Articol de Costin Ștucan - Publicat miercuri, 17 august 2022 15:02 / Actualizat miercuri, 17 august 2022 19:10
Adrian Sveduneac este acum președintele filialei românești a Federației Internaționale de Bodybuilding Natural (INBA). În direct la GSP Live, fostul sportiv a povestit culisele întunecate din sălile de fitness
“M-am dopat 11 ani. Din cauza asta am ajuns aici”. Bărbatul de 45 de ani, cu mușchi proeminenți și păr grizonant, își ridică tricoul de antrenament în partea dreaptă. Pe abdomen, o cicatrice lungă de 35 de centimetri, îndoită ca o seceră, e dovada tăcută a dramei petrecute acum 9 ani.
Povestea lui Adrian Sveduneac, actualul președinte al INBA Romania - filiala românească a unei federații internaționale care îndeamnă la bodybuilding natural, fără substanțe dopante - , e dureros de spus și greu de digerat. Invitat în studioul GSP Live, fostul culturist a izbucnit de două ori în lacrimi, în direct.
“În emisiune, mi-am adus aminte că, din cauza substanțelor pe care mi le injectam, devenisem agresiv până și cu copiii mei. Fetița mea avea 6 ani atunci, am repezit-o de vreo trei ori, iar ultima dată a făcut un șoc din cauza asta. Mi-a rămas imaginea ei în minte și nu am mai putut să povestesc în direct”, a explicat Sveduneac după emisiune unul dintre momentele delicate.
Dealerul de steroizi e un nutriționist cunoscut
Legătura lui cu culturismul - așa cum se numea bodybuildingul înainte și imediat după Revoluție - a început în 1993, când avea 16 ani. Născut într-un sat de munte aflat la 50 de kilometri de Suceava, Sveduneac a fost fascinat de bărbații musculoși și bronzați pe care i-a văzut în revistele de culturism:
“M-am îndrăgostit brusc de sportul ăsta și mi-am dorit să fac asta. Am început să fac și eu. În 1995, m-am legitimat la un club din Iași. Am plecat de la 50 de kilograme și am ajuns undeva la 70 de kilograme. Acolo am înregistrat o plafonare, practic nu mai puteam să fac nimic. Îmi doream foarte mult să concurez, dar nu progresam. Nu prea existau informații pe vremea aia, se făcea totul după ureche”.
Pentru a depăși bariera și a ajunge la un nivel de mare performanță, Sveduneac spune că ajunsese să mănânce câte 15 ouă și două kilograme de pește pe zi pentru a avea cât mai multe proteine în dietă. În căutarea unui venit care să-i susțină îndeplinirea visului, spotivul s-a înscris la Şcoala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă "Pavel Zăgănescu”.
În 2000, după ce a terminat cursurile, a obținut un post în București, devenind rapid șef de intervenții pe două autospeciale. “Datoria mea era să localizez și să sting incendiul, să salvezi bunuri, vieți omenești. Asta mi-a adus un venit suplimentar care mi-a permis să pot să investesc în alimentație”.
Rezultatele mari întârziau, însă, să apară. În paralel cu meseria de pompier, culturistul lucra ca instructor la o sală de fitness din Berceni. Într-una dintre zile, în 2002, un amic de la sală i-a dat un pont: “I-am spus că visez să ajung la Mr. Olympia (n.r. - cel mai strălucitor concurs de bodybuilding din lume). S-a uitat la mine și mi-a zis: “Văd că ai o structură foarte bună. Uite, dacă vrei să te ajut să-ți îndeplinești visul îți dau eu niște fiole. Tu crezi că cei care sunt acolo sunt crescuți natural sau folosesc doar suplimente?!”.
Amicul - Sveduneac nu vrea să-i duvulge numele, dar Gazeta a aflat că este unul dintre cei mai cunoscuți nutriționiști din România - i-a recomandat să se dopeze. Tot el i-a vândut fiolele cu lichid uleios în care se aflau decadurabolin și testosteron, substanțe interzise sportivilor. “Combinam cele două substanțe și mi le injectam. Prima dată, am făcut-o la o benzinărie, în frig. Făceam injecțiile o dată pe săptămână în cicluri de două luni. Făceam trei cicluri pe an”.
Imediat, Sveduneac a început să simtă efectul. “Cred că în două săptămâni am luat vreo 7 kilograme. A fost o explozie, organismul a reacționat foarte rapid. După prima lună, câștigasem în greutate 10-12 kilograme, am observat că nu mai oboseam în timpul antrenamentelor. Puteam să duc antrenamente la super intensitate, mă recuperam foarte rapid”.
