Articol de Ionuţ Iordache - Publicat sambata, 20 iulie 2024 14:27 / Actualizat duminica, 21 iulie 2024 11:22
EPISODUL 3. Invitata mea de astăzi a emisiunii Health Talks by GSP este Teodora Stoica, tânăra care la 24 de ani a descoperit că are o formă agresivă de cancer, cu metastaze în mai multe părți ale corpului ♦ După tratament, și-a schimbat obiceiurile și acum spune că se află în cel mai bun moment al vieții sale.
- Această emisiune NU oferă sfaturi medicale sau de nutriție, ci doar prezintă experiența de viață și felul in care văd lucrurile invitații.
- Astăzi o avem invitată pe Teodora Stoica. Și o să vorbim despre un stil de viață sănătos și mai puțin despre faptul că este fiica președintelui de la FCSB. Cum ești, Teodora? Cum te simți?
- Foarte bine!
- Nu aș vrea să mai reluăm discuția despre cum ai aflat că ai fost diagnosticată cu cancer, aș vrea să vorbim mai mult despre impactul pozitiv pe care l-a avut acest eveniment nefericit la momentul respectiv. Privind în urmă, crezi că acest diagnostic a fost în cele din urmă cel mai bun lucru care ţi s-a întâmplat în viața ta?
- De departe! Știu că sună ciudat, dar așa e. La început pare cel mai rău lucru și încet, încet îți dai seama că e o binecuvântare.
- Te-am întrebat asta pentru că acum ai adoptat nişte obiceiuri mult mai sănătoase şi ai putea trăi mai mult şi mai bine.
- Și cred că nu mă bucuram de lucruri cum mă bucur acum, e o mare diferență.
- Nu mai știm să ne bucurăm de lucrurile astea normale care ni se întâmplă și le luăm de-a gata și așteptăm lucruri neobișnuite ca să ne aducă un pic de bucurie în viață.
- Da, și uităm că, de fapt, lucrurile mici, câinele, soarele, o plimbare în parc, astea sunt lucrurile importante care îți aduc bucurie.
- Am vorbit la un moment dat și cu Mihăiță Neșu, care a trecut prin acel accident și chiar și el spunea că a fost cel mai bun lucru care i s-a întâmplat pentru că i-a dat un scop în viață, și scopul acesta e de a ajuta copiii și de a face lucruri bune. Tu ți-ai găsit un scop în viață în urma acestui diagnostic?
- Da, chiar dacă nu pot să mă compar vreodată cu el. Mi s-a făcut pielea de găină numai când mi-am adus aminte, adică prin ce a trecut el e de o mie de ori mai greu. Dar uite, dacă și el a reușit să spună că a fost o binecuvântare, e incredibil!
Eu am făcut un curs de nutriție gândindu-mă că vreau să înțeleg mai bine ce se întâmplă, ce să fac, cum să combin alimentele, ce să elimin și încet, încet mi-am dat seama că sunt mulți oameni pe care îi pot ajuta astfel și cam ăsta a fost drumul meu în viață. Nu aș fi putut niciodată să ajung aici.
VIDEO. „La început pare cel mai rău lucru, dar acum e o binecuvântare”
- Care a fost momentul în care ai fost cel mai speriată în acea perioadă?
- Cred că între operație și tratament, pentru că nu știam exact, o să funcționeze tratamentul, nu o să funcționeze, mi-a luat mult și să înțeleg că mi s-a întâmplat asta, n-am procesat de la început, când mi s-a spus, nu știu, eram în șoc, exact ca în filme. Dar bine, și după tratament, când a funcționat, tot foarte speriată am fost o perioadă.
„Nu mă mai afund așa mult în negativ”
- Cam cât a durat această perioadă ca timp, până când te-ai adunat și până când ai devenit optimistă că o vei scoate la capăt?
- Jumătate de an, cam șase luni de șoc continuu.
- Din acel moment ai mai avut perioade de cădere din punct de vedere mintal sau ai păstrat trendul ăsta pozitiv?
- Mai cad și eu, se mai întâmplă lucruri, și eu mă confrunt cu anxietate, sunt o fire sensibilă și atunci mă afectează multe. Dar pe toate le văd într-un mod mai pozitiv, încerc să văd latura bună, adică nu mă mai afund așa în negativ.
- Lecția asta a ta ar putea să fie foarte bună. Dacă un lucru atât de rău s-a transformat în ceva bun înseamnă că orice primim de la viață putem să transformăm, în timp, în ceva bun.
- Să știi că așa gândesc și eu! Mă mai panichează problemele normale din viaţă, dar îmi reamintesc prin ce greutăţi am trecut și îmi revin repede.
