Articol de Justin Gafiuc - Publicat sambata, 04 februarie 2012 00:00 / Actualizat vineri, 03 februarie 2012 22:48
În timpul cantonamentului din Antalya, medicul României a locuit singur într-o cameră de peste 40 metri pătraţi, înconjurat de aparatură ambulantă de specialitate, cutii mari cu medicamente şi vitamine, şi de dosare de monitorizare ale fotbaliştilor.
V-aţi întrebat vreodată cum arată laboratorul medical mobil al echipei naţionale pe durata unei deplasări externe? Ce secrete ascunde? Şi cine se încumetă să gestioneze cu precizie de ceasornicar toată această mică uzină dedicată îngrijirii "tricolorilor"?
Răspunsul îl are un singur personaj: doctorul reprezentativei, Pompiliu Popescu, cel care, în 2012, împlineşte 25 de ani de cînd se află în slujba "tricolorilor" mari. Cu o întrerupere doar de cîteva luni, care l-au făcut să piardă Mondialul din '90. "Măi băieţi, nu-mi plac mie cifrele astea!", se fereşte, discret, Pompi, care a venit la lot sub mandatul de antrenor al lui Emeric Ienei, în '87.
A lucrat cu 9 selecţioneri Şi, pînă în ziua de azi, a mai trecut în revistă alţi 8 selecţioneri, Gh. Constantin, M. Rădulescu, Dinu, Iordănescu, Piţurcă, Boloni, Hagi, R. Lucescu, unii cu duble sau triple descălecări. E, practic, cel mai longeviv om din staff-ul reprezentativei în istoria modernă a "naţionalei".
Iar pe sub ochii lui s-au derulat depotrivă momentele de glorie şi eşecurile lamentabile ale României din ultimul sfert de secol, toate filtrate însă de Pompi printr-un singur numitor comun: băieţii aflaţi în grija lui să intre şi să iasă sănătoşi de pe gazon.
Cine stă aici? Doctoru'
În cantonamentul din Turcia al "tricolorilor" (21 ianuarie-2 februarie), omul acesta, cu unda verde venită de la antrenor, a acceptat pentru prima dată în 25 de ani să deschidă presei, fie şi pentru 10 minute, porţile camerei-minune, al cărei prag jucătorii ar vrea să-l treacă doar spre a-l saluta pe Pompi.
Pe uşa încăperii sale de la parterul hotelului "Gloria Serenity" din Belek scrie simplu "Doctoru'", pe o mică fîşie de hîrtie galbenă, lipită la înălţimea vizorului. Iar dincolo păşeşti într-un univers special: cutii din carton sau lăzi din aluminiu pline cu medicamente, întăritoare, uleiuri, feşe, seringi, dosare cu testele şi parametrii jucătorilor. Toate sînt aşezate ordonat, pe grade şi contingente, parcă ar fi decorul de teatru al unui spital ambulant. De aici pleacă zilnic spre fotbalişti pilulele de vitamine, susţinătoarele de efort care-i ajută pe internaţionali să reziste la programul dur impus de selecţioner.
Fibra musculară transpusă pe ecran
Lui Pompi nu-i place însă să vorbească prea mult despre bucătăria meseriei: "Astea sînt intimităţi care trebuie să rămînă în sînul echipei!". Se încumetă totuşi să deschidă, într-un colţ al camerei, un ecograf portabil, cît un laptop, spre exemplificare.
"E folosit pentru o diagnosticare rapidă", explică sumar, în timp ce unge mîna lui Ghiţă Păcurariu, fizioterapeutul absolvent de IEFS, cu o pastă necesară pentru ca fibra musculară a pacientului să apară transpusă pe ecran, ca la o lecţie de anatomie, însoţită de afişarea automată a unor parametri medicali. Aici, în cazul unei accidentări, Tănase, Mutu, Marica sau Papp află primul verdict medical, în funcţie de care Pompi decide dacă mai sînt necesare investigaţii suplimentare sau leziunile sînt evidente.