Agresiv până la limita dintre viață și moarte
În schimb, comportamentul său a început să se modifice vizibil: “Injecțiile mi-au dat o răutate în privire și o agresivitate față de cei din jur. M-au schimbat complet. Din păcate, eram agresiv și cu soția și copiii. Tot ce era în jurul meu trebuia să stea la distanță. La muncă, mă certam cu colegii și cu șefii, eu le știam pe toate, eu făceam tot ce e mai bine”.
Sveduneac povestește că dopingul îi dădea o senzația exagerată de putere, de încredere în propriile forțe, care îl puteau costa viața:
„La o intervenție în Dărăști-Vlașca, am găsit un incendiu în subsol. Proprietarul avea acolo niște cauciucuri. Erau și militari în termen la intervenție, dar când i-am văzut am zis că mă duc singur. Mi-am pus masca verde clasică, pe vremea aia nu aveam oxigen, am luat furtunul și am intrat în fum. Nu m-am asigurat deloc, nu știam că sunt trepte. Pur și simplu, m-am prăbușit cu capul înainte. Am nimerit cu fața în apă, era plin de apă și de fum. Simțeam că mă înec, la un moment dat mă speriasem, mă panicasem.
Am dat drumul furtunului din mână, apoi am avut un flash. M-am prins de furtun și am luat-o înapoi pe firul lui. A fost salvarea mea. Am ieșit de acolo, am stins intervenția, dar nu am spus nimănui nimic până am ajuns la unitate. Din cauza agresivității și a încrederii prea mari m-am dus fără să mă gândesc”.
În ciuda efectelor dopingului, rezultatele la concursuri nu s-au îmbunătățit. “Eu mă dopam la un nivel mic. Era începător, ceilalți făceau lucruri la un nivel mai înalt. Trebuia să trec la un alt nivel, să încep să iau hormoni de creștere. Cineva din Federația Română de Culturism și Fitness m-a sfătuit să iau lucruri pentru a avea rezultate”.
Tumora de pe rinichiul drept
Sveduneac a mers să-și facă analize pentru a vedea dacă organismul îi permite să treacă la următorul nivel de doping, însă la ecografie doctorii i-au depistat o pată albă pe rinichiul drept.
“Îmi tot ieșea asta de doi ani la analizele obligatorii pentru angajații MAI, doctorii spuneau că ar putea fi nisip. Doar că acum aveam și niște dureri pe care le ignorasem. La control, doctorul a stat mai mult decât era normal și la final mi-a zis că ar putea fi o tumoră benignă. M-a trimis la tomografie. Am făcut-o, rezultatul a venit peste șapte zile. În timpul ăsta, nu am avut nicio emoție, ce putea să fie grav?!”.
Peste o săptămână, specialistul în imagistică l-a luat deoparte: “M-a întrebat dacă fac sport și dacă am luat substanțe interzise. Nu știam dacă să-l mint sau nu, dar i-am spus adevărul. Și atunci mi-a zis: “Am o veste proastă. Aveți o tumoră malignă care se alimentează printr-un vas de sânge. Va trebui să vă operați, trebuie scos rinichiul”.
M-a bătut pe spate, dar n-am așteptat să termine. Am luat hârtia și am ieșit șocat. Știu că am dat peste oameni pe hol, m-am suit în mașină și m-am uitat în gol o oră. Chiar mi-a trecut toată viața prin fața ochilor, mă întrebam unde am greșit”.
Au urmat două săptămâni în care Sveduneac spune că a fost incapabil să ia vreo decizie: “Era ca un război în interior, nu voiam să accept”. Atunci au început durerile mai puternice. “Eu eram cu gândul la concursuri, dar m-am programat la un RMN. Când a văzut rezultatul, doctora s-a panicat, mi-a zis dacă știam că am o tumoră care crește agresiv, deja avea o arteră prin care se vasculariza. Trebuia să mă operez de urgență”.
Recidiva: tumoră pe plămânul drept
După ce a consultat mai mulți doctori, sportivul s-a operat la chirurgul Radu Zamfir de la spitalul Fundeni. “La câteva zile după operația, doctorul a venit la mine. Și el făcea fitness, știa cam cum merg lucrurile în zona asta. Mi-a zis că are o veste tristă și anume că substanțele pe care le folosisem m-au adus în situația asta. I-am zis că sunt mulți care se dopează și care nu au nimic, dar mi-a explicat că fiecare organism reacționează diferit.
Am rămas un pic marcat, dar am zis că aberează. M-am externat și, la un control ulterior, făcut de un doctor care venise din Statele Unite, acesta mi-a explicat că tumora avea minimum doi ani, că fusese inițial benignă, dar din cauza steroizilor a avut o evoluție agresivă”.
