Articol de Cătălin Țepelin - Publicat sambata, 17 noiembrie 2018 12:26
„Ianis Hagi la națională” e o sursă generoasă de dezbateri. Deocamdată avem multe întrebări, haideți să încercăm și câteva răspunsuri.
1. A fost forțat Ianis Hagi de tatăl său? Da, evident! Dar la Viitorul ăsta e ADN-ul, ăsta e proiectul, asta e filozofia: să forțeze puști de 16-17 ani, fie că-i cheamă Hagi sau Pitu, Casap, Cristi Manea ori Mățan. Acum, Ianis plătește cu vârf și îndesat privilegiul promovării sale forțate. Publicul îl judecă mult mai aspru sau îl răstignește direct, fără foc de avertisment. Iar acasă ... hmm, sigur îndură destulă presiune și acasă. Părinții care izbutesc să lase problemele la ușa casei și să se relaxeze complet în preajma familiei sunt rara avis. Iar Hagi pare omul mereu nemulțumit, care stă să explodeze și-n somn.
24 de jucătorisub 18 ani a promovat Viitorul în istoria ei în Liga 1. Record absolut în România
2. Se decontează pe cârca lui Ianis Hagi antipatia unora față de Gică Hagi? Cam da. În ultimii ani, statuia lui Hagi s-a mai ciobit, pentru că fotbalul nu e chiar o lume de îngerași. Pe lângă merite incontesabile (link 1) mai sunt și meciuri dubioase (link 2), și parteneriate cu personaje îndoielnice (link 3), și pretenții absurde la aplauze pe viață (link 4).
Tata îmi povestea despre un profesor de coșmar, care în liceu îl pocnea pe elevul nevinovat din prima bancă, ca să nu se mai deplaseze până la elevul gălăgios din fundul clasei care de fapt îl enervase. În cazul de față, publicul își pierde din considerația pentru Hagi-fostul-Rege-acum-patron-antrenor, dar îl plesnește pe Ianis-cel-din-prima-bancă, pentru că e mai la îndemână să îți umfli mușchii la ăla mic și vulnerabil.
6,26 este media notelor primite de Ianis Hagi în Gazeta Sporturilor de-a lungul anului 2018. Adică bine spre foarte bine
3. Este Ianis Hagi un fotbalist bun? Este. Nu e genial, nu e nici "junghi". Doar bun, cu perspectiva evidentă a unui progres. Nu poți să nu vezi că verticalizează inteligent, citește jocul, împinge linia spre 16-le advers, lovește bine cu ambele picioare, are personalitate și e muncitor. La fel cum nu poți nici să ignori că e inconstant, că n-are viteză sau să mai are de pus la forță. Unele sunt chestii corectabile. Dar fondul e bun, gena se simte. Instinctul ne poate înșela uneori, însă cifrele oferite de Liviu Manolache, statisticianul GSP, nu mint.
3 este loculocupat de Ianis Hagi în topul celor mai eficienți jucători din Liga 1 în tot anul 2018. El are 11 goluri și 5 assist-uri, fiind depășit doar de Mitriță (15 goluri, 3 pase decisive) și Salomao (11 goluri, 6 pase decisive)
4. Este Ianis Hagi un individ detestabil? Nici vorbă. Nimeni nu reține să-l fi văzut arogant sau cu aere de beizadea, nici cu cocălărismele și aroganțele altor copii de bani gata. Pare un tânăr bărbat cumpătat, modest și cu bun-simț. Sigur că asta nu-l transformă într-un fotbalist genial, dar măcar nu ne dă motive în plus să-l privim cruciș. Și-atunci nu ne rămâne decât să-l judecăm strict pentru calitățile sale sportive. Sau pentru absența lor.
5. Este Ianis Hagi om de “națională”? Nu știm, iar răspunsul se va consolida în câțiva ani, nu doar în meciurile de acum, cu Lituania și Muntenegru. Ianis este deocamdată o încercare, cum au mai fost și vor mai fi sute. Unde e nedreptatea sau sacrilegiul? În ultimii ani ne-au zgâriat sufletele îmbrăcând tricoul naționalei băieți de o modestie dureroasă, gen Sburlea, Gabi Enache, Steliano Filip sau Romeo Surdu, pe lângă care Cociș (50 de selecții) și Florescu păreau chiar genii. Chiar să fie Ianis Hagi atât de slab încât să-i regretăm pe Nicoară sau Strătilă?
Hai să-l vedem la joc. Și să nu-i zburăm capul lui Hagi-fiul doar pentru că nu ne place de Hagi-tatăl.
A, și să nu uităm că tocmai s-au împlinit 11 ani de când România n-a mai bătut nicio națională din Top10 mondial. Au trecut 113 meciuri de la ultima victorie mare, 1-0 cu Olanda. Iar pentru asta nu e de vină nici măcar Hagi-tatăl. Cu atât mai puțin Ianis.