VIDEO SPECIAL GSP Cine e România U19? Generația M. Mățan, Moruțan, Maturitate » Trupa călită cu critici, lacrimi și dezamăgiri, care poate anima naționala mare

Acest text nu o să fie despre un grup de debutanți precoce în Liga 1, pentru că e o informație la îndemână, dezbătută intens, pe bună dreptate!, însă doar un disc în mecanismul care a dus la un fulminant 4-0

Cred că nu pot ilustra mai bine începutul generației decât printr-o imagine prinsă de Ștefan Constantin în finala Campionatului de Juniori C din 2013, Viitorul - Steaua 4-0.

Mai jos, George Merloi, folosit cu băieții mai mari de vârstă decât el, frăția U21 - Florinel Coman, Ianis Hagi pe de-o parte, Mihai Dobre la înfrânți - pe când era un puști care părea că-i pe teren doar pentru că el a adus mingea.

Merloi, în stânga

Mulți nu înțelegeau de ce fusese împins cu generația 1998 de către antrenorul Alin Dumitriu. Ieri, micul Merloi, ajuns între timp la Rennes, a fost rezervă în trupa spectacol.

 PE CÂND SÎNTEAN ERA MEZIN

Acum, pe buzele tuturor sunt M&M-urile Mățan și Moruțan.

Generația a mai avut un M. Îl chema Andrei Mezin. Așa l-am cunoscut. Fără să fac vreun joc de cuvinte, pentru că Andrei și-a schimbat numele în Sîntean după ce a trecut de generația U15.

Sîntean a crescut agitat. Nu de puține ori a încercat să plece de la ACS Poli Timișoara, cu probleme din cauza cărora a dezertat și colegul de "națională" Vlad Dragomir.

Sîntean spunea pentru Gazetă că s-a ajuns până la situația în care antrenorii erau sfătuiți să nu-l folosească. O situație deloc plăcută pentru un titular la lotul național.

Scăparea a fost Slavia Praga.

Și, oricât de ciudat pare pentru cine nu-i pasionat de felia juniorilor, 2-3 apropiați ai băiatului, printre care și impresarul Florin Iacob, îmi dau mereu mesaje la sfârșit de săptămână. "Răzvan, Sîntean a mai dat două goluri în Cehia!".

Miercuri, de la Sîntean cel neobosit a plecat faza minunată a golului unu, continuată chiar de Moruțan și Mățan.

CATEGORII DE MATURITATE

La Sîntean și Dragomir au fost piedici din interior. La Andrei Vlad și la Olimpiu Moruțan nu-i nevoie să explic cum s-au călit în ultimele luni. Nu arată a basm, dar e-mbrăcat în alb cu inserții aurii și stă-ntr-un palat la fel de alb cu inserții aurii. Și mai dă drumul la flăcări în intervenții televizate.

Pentru Marco Dulca e îndeajuns să ai o discuție cu oricine joacă în Albion. Cu Pașcanu, cu Dobre, chiar și cu cei deja plecați, cum ar fi Carnat sau Oaidă. Calci pe seriozitate, lași urme la fel de serioase pe smocul de iarbă ce iese din gheața de pe "Ilie Oană".

Alții s-au maturizat altfel.

LACRIMILE LUI MĂȚAN

Când Patrick Ekeng s-a prăbușit într-un Dinamo - Viitorul în care numai scorul, 3-3, n-a mai contat, cineva a debutat, neobservat, în Liga 1.

Era Alex Mățan. A debutat cu gol. El a transformat penalty-ul acordat la câteva minute după ce Ekeng a căzut secerat.

Mățan n-a avut putere să se bucure la gol. Cu Mățan nu există mai mult de o poză din acel meci. 

Amintirile lui Mățan de la meciul care ar trebui să fie o sărbătoare pentru el sunt cu el și colegii plângând, șocați, în vestiar. 

 E o experiență pe care mulți dintre adversarii săi, de la 16 la 35 de ani, n-o vor avea niciodată. El a avut-o prea repede. Și l-a întărit.

