"Cunoscuții mă întreabă dacă mi-a fost greu să mă adaptez în Islanda. Și alți oameni îmi scriu pe Facebook același lucru. «Ne gândim să ne mutăm în Islanda. Oare adaptarea e grea?». Le zic tuturor la fel: «Parcă mai greu mă adaptam în România, cu două mii de lei lunar. Acum, când văd că dintr-un salariu îmi permit să fac un tur al Europei, e mai ușoară adaptarea»".

Alex e barman și e din Constanța. Lucrează într-un pub dintr-un mall, Smaralind. Povestește că programul lui presupune muncă aproape încontinuu, sunt rare zilele libere. Când leagă mai multe libere într-un concediu are bani destui ca să călătorească, ceea ce îl face să suporte fără probleme zilele la rând petrecute în picioare în spatele barului. Tocmai s-a întors din Italia. Epidemia de coronavirus e îngrijorătoare, normal, însă n-a acceptat să rateze de teama bolii o vacanță rară și deja plătită.

Alți o mie cinci sute de români muncesc în Islanda, cei mai mulți în Reykjavik, orașul care adună mai mult de o jumătate din populația de 320.000 de locuitori a întregii țări.

Alex e un caz fericit, el nu face o muncă grea și e mulțumit cu câștigurile. Mai sunt români în situații bune, dintre cei adunați la masă. Doi băieți sunt instalatori, joburi care te fac un fel de Super Mario în Islanda. Țara are izvoare termale la discreție. Încălzirea locuințelor e printre puținele servicii ieftine, fiindcă resursele sunt luate direct din natură, nu e nevoie să ardă gaz sau alți combustibili. "Mai ales în zonele de munte, bagi o țeavă în pământ și curge apă fierbinte", povestesc instalatorii români, Costel și Marian.

Trudă pentru "lingură și furculiță"

Mulți islandezi au jacuzzi în case, tocmai pentru că apa caldă e ușor de atras. Există și multe bazine publice, unele în aer liber. Oamenii se relaxează în apa fierbinte când temperatura aerului din jur e spre zero grade. Apa e luată direct din pământ, manopera costă. Un instalator câștigă mai mult de patru mii de euro lunar! Suma include bonusuri pentru ore suplimentare și banii pentru concediu, o primă care face parte din pachetul salarial în Islanda. Angajații primesc lunar niște tranșe din bonusul pentru vacanță și au acces la toți banii aceia în luna mai.

Într-un loc în care cererea e uriașă, instalatorii o duc și ei bine. Capitala cea mai nordică din lume nu este însă un Eldorado pentru toți românii. Sunt mulți care au ajuns în Reykjavik în căutarea aurului imaginat și au descoperit că munca pentru subzistență e unica soluție. Trăiesc aproape la fel de greu ca în România. "Unii am venit aici de la lingură și de la furculiță". Ceea ce înseamnă că nu aveau absolut nimic când au aterizat pe aeroportul din Keflavik, un orășel de la marginea capitalei.

Situația lor nu diferă cu mult nici acum. Trăiesc de la o zi la alta din muncă grea în construcții, un domeniu în care efortul fizic e însoțit de chinul pe care-l presupune lucrul pe o vreme rea, așa cum este în Islanda în mai tot timpul. Într-o dimineață cu viscol, când minus două grade au "real feel" minus șaisprezece din cauza vântului, nu-ți vine să ieși din casă nici ca să mergi într-un birou, darămite să pleci știind că ai să-ți petreci opt ore pe schele!

Fotbalul l-a făcut indisponibil pentru muncă

Un băiat din Roman a mai suferit și un accident. Nu la locul de muncă, la fotbal. Jucase și în România în ligile mici, ca portar. În Islanda s-a gândit să se transforme în jucător de câmp, în liga a patra. Tehnica fină nu constituie trăsătura fotbalului islandez nici măcar în prima ligă, nici echipa națională nu se bazează pe așa ceva. În "D"-ul nordic, stilul e cel mai dur posibil, rudimentar. "M-a lovit unul și mi-a rupt ligamentele genunchiului", povestește muncitorul romașcan, devenit indisponibil la locul de muncă din cauza unui fault suferit la fotbal. E supărat că ar putea avea nevoie de o operație și dezamăgit că patronul nu-l înțelege: "Islandezii se poartă frumos doar cât timp ești bun de muncă. Dacă te accidentezi, cum mi s-a întâmplat mie, deja te privesc altfel, se uită urât la tine".

Necazul acestui muncitor constituie totuși o excepție. Românii sunt mulțumiți că în Reykjavik, aproape de Cercul Polar, nu există prejudecăți față de ei așa cum există în unele țări din Vestul Europei. Islandezii sunt toleranți cu străinii, deși alcătuiesc o populație mică și conservată de-a lungul timpului pe o insulă, deci într-un spațiu destul de izolat.

Cam izolați sunt și românii de aici. Spre deosebire de conaționalii care lucrează în Italia sau în Spania, ei nu pot pleca acasă oricând. Biletele de avion Reykjavik-București costă, în mod normal, o mie de euro pentru două persoane, cu escală în Londra, în Budapesta sau în Varșovia. Mai ieftine se pot găsi doar la reducere, luate din timp și pentru anumite perioade. Zbor direct Islanda-România nu există.