- E clar că nu ai de unde să știi de la ce a pornit totul. Însă celebrul psiholog canadian Gabor Mate spune în "Mitul normalității" că traumele, și mai ales traumele din copilărie pe care nu le vindecăm de-a lungul timpului, ar putea să ducă la un stres cronic care duce mai departe la boală. Te-ai gândit să sapi în trecutul tău și să vezi dacă există niște răni emoționale pe care le ai și care să fi dus la acest diagnostic?
- Cred că e un cumul de factori, probabil că și o predispoziție genetică, poate fi și stresul, dar da, cred în toate astea, doar că...
- Și încerci să o rezolvi pe fiecare în parte.
- Exact. N-am apelat la un psiholog, dar am citit foarte mult și...
- Dacă nu ai apelat la un psiholog, ai vorbit cu un duhovnic sau cu…
- Da. Asta era problema mea înainte. Eu nu puteam să comunic și nu vorbeam despre problemele mele, despre nimic. Absolut nimic. Țineam în mine și probabil că am și asta.
„Încerc să nu mă mai gândesc la cauze, ci la soluții”
- Exact asta spunea doctorul Mate în cartea sa, că ne reprimăm emoțiile, că nu spunem ceea ce ne dorim și această acumulare de emoții se observă apoi în corpul nostru de-a lungul timpului.
- Eu încerc să nu mă gândesc la somatizare, la chestiile astea, dar faptul că am avut probleme la gât poate înseamnă ceva. Încerc să nu mă mai gândesc de la ce a pornit sau la cauză și să mă gândesc la soluții. Întotdeauna am gândit așa.
- Tu ai o relație foarte bună cu tatăl tău acum, chiar dacă nu a fost mereu așa. Cât a contat relația asta bună pe care o ai cu tatăl, cu mama ta în lupta ta cu boala?
- În primul rând, nu a fost întotdeauna atât de bună. Nici cu el, nici cu ea. Ea a fost mai permisivă și cumva vorbea mai mult, dar nu chiar tot. Acum ei sunt prietenii mei cei mai buni. Cred că nu există lucru să nu le spun. Le spun prea multe! Uneori uit că sunt părinți. Dar cred că m-au ajutat foarte mult. Te ajută foarte mult oamenii din jur în perioadele astea grele.
- Dar ei cum au fost, au fost pozitivi? Oamenii din jur ar putea să cadă și ei psihic și mai mult să-ți facă rău. Cum a fost la tine?
- La început așa a fost, adică îmi amintesc momente rele, dar mai ales după operație, când toată lumea plângea, era destul de apăsător și pentru mine, și pentru ei, dar n-aveau nici ei cum să-și gestioneze emoțiile atunci. Făceau și ei ce puteau cu informațiile date.
„Tata a fost prea strict cu mine, dar nu prea i-a ieșit”
- Ca tată de fată, aș vrea să te întreb ce crezi tu că are nevoie o tânără aflată la adolescență din partea tatălui ei pentru a deveni o femeie puternică? Ce ți-ar fi plăcut ție sau ce ți-a plăcut în relația cu tatăl tău?
- Mi-a plăcut că întotdeauna am avut activități comune, am făcut chestii împreună, dar era prea strict și nu cred că asta m-a ajutat. Acum, când stau să mă gândesc și mă uit în spate, realizez că mai rău îmi făcea, pentru că sufeream văzând că toți prietenii mei fac lucruri și au voie să facă orice, iar pe mine nu prea mă lăsa. Sau mă pedepsea foarte tare când făceam niște lucruri nu atât de grave. Și oricum, până la urmă, ajungeam să fac ce vreau eu, doar că mințind.
Adică nu mă lăsa să ies cu prietenii, OK, atunci o să mint că dorm la o prietenă și tot o să ies. Și găseam soluții, întotdeauna am găsit soluții.
GALERIE FOTO. Teodora Stoica, alături de tatăl său
- Acum, când ai relația asta bună cu el, se întâmplă să vorbiți de perioada aia și să îți spună că ar fi făcut altfel?
- Nu prea mai vorbim despre asta. Dar erau și alte vremuri atunci, nu știu, acum părinții poate sunt mai permisivi și înțeleg mai multe.
- Acum cred că avem parte și de mai multă educație, cred că putem să citim, avem mult mai mult acces la cărți, adică să vedem cum am putea să ne comportăm cu copiii mai bine, să le fie și lor bine.
- Da, sunt sigură. Cred că au făcut ce au considerat mai bine atunci, pe vremea aia, și poate... Cred că totul e așa cum trebuie să fie. Până la urmă, dacă a vrut el să fie mai strict, oricum nu i-a ieșit.