Mățan e incredibil. I-am văzut de mici pe Konoplianka, Iarmolenko, Zincenko. E peste toți trei la vârsta asta. E visul negru al delegației Ucrainei pentru meciul de marți, vor să îl țină om la om, să-i pună umbrăimpresar ucrainean despre Mățan

NU JOCI, ÎI CUNOȘTI

Am avut o singură nesiguranță. Neciu.

Chiar dacă mi-a trecut repede, știam că Neciu n-are meciurile de Liga 1 ale colegilor. Însă are altceva.

Vechime. E vechi la Hagi, acolo unde îi are alături pe Mățan, Drăguș, Băluță, Boboc. E vechi și la lot. Îi ia fața lui Trușescu de la AS Roma. La Neciu, poate cel mai puțin cunoscut băiat din primul 11, se simte nu chimia - nu-mi place termenul, sună prea siropos - ci frăția. 

El e fratele Neciu, pe care-l știm de câțiva ani, de când a venit de la Roșiori. El va fi acolo, pe stânga. Puțin zăpăcit câteodată, dar mereu gata să ne întindă mâna, să dea pasa, să urce și să coboare precum un lift de probă.

Dincolo, Haruț și-a făcut treaba. N-a fost trenul japonez care ajunge cu 2 minute înainte în stație, a fost trenul de la noi care ajunge la timp în stație.

Și opțiunea a doua e mult mai rară. Iar ce-i mai rar e mai valoros.

 SPECIE NOUĂ: STOPERI CU EXPERIENȚĂ LA MAJORAT

Screciu și Dima sunt o categorie specială. Când debutezi repede, ești, în general, fotbalist ofensiv, care-și permite să pună pe altar o fragilitate specifică vârstei contra prospețimii superioare. 

Screciu și Dima sunt, însă, fundași centrali. Fundași centrali cu multe meciuri în campionat. 

Dima, și el cu assist aseară, are acel păr blond care poate da repede într-un alb de înțelept. A căpătat multă experiență de când făcea pereche în apărare cu un roșcat, Pădureț, ajuns azi la CSA Steaua.

La Dima, culoarea părului nu contează. O să pună mereu mingea. Ne pare rău, domnule Drăgulin din reclamă, unii au în cap doar mingi, nu și freze.

PENTRU CĂ NU CONTEAZĂ SELFIE-UL ȘI CHECK-IN-UL

Închei cum am început. Cu rezerve. Pentru că ei nu trebuie să se simtă prost. Nicidecum. Nici Robert Moldoveanu, cu gol pentru Dinamo acum nici două săptămâni, nici Micovschi, reușite-mitralieră la Genoa Primavera.

Venit de la Mioveni, Rareș Lazăr e băiatul care a lăsat ghiozdanul în bancă și a debutat la FC Vaslui pe la 15 ani, într-un meci cu Steaua jucat ca-ntr-o recreație din Săptămâna Altfel.

Și, din spate, vine Liviu Gheorghe. Aproape că plângea de ciudă că nu a jucat și el măcar un minut.

V-ați fi așteptat ca gașca de vârsta lui să fie mulțumită că, într-un colț de "Ilie Oană", tabela avea fontul suficient de mare la 4-0 încât să iasă-n selfie, nu? Și dădea bine check-in-ul cu 4-0, like-uri, inimi și fețe încântate la greu pe Facebook și Instagram.

Ei, Liviu Gheorghe ar fi vrut să joace. 

Nu știu dacă a plâns sau nu, îl privește, dar lacrimile, în cazul lui, sunt semn de maturitate.

Pentru că, și dacă n-ar bate, sâmbătă, Suedia, băieții care au învins Serbia cu 4-0 sunt o generație matură. O trupă călită cu critici, piedici, lacrimi și dezamăgiri. 

43%
din tinerii din Olanda au un loc de muncă, chiar și part-time, de la 17 ani, în creștere cu aproape jumătate față de anii '80, arată un studiu al britanicilor de la ISER