Articol de Victor Vrînceanu - Publicat sambata, 04 noiembrie 2017 09:00
Fostul internațional, 45 de ani, participant la Mondialul din Franța 1998, dezvăluie motivele pentru care nu s-a impus la națională.
Fundașul central a făcut parte din lotul României pentru Campionatul Mondial din 1998, din Franța, și a jucat titular în partida cu Tunisia, 1-1. Dulca vorbește deschis despre debutul său la prima reprezentativă, scandalul cu suporterii din Ghencea, la meciul cu Paraguay, când Bogdan Stelea și Gică Hagi s-au certat cu fanii și presa. Actualul antrenor dezvăluie ce discuție a avut cu Anghel Iordănescu la pauza jocului, ce sentimente a trăit la Mondial și ce a vorbit cu Mircea Lucescu după penalty-ul provocat cu Tunisia.
- Domnule Dulca, vă amintiți prima convocare la echipa națională?
- Bineînțeles! 1997... Eram în mașină cu fostul meu antrenor de la CFR, Ioan Ciocan, în Cluj. M-a sunat Grigore Sichitiu să mă anunțe, moment în care am oprit mașina în mijlocul drumului, am început să țip, să plâng de bucurie. Mă claxona toată strada. (râde) Am debutat cu Spania într-un amical, la Mallorca, 1-1. În minutul 70 mi-a zis nea Puiu Iordănescu: "Să-l ții bine pe numărul 7!". Numărul 7 era Raul Gonzalez! După meci m-am dus direct la Raul și i-am zis: "Cambio T-shirt?". Mi-a răspuns că nu, că i l-a promis lui Gică Hagi. Am încercat și la Hierro, la fel, nu, că i-l dă lui Gică. M-am enervat și mi-am spus: "Bine, mă, dacă toți i le dați lui Gică, ia că-mi păstrez eu tricoul de debut!" (râde).
- Apoi, ați fost păstrat în lotul pentru Campionatul Mondial din Franța 1998.
- Înainte de turneu am avut un tur de Liga 1 foarte bun, marcasem vreo 6 goluri. Altfel nu aveai cum să ajungi la lot, nu existau jucători ieșiți din formă și forțați. Trebuia să ieși în evidență meci de meci, indiferent de post. A fost un vis devenit realitate pentru că eu mi-am impus de la 16 ani obiectiv clar să joc pentru România.
Scandări xenofobe
- Ați strâns doar 6 partide în tricoul primei reprezentative, de ce așa puține?
- Pentru că nu am avut evoluții foarte bune. Cu toate că am fost primit foarte bine în sânul echipei chiar de liderii Hagi și Popescu, marea noastră problemă, a rapidiștilor din lot, era că băteam Steaua în campionat și după aceea jucam amicalele României pe stadionul Ghencea.
- Erați contestat?
- (râde) Doamne, ce am trăit! Celebra fază cu Stelea și Hagi de la conferința de presă de după partida cu Paraguay, când se certau cu ziariștii, a plecat de la mine pentru că la încălzire am fost huiduit întruna și fluierat de tot stadionul și Stelea mi-a ținut partea. M-a durut. Cum atingeam mingea, striga tot stadionul "Huooo, țigane!". Nu am fost eu. La pauza acelui meci i-am cerut lui Iordănescu să mă schimbe pentru că nu mai puteam suporta.
"După o discuție cu nea Mircea am dat cu pumnul"
- Iordănescu ce-a zis?
- A început să țipe la mine să ies imediat în iarbă. Se baza pe mine. Noi avuseserăm o discuție înainte, voia să înceapă Mondialul cu mine titular, dar eu greșisem din cauza presiunii steliștilor și devenisem nesigur. La Mondiale am fost titular cu Tunisia, dar am ținut în careu un adversar, s-a dat penalty cam ușor. Bine, fiu-miu, Marco, zice că a fost penalty (râde). Se întâmplă și astfel de lucruri în viața unui fotbalist.
- Cum v-ați revenit?
