Articol de GSP - Publicat marti, 26 iulie 2022 19:40 / Actualizat marti, 26 iulie 2022 22:11
Ovidiu Ioanițoaia, directorul Gazetei Sporturilor, a vorbit în cel de-al doilea episod al podcastului „Profu' de Sport”, realizat de Cătălin Țepelin, redactorul-șef al GSP, despre greutățile cu care se confruntau jurnaliștii în perioada comunistă, dezvăluind un episod comic cu Nicolae Ceaușescu protagonist.
Ioanițoaia a dezvăluit cum, la finalul unui meci România - Ungaria, câștigat de maghiari dintr-un gol suspect de ofsaid, acesta, alături de alți colegi de la ziarul „Sportul” au trebuit să sune mai „sus” pentru a primi undă verde cum să scrie. S-a ajuns chiar la Nicolae Ceaușescu, iar dictatorul a trasat linia. În viziunea lui Ceaușescu a fost ofsaid, iar acest amănunt a apărut ulterior în cronica meciului.
- Cât de greu era să reziști în presă dacă nu te adaptai vremurilor?
- Depinde. Toate articolele care erau despre știință trebuiau trimise la Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie, la aprobare. Ăia țineau uneori și două-trei săptămâni un articol. Bine, vorbim de un săptămânal, «Flacăra» era un săptămânal.
Și dacă dădeau viză, era OK. Uneori, făceau niște schimbări destul de importante, nici nu mai recunoșteai ce ai scris. De pildă, îmi aduc aminte...am fost când s-a lansat la apă nava «Independența», cea mai mare navă petrolieră românească. Între timp, s-a și scufundat.
- Continuați ...
- Ne-au lăsat să urcăm pe navă, m-am dus, am scris și a apărut în «Flacăra». Imediat a început scandalul. «Ce e cu articolul ăsta, cum a apărut articolul ăsta?». E adevărat, nu-l trimisesem la aprobare, era nevalidat. A ieșit scandal, m-au chemat la CC (n.r. - Comitetul Central al PCR). Articolul a fost reluat în aceeași zi de Europa Liberă.
-Apoi...
-Era nenorocire dacă apărea în Europa Liberă. Orice avea legătură cu Europa Liberă se transforma în scandal. M-au chemat la secția de presă a Comitetului Central. Era unul Săndescu, care lucra la «Scânteia» și mi-a purtat mie sâmbetele multă vreme, tot timpul am avut ceva de împărțit. A început să țipe la mine: «Ce e asta, dom'le? Vinzi secrete? Vinzi economia României, industria României?».
- Cum adică?
- Le-am zis: «Dom'le, stați puțin să ne înțelegem. Nava asta, Independența, e construită după niște planuri de la șantierul naval din Bilbao. Partea electrică este luată din Ungaria. Ancora e luată de la Gdansk, din Polonia. Altceva era din RDG. Noi doar am bătut șuruburile. Ce secrete am furat? E și contribuție românească, dar nu de inteligență, ci de muncă». Așa am scăpat ...
- Deci se întâmpla să apără și excese de genul acesta?
- Erau unii pricepuți, din secția de presă. Sau nu pricepuți, ci binevoitori. Dar erau unii care era complet aerieni, foarte plini de ei și își arogau o competență pe care n-o posedau. Noi, de bine, de rău, știam ce să scriem. Pentru asta eram plătiți. Ei erau un fel de satrapi, cărora nu le plăcea nimic și care numai despre Tovarășu' ar fi vrut să scrii. Erau și la sport, am stat odată după un gol...
- Așa.
- Fusese un meci România - Ungaria și se marcase un gol din ofsaid. Unii spuneau că a fost ofsaid, alții că nu. Știm că raporturile cu Ungaria au fost întotdeauna, sunt și probabil vor rămâne încordate, sensibile. Am sunat la secția de presă, pe linie ierarhică: «Dom'le, cum abordăm subiectul?» Iar ei au spus: «Ne depășește, nu știm ce s-a întâmplat». Am întârziat revista pentru că, se pare, din ce mi-a ajuns mie la urechi, până la urmă a trebuit să-l întrebe pe Tovarășu'. «Tovarășe, a fost ofsaid sau nu?»
- Să-l întrebe pe Ceaușescu dacă a fost ofsaid sau nu?!?
- Da! «Tovarășe, a fost ofsaid sau nu?» Că ne bătuseră ungurii și era un gol în discuție, nu voiau să se creeze conflicte.
- Deci Ceaușescu era «VAR-ul» anilor '80 ...
- Nu știu în ce măsură e legendă sau nu și dacă întrebarea a ajuns la Ceaușescu sau nu. Noi le spuneam că trebuie să apară revista, ei spuneau: «Nu, nu, așteptați!» Revista n-a mai apărut joi, a apărut vineri. Până la urmă, cred că am spus că a fost ofsaid, nu mai știu exact.