Dor de tricolor

Și de aceea meciul de baraj de pe 26 martie va fi ca o sărbătoare și ca o călătorie pentru românii "islandezi". Oamenii ajung rar acasă, în Constanța, în Roman sau în București, fiindcă nu-și permit să consume pe avioane miile de euro pentru care trudesc în spatele unui bar, pe schele sau captând apă fierbinte din munți.

Partida de fotbal e ca un cadou. Și de aceea s-au grăbit să-și ia bilete. Au cumpărat cinci sute de tichete și speră să mai capete și dintre cele rezervate pentru islandezi. Pentru ei, naționala lui Rădoi nu e doar o echipă de fotbal reprezentativă, e ca o scurtătură către România. 

200.000 de locuitoriare Reykjavik, cu tot cu micile localități de la periferie, pe care capitala le-a înghițit și le-a transformat în niște cartiere. În restul țării mai trăiesc doar puțin peste 150.000 de oameni. Densitatea e scăzută din cauza condițiilor geografice dificile, care fac multe zone din Islanda nelocuibile

Pericolul: vânătorii de protecție socială

Cei mai mulți dintre românii stabiliți în Islanda muncesc din greu pentru bani, însă a apărut în Reykjavik și o nouă "specie" de speculanți: imigranți români care caută să păcălească statul și să capete astfel ajutoare sociale. Conaționalii care lucrează serios se tem că și imaginea lor, și felul cum sunt tratați s-ar putea schimba în rău din cauza "invadatorilor": "Sunt oameni care au mai făcut "manevra" asta în Norvegia, în Danemarca, au păcălit și acolo autoritățile ca să primească ajutoare sociale. Din momentul în care norvegienii și danezii s-au prins, românii au trecut în Islanda ca să aplice aceleași metode. Sunt foarte bine pregătiți, din momentul în care aterizează pe aeroport știu exact la care instituții să meargă, în care uși să bată ca să obțină ajutoare. Măcar pentru o vreme le iese, reușesc să primească bani. Organizarea lor e la nivelul crimei organizate". Specializați în trucul ăsta, ei sunt un fel de paraziți profesioniști.

9.700.000 de români trăiesc afară

Cei 1.500 de români din Islanda constituie o firimitură din masa totală a expatriaților. În iulie anul trecut, ministrul Românilor de Pretutindeni, Natalia-Elena Intotero, a anunțat într-o conferință de presă că statisticile indicau un număr de 9.700.000 de români stabiliți în afara granițelor țării. "Dintre aceștia, aproximativ 5.600.000 de oameni alcătuiesc Diaspora, diferența există în comunitățile istorice", a specificat ministrul. Motivele pe care le invocau românii pentru plecarea din țara lor: neajunsurile materiale, veniturile prea mici, lipsa unui loc de muncă decent, stabilitatea, corupția, calitatea slabă a clasei politice.

Urmăresc Liga 1 și din Reykjavik

Românii stabiliți în Islanda și-au păstrat și acolo pasiunea pentru echipele pe care le simpatizau înainte să emigreze. Steliști, dinamoviști, rapidiști, ei continuă să urmărească și din Reykjavik desfășurarea campionatului românesc. Chiar și liga a doua, interesantă pentru fanii vișinii. Un suporter al giuleștenilor era îngrijorat de remiza Rapidului din prima etapă a acestui an, 0-0 cu Turris Turnu Măgurele, "măcar galeria a rămas tare de tot, a făcut spectacol!".

Cărți pentru pușcăriași

În Islanda nu sunt doar români muncitori, mai există și persoane care se apucă de furat, în încercarea de a-i păcăli pe localnicii pe care lipsa unui istoric serios al infracțiunilor îi face cam naivi. Unii români sunt prinși și scapă ușor, mai ales dacă magazinele din care furaseră reușesc să-și acopere paguba din recuperarea mărfurilor. Poliția din Reykjavik a înregistrat tot mai multe cazuri în ultima vreme și și-a format deja o legătură: o sună pe Felicia Pralea, un translator de islandeză-română, și femeia merge la secție ca să le traducă arestaților. "Atitudinea polițiștilor e blândă, ei le explică hoților că e urât ce au făcut și că ar trebui să nu mai repete. Islanda ține enorm la respectarea drepturilor omului, de aceea autoritățile se poartă frumos chiar și cu hoții", explică Felicia. Pentru recidiviști și pentru cei care comit fapte mai grave, ajunși după gratii, ea colectează cărți de la românii liberi și le duce prizonierilor în închisoare, ca să-și ocupe timpul citind.

Citește și:

ISLANDA - ROMÂNIA. Fanii „tricolorilor” anunță că vin în număr mare la barajul pentru EURO 2020: „Luăm și biletele islandezilor!”

Vești îngrijorătoare de la corespondentul GSP la Reykjavik: „Există varianta să nu se joace, ar fi imposibil în aceste condiții!”