Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat sambata, 15 ianuarie 2022 10:25 / Actualizat sambata, 15 ianuarie 2022 10:56
La începutul anului 1968, canadianul Bill Masterton era ceea ce de obicei numim un om împlinit. La 29 de ani, avea o soție iubitoare, doi copii sănătoși și o carieră importantă în National Hockey League.
În vara lui '67 fusese primul jucător transferat de nou-înființata Minnesota North Stars. Și tot el marcase primul gol al „Stelelor Nordului” în NHL. Poate și din acest motiv, devenise favoritul publicului ce lua întotdeauna cu asalt arena Met Center.
Casca era semn de slăbiciune
La fel s-a întâmplat și în seara zilei de sâmbătă, 13 ianuarie '68, când Minnesota a primit replica celor de la Oakland Seals. La un moment dat, Masterton a scăpat spre poarta adversă, urmărit de doi adversari, Larry Cahan and Ron Harris.
„Șarjat” bine de Cahan și de Harris, Bill a căzut pe spate. S-a lovit teribil cu capul de gheață.
Arbitrul Wally Harris a comparat impactul cu „o veritabilă explozie”. Instant, sângele i-a țâșnit pe nas, pe gură și pe urechi!
Pe atunci, foarte puțini hocheiști purtau cască. Echipamentul de protecție era considerat un semn de slăbiciune. „The real men” din NHL nu puteau accepta așa ceva.
„Never again! Never again!”
Înainte de a intra în comă, Masterton ar mai fi apucat să spună „Never again! Never again!”. Nimeni nu știe exact la ce s-a referit.
Sub ochii înmărmuriți ai nevestei, care asista la partidă din tribune, Bill a fost transportat la spital. Părinții, care ascultau meciul la radio în Winnipeg-ul natal, au fost la un pas de infarct.
Au găsit totuși puterea de a veni a doua zi la Fairview-Southdale Hospital. Din nefericire, însă, asta nu l-a ajutat prea mult pe fiul lor. Legăturile lui cu lumea aceasta erau tot mai firave.
Doctorii nici nu l-au mai operat. Creierul îi era prea grav afectat. În dimineața zilei de 15 ianuarie, Masterton se stingea în brațele soției, ale părinților și sub privirile nedumerite ale puștilor Scott și Sally.
Casca, obligatorie din 1979
Dispariția prematură a lui Bill a stârnit dezbateri aprinse pe marginea introducerii obligativității purtării căștii. Chiar dacă au existat presiuni mari din partea presei și a opiniei publice, respectiva lege a fost aprobată abia după mai bine de 11 ani, în debutul sezonului '79-'80!
În semn de respect față de memoria celui ce a fost Masterton, Minnesota North Stars a retras definitiv numărul 19, pe care îl purta Bill în fatidica seară. La rândul lor, șefii NHL au decis decerneze an de an un trofeu ce poartă numele singurului hocheist mort în urma unui incident petrecut pe gheață.
A jucat cu hemoragie cerebrală?
Decesul lui Masterton a declanșat o avanlanșă de speculații. Mai mulți neurochirurgi au susținut că Bill ar fi suferit o ușoară hemoragie cerebrală înaintea căzăturii dramatice din 13 ianuarie, din cauza nenumăratelor lovituri la cap încasate la antrenamente și în meciuri.
Un fost coleg de la Minnesota, portarul Cesare Maniago, a alimentat teoria unei maladii prealabile: „Cu o seară înainte, Bill n-a fost deloc în apele lui. Mi s-a plâns că are dureri mari de cap, dureri care nu l-au lăsat toată săptămâna”.
În ciuda tuturor discuțiilor apărute în media, Carol Masterton, soția lui Bill, a evitat să pună paie pe foc: „Nu învinovățesc pe nimeni pentru moartea bărbatului meu. Se putea întâmpla oricui”.
Nici eu, nici colegul meu Larry Cahan nu am intervenit «murdar» la acea fază, pur și simplu așa a fost să fie. Totuși, ce s-a întâmplat cu Bill m-a marcat pentru tot restul vieții. Oricât am vrut să uit, acele imagini de groază au revenit mereu și mereu din străfundurile minții mele
- Ron Harris