Unde nici pasărea nu intră
Timpul vizitei expiră repede, din păcate, nu înainte ca doctorul să ni-i prezinte pe terasa care dă spre piscină pe prietenii săi de ocazie: o pisică de-a casei, pe care o hrăneşte zilnic, şi cîteva păsărele, îmbiate cu un snop de firimituri. Sînt singurele fiinţe care, vreme de două săptămîni, pînă la plecarea de ieri a "tricolorilor", au avut dreptul să-şi facă de cap şi să treacă necontrolate pînă la fereastra templului mobil, misterios, al lui Pompiliu Popescu.
Ilie Dumitrescu înainte de Argentina: "Pompi, mă urmăreşte un ghinion!"
O întîmplare inedită cu Dumitrescu în dimineaţa celebrei victorii cu Argentina, 3-2 la Mondialul din 1994, două goluri semnate de Ilie: "Ne-am întîlnit în lift cînd coboram la micul dejun. Îmi spusese că dormise foarte puţin, că există un ghinion care-l urmăreşte şi că nu va face nimic la partidă dacă ăsta nu se sparge. I-am dat pe loc o soluţie, nu vă pot spune despre ce e vorba!, şi băiatul s-a destins imediat psihologic, domne'! S-a reinventat! S-a convertit total! În orele acelea de aşteptare, s-a transformat dintr-o stare de încordare totală, a făcut pînă la urmă meciul vieţii sale, definitoriu pentru cariera lui".
"Meciul de la Cardiff l-am văzut în genunchi"
Pompiliu Popescu a fost pe margine şi la momentul naşterii Generaţiei de Aur, victoria cu 2-1 de la Cardiff din noiembrie 1993, cînd am obţinut biletele pentru CM din SUA: "Era meciul de care depindea soarta echipei, a antrenorilor, a mea. Am stat 90 de minute în genunchi, lîngă Puiu Iordănescu, iar la penalty-ul tras de Bodin n-am avut puterea să mă uit. Am auzit numai trosnitura metalică a barei, cînd mingea a lovit transversala, şi icnetul acela surd al tribunei dezamăgite de ratare. Nu-ţi imaginezi cît te costă o trăire din asta!"
Cum l-a cusut pe viu pe Belo
Medicul "naţionalei" trebuie să gestioneze uneori momente critice şi în pauza meciurilor, cînd are la dispoziţie doar un sfert de ceas să rezolve situaţia unor jucători: "Belo luase o lovitură cu cramponul în genunchi şi i s-a deschis articulaţia. L-am cusut pe viu în vestiar, unde nu-l mai întreabă nimeni dacă doare. Situaţia trebuie rezolvată şi gata! Ceilalţi băieţi îl încurajau, îl mai ţineau, ca să mă ajute pe mine să-mi fac treaba. Aşa se procedează!".
"Nu poţi opri jucătorul să meargă la vraci"
Doctorul echipei naţionale nu se opune iniţiativei jucătorilor de a merge să se trateze la vraci, cu metode medicale netradiţionale: "Dacă fotbalistul are încredere în aşa ceva, îl laşi să se distreze cît vrea! Nu intervii pînă la punctul în care i-ar putea fi afectată integritatea sportivă şi vitală. Ai datoria să-l faci să conştientizeze cele două pericole. Unii chiar s-au pus repede pe picioare, precum Gabi Mureşan, care s-a tratat la Belgrad, la Mariana Kovacevici".
5 turnee finale cu echipa naţională a prins medicul Pompiliu Popescu: două CM ('94, '98) şi 3 CE ('96, '00, '08)
"Oricărui jucător trebuie să-i creezi ambientul psihologic astfel încît să-şi poată manifesta dorinţa de a reveni. Are nevoie de un mediu special. Altfel nu funcţionează!" (Pompiliu Popescu, medic echipa naţională)
"Cel mai atlet în sens sportiv şi fizic a fost Popescu. Dorinel mergea ca o maşină fără combustibil, rezistenţă incredibilă. Lupescu îşi conserva energia în joc prin inteligenţa lui, ştia să se plaseze, nu irosea energia inutil" (Pompiliu Popescu, medic echipa naţională)
)
)
)
)
)
)
)
)