A fost groaznic după operație. Era noiembrie, era frig și m-au plimbat dezbrăcat prin tot spitalul până mi-au găsit loc. Am făcut și o pneumonie severă
- Adrian Sveduneac, președinte INBA Romania
La șase luni de la operație, timp în care Sveduneac a refuzat radioterapia, preferând să țină un regim cu carne albă, a urmat o nouă surpriză nefericită. Doctorii i-au spus că operația arată bine, dar că pe plămânul drept apăruse o mică tumoră. “Mi-au spus să urmărim evoluția. Dacă nu eram bine la următorul control, urmau să-mi extirpe o bucată de plămân. În momentul ăla am zis că până aici mi-a fost. Am plecat de acolo resemnat. Abuzasem atâția ani de steroizi, acum trebuia să trag ponoasele”.
Vindecarea. „Am renunțat la carne, lapte și ouă”
Deprimat, Sveduneac a trimis analizele unui prieten. Fratele acestuia lucra în Statele Unite, într-un spital oncologic. “Mi-a zis că aș putea încerca un lucru, să nu mai mănânc proteină animală, adică ouă, lapte, carne. Mi-a spus că la unii pacienți funcționează, la alții nu. Am fost bulversat. Eram carnivor. Cum adică să mănânc doar linte, fasole, năut, orez, ciuperci, salate?! Am zis însă să încerc, dar mi s-a părut oribil la început. Eram într-un blocaj, nu aveam chef de nimic, nu aveam niciun pic de energie deși revenisem la sală.
Cam după 3 luni am simțit însă ceva ciudat. Parcă avea loc o resetare a organismului, aveam din nou energie, mă simțeam mai fresh, mai prietenos cu oamenii”.
După alte trei luni a urmat un nou control medical crucial. “Am făcut un RMN și un set de analize. Când le-a văzut, doctorul mi-a zis că are o veste bună: “Tumora a dispărut”. I-am zis să verifice din nou că poate nu a văzut bine. Mi-a arătat pe film și nu mai era nimic pe plămân. Am simțit atunci ceva incredibil, ca și cum mi-am recâștigat viața, libertatea”.
Colegii mi-au făcut o reclamație că am o firmă. Conform Legii 80, un angajat MAI nu poate fi administrator. Era o firmă prin care aduceam suplimente, vitamine, plăteam taxe la stat, dar a trebuit să plec de la pompieri
- Adrian Sveduneac, președinte INBA Romania
S-a retras și a prins dopații din Franța
În 2017, după trei ani și jumătate de pauză, a revenit într-un concurs organizat de FRCF la care a ieșit pe locul 3. “Pe scenă i-am văzut pe băieții despre care știam exact ce iau. Un sportiv dopat se vede imediat după mușchii trapez, după deltoid, după privirea tulbure. Mi-am dat seama că aia nu mai e lumea mea. Am decis să mă retrag și să încerc să ajut sportivii să facă bodybuilding curat, fără doping”.
Vindecat în urmă cu 7 ani, Sveduneac continuă să țină un regim vegan, iar analizele făcute din șase în șase luni îi ies bine. Acum, conduce filiala din România a International Natural Bodybuilding Association, iar în 2019 a ajuns să organizeze Campionatul European. “Noi nu avem fonduri de la MTS, am organizat totul din cotizațiile participanților și din fondurile mele. Am două săli de fitness, însă a trebuit să mă împrumut la bancă. Plătesc și acum rate”.
Sveduneac spune că în anii în care a concurat în cadrul Federației Române de Culturism și Fitness nu a fost niciodată testat doping. Printr-o ironie a sorții, la Europenele organizate de INBA Romania, fața hidoasă a dopajului și-a făcut din nou simțită prezența: “Când am văzut băieții din delegația Franței, mi-am dat seama imediat că ceva nu e în regulă. Comandasem cinci teste la ANAD, m-au costat 8900 de lei, și le-am folosit pe sportivii din Franța. Trei dintre ei au ieșit dopați, iar o doamnă de la ANAD mi-a zis că nu a văzut în viața ei un sportiv care să aibă în corp 12 substanțe dopante, plus mascatori”.
Tinerilor care vor să arate bine le spun că viața are prioritate. E un dar pe care îl primești o singură dată. Nu merită să-ți abuzezi organismul cu tot felul de substanțe chimice, oricât ai vrea să arăți bine. Cred că viața trebuie să primeze pentru că viața ta e nu doar a ta, e și a celor din jur care sunt alături de tine. Și pe ei îi faci să sufere
- Adrian Sveduneac, președinte INBA Romania
Citește și:
Ce mănâncă într-o zi un culturist vegetarian, fost campion mondial