuri bea, ce fructe mănâncă. Apoi l-a lăsat să se odihnească și l-a dus la antrenament la Under 19. Eu nu aveam acces în baza de pregătire.
- A costat ceva?
- Nici vorbă! Când l-am dus întrebasem de ce e nevoie. Ce să-i duc. Matt mi-a zis să stau liniștit și să aibă la el doar ghetele și apărătorile. Ei i-au dat absolut tot: ciorapi, fâș, chilot. Totul sigilat, nou, într-o pungă de plastic. Portarii au un teren separat. Când mi-a arătat videoul am rămas uimit. Aveau 40 de cabine de duș, cred că sala aia avea 50 de metri. Nu există așa ceva! Nu ne comparăm.
- La Voluntari susțineți că e diferit...
- Absolut. E altceva! Nu se compară. Dar din păcate cazurile astea sunt foarte rare. Oamenii se confruntă cu problemele spuse de mine mai devreme la multe cluburi. E greu să putem ajunge să avem fotbaliști când în 90% dintre cazuri sunt aceste probleme. Ceea ce face Hagi e din altă lume. La fel la Voluntari. Și mai sunt câteva cazuri. Pe numărate. Mă bucur că am avut șansa să spun ce se întâmplă. Vorbim de Sportul Studențesc, de Rapid. Vă dați seama ce e în alte părți?
)
)
)
)
)
)
)
)