- După turneul final eram terminat, m-am întors în cantonamentul Rapidului foarte crispat, mă așteptam ca Mircea Lucescu să mă scoată din primul "11" și să mă certe rău. Cum am ajuns, m-a chemat în camera lui, mi-a luat capul între mâini, s-a uitat în ochii mei și mi-a spus: "Băi, tu ești cel mai bun fundaș central din țară! Acum începem campionatul și vreau să fii în continuare cel mai bun". Când am ieșit din cameră am dat un pumn în perete de era să-mi rup mâna, m-am descărcat total. Din acel moment, toată dezamăgirea trăită în Franța a dispărut, datorită lui nea Mircea.
- Care sunt amintirile cu care rămâneți?
- Le am pe toate în minte și în suflet. Îmi amintesc mereu cum în 1994 stăteam într-o garsonieră și plângeam în hohote cu încă un prieten la meciul cu Suedia, iar patru ani mai târziu am făcut parte dintre cei mai buni. Mă uit mereu la poze, la tricouri... Am peste 80 de tricouri, fac colecție. Multe le-am pus în ramă și le-am dus la cabana pe care o am la munte.
- Care sunt cele mai interesante nume pe care le aveți?
- Sol Campbell mi-e cel mai drag pentru că a fost stoper, ca mine. Nu am jucat cu Anglia, dar am vorbit cu el înainte de meci, am făcut schimb de tricouri. Îl am și pe al lui Prosinecki, de la Croația. Și, culmea, am tricoul meu de la CFR, primul în care am jucat vreodată.
"Prezența la Mondialul din Franța mi-a încununat cariera. Am făcut de toate în fotbal, și trofee, gol cu Steaua, turneu final. Fotbaliști foarte mari ca Mutu sau Chivu de exemplu, n-au Mondial în CV. Și ce fotbaliști au fost!"
Cristi Dulca"Pe vremea mea ajungeai mult mai greu la națională decât acum pentru că fiecare echipă din România avea cel puțin doi sau trei jucători foarte buni care erau în vederea selecționerului. Tocmai de aceea fotbaliștii erau și mult mai serioși în pregătire și în jocuri"
Cristi Dulca
6 meciuria jucat Dulca pentru România, cu următoarele adversare: Spania, Israel, Grecia, Belgia, Paraguay și Tunisia
A învins cancerul de două ori
Viața lui Dulca a fost o continuă aventură. După ce a trebuit să se lase de fotbal la doar 30 de ani din cauza unor probleme la inimă, în 2008 a fost diagnosticat cu cancer testicular. Tratamentul cu citostatice și operația au dat roade, dar în 2011 boala a reapărut. De această dată o tumoare a fost găsită între o aortă și rinichiul stâng. Dulca s-a vindecat din nou! "Sunt bine. De șase ani nu mai am nimic. Al doilea cancer a fost mai dificil. Primul, cel testicular, l-am făcut din cauza sportului de performanță, de la lovituri. Sunt bine sută la sută și merg la control anual. În primii cinci ani mergeam să mă verific din trei în trei luni".
Antrenează în "B"
În acest moment, Cristi e antrenorul celor de la Lucearul Oradea, locul 19 în Liga a 2-a. Fostul stoper și-a început cariera de tehnician în 2003, la Minerul Iara, și a mai trecut pe la Avântul Reghin, FC Vaslui, U Cluj, Delta Tulcea, Gaz Metan și România U21. În perioada Tulcea, antrenorul ajuns la 45 de ani se trata de cancer și antrena în același timp: "Făceam o săptămână tratament și apoi sâmbăta mergeam la meci. La o partidă cu Chiajna, de acasă, eram conduși la pauză cu 1-0. Le-am zis jucătorilor că eu mă lupt cu ceva mult mai grav și ei nu sunt în stare să lupte cu 11 fotbaliști! Apoi am ieșit din vestiar și i-am lăsat să se gândească. Am câștigat atunci cu 3-1", povestește Dulca.
E U-ist și rapidist
Deși a fost crescut de CFR Cluj, echipele de suflet ale lui Cristi Dulca sunt Rapid, cu care a câștigat Campionatul și Cupa României, și Universitatea Cluj, pentru care a jucat doar patru meciuri: "Chiar dacă am început fotbalul la CFR, sunt U-ist de mic. Mă mândresc cu asta".