VIDEO. Teodora Stoica, despre relația cu părinții ei: „Ei sunt prietenii mei cei mai buni”
- Aș vrea să vorbim acum despre viața ta după vindecare și aș vrea să îmi spui care au fost primele obiceiuri sănătoase pe care le-ai adoptat.
- Postul intermitent, scoaterea lactatelor din alimentație și atunci am scos și carnea, nu mâncam decât cât mai verde și cât mai crud, legume și fructe. Acum am adăugat carnea în dietă, dar din surse sigure. Dar asta și postul intermitent pe care îl țineam cu sfințenie, adică mâncam 4 ore și 20 nu mâncam. Țineam și posturi mai lungi, 3 zile, 4 zile.
- Și acest lucru l-ai adoptat după ce ai făcut niște teste? De exemplu, ai făcut teste genetice sau de microbiom? De ce ai renunțat la lactate?
- Nu am făcut niciun test. Am renunțat pentru că știam că hrănesc cancerul, așa am citit și mi-am ales și eu ce informații am considerat că funcționează la mine și nici acum nu mănânc lactate. Nu mai sunt așa strictă, dar încerc pe cât posibil să le evit.
„Dușurile reci m-au ajutat foarte mult”
- Ai vreun obicei mai puțin întâlnit sau mai bizar care te-a ajutat în această evoluție a ta?
- Da, nu știu dacă e chiar așa bizar. Dar dușurile reci, băile în gheață m-au ajutat atunci foarte mult pentru că am vrut să mă duc și pe partea de psihic. Corpul îl hrănești cu ce trebuie, faci sport, că și mișcarea am încorporat-o. Deși mi s-a spus să o răresc cu sportul, n-am făcut-o și făceam mult. Asta cu dușurile reci m-a ajutat foarte mult
- Și acum mai înoți în ape înghețate?
- Acum nu prea mai înot, fac doar dușuri reci. Eu nu prea am limite. De la un duș rece am ajuns la campionatul mondial de înot în ape înghețate! Și deși a fost o experiență incredibilă, a fost foarte greu atunci.
- A contat și moartea tragică a lui Bogdan Socol în decizia ta de a mai renunța la asta? Cum ai privit tu acest eveniment tragic?
- Eu nu-l cunoșteam, tatăl meu îl cunoștea și a fost șocat. Din păcate, el nu a înotat supravegheat. Noi nu făceam niciodată singuri, eram minimum 8 oameni acolo, eram tot timpul în prezența antrenorului Paul Georgescu. Niciodată n-am înotat sub gheață, adică aveam o piscină, a fost tragic ce s-a întâmplat cu el.
- Care sunt beneficiile acestor dușuri reci? Pentru tine, în primul rând.
- Eu nu am mai răcit de atunci. Înainte de problema mea de sănătate eram un om care răcea mereu. Tot timpul trebuia să iau antibiotice că altfel nu îmi trecea, febră, îmi apărea și herpes la răceală. E clar că imunitatea mea era compromisă. Corpul îmi dădea semnale, dar le ignoram.
Făcând aceste dușuri reci și tehnica de respirație a lui Wim Hof am văzut pe propriul corp că se alcalinizează sângele. Am fost la un retreat organizat de el și ne-a dat niște benzi pe care am făcut pipi înainte și după baia cu gheață. Și de la un pH de 7 am ajuns la 10. E incredibil, am fost șocată!
- Acest obicei este cel care îmi dă cea mai bună dispoziție imediată. Mă simt parcă revigorat dintr-odată, deși nu am chef niciodată să-l fac.
- Așa e. Mai ales dimineața, cu asta mă chinui și eu. Mi se pare important pentru un om să iasă din zona de confort, că nu crești dacă nu faci lucruri incomode pentru tine. Și îmi zic: hai, adună-te, fă-l și după ai o energie! De-aia nu prea-l fac seara, pentru că îmi dă energie.
„Cel mai greu a fost să renunț la alcool”
- Care a fost obiceiul nesănătos la care ți-a fost cel mai greu să renunți?
- Nu știu, sunt multe, dar cred că alcoolul. Eu nu beam acasă, dar când ieșeam cu prietenii…
Studiile arată că și un pahar pe săptămână e nociv pentru creier. Eu am acest inel care mă monitorizează și, după o seară în care beau un pahar, am pulsul mai ridicat, temperatura corpului îmi crește, mă trezesc mult mai des în timpul nopții. E clar că se întâmplă o dereglare. Și atunci de ce să-ți dereglezi corpul? Că până la urmă și alcoolul e un drog. Acum beau cât de rar pot, adică acum am făcut pauză 5 luni ca să-mi curăț corpul, să-mi las celulele să-și revină.
- Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit sau pe care l-ai citit în această perioadă și care simți că te-a ajutat cel mai mult?
- Mișcarea, să te miști. Dacă ai o stare proastă, plimbă-te, ia-ți câinele, plimbă-te, pentru că îți stimulează corpul, simți pur și simplu endorfinele cum ies din corp.
- Mi-ai spus că ai acest inel inteligent. Mai folosești și alte gadget-uri? Cum te folosești de tehnologie pentru a-ți monitoriza starea de sănătate?
- Am luat-o și în extrema cealaltă, în care aveam numai gadget-uri, eram toată un gadget și am zis gata, trebuie să te oprești! Aveam Garmin-ul pentru sport mai mult.
- Ceasul?
- Ceasul, da. Era prea multă monitorizare. Am rămas la inel pentru că văd cum dorm, că asta mă interesează foarte tare, să dorm cât mai bine. Am avut și aparat de monitorizare continuă a glucozei ca să văd cum mesele îmi influențează glicemia. De exemplu, acum nu mai beau cafea cu lapte de ovăz pentru că aveam o creștere mare de glicemie.
Diferă de la om la om, de aia e bine să te monitorizezi și să vezi ce funcționează la tine, ce nu funcționează, până la urmă să testezi pe tine.
GALERIE FOTO. Teodora Stoica și noul ei stil de viață
Avocado, pătrunjel și somon sălbatic
- Care sunt alimentele pe care le consumi cel mai des?
- Avocado, pătrunjel, lămâie, de fapt asta e o salată ce zic acum, dar asta o mănânc zilnic, pătrunjelul cu lămâia pentru vitamina C, pentru că pătrunjelul are multă vitamina C, avocado pentru grăsimi sănătoase, ouă mănânc de țară. N-am mâncat o perioadă, dar acum mi-am dat seama că are nevoie și de proteină corpul și uneori e OK și proteina animală.
- Am citit multe controverse legate de ouă. Unii spun că e cel mai complet aliment, că are tot ce-i trebuie, alții spun că are colesterol și așa mai departe. De unde îți procuri aceste alimente sănătoase?
- Am noroc cu prieteni care au câte un bunic la țară sau părinții lângă București și am noroc că îmi aduc.
- Și altceva ce mai mănânci?
- Somon sălbatic, dar o dată pe săptămână, cam așa.
- Găsești somon sălbatic?
- Găsesc, da.
- Dar aici nu cred că ai prieteni care să-ți aducă.
- Nu, nu. Dar se mai găsește și la Metro, și la Carrefour.
- Problema e că întâlnim des în magazin pește de crescătorie.
- Da, așa e. Dar am găsit o pescărie în Domenii și au tot timpul doradă sălbatică, biban sălbatic. Cred că e important să găsești surse de încredere.
Fără fast food
- Cât de des consumi junk food sau dulciuri? Mai consumi?
- Dulciuri, da, fast food, niciodată!
- Pizza mai mănânci?
- Sincer, când vreau să mănânc pizza, îmi comand. Eu nu mănânc nici gluten în general, așa că dacă vreau un cheat meal, nu mai stau să-mi fac eu, îmi comand. Că dacă-mi prepar eu, nu-mi vine să mănânc prost.
VIDEO. Top 5 alimente consumate de Teodora Stoica
- Legat de hidratare, câtă apă bei? Mai bei și altceva în afară de apă?
- Beau ceaiuri, beau suc de apio, îmi fac smoothie, dar nu le recomand. Am văzut când am avut monitorul de glucoză ce spike aveam. Dar multe ceaiuri, pentru că eu dacă țin post intermitent, seara mi-e foarte foame și atunci mi se pare că mă păcălesc cu un ceai de tei, de mentă.
- Cafea?
- Da, cafeaua e viață. Acum am băut două espresso înainte să vin.
- Și o bei neagră, simplă?
- Da, altfel strică orice strop de bine.
Câte ore doarme pe noapte
- Mi-ai spus că inelul te ajută foarte mult la somn, să-ți monitorizezi somnul. Câte ore dormi pe zi și de câte ai tu nevoie?
- 7-8 ore. Uite, chiar mă uit, că am dormit bine, cred că ar trebui să fie o seară bună asta. Uite, 8 ore 35 am dormit. Deci super! Dar, uite, m-a certat că am adormit foarte greu. Uneori, când e lună plină, nu pot să adorm. Și nu știam că e lună plină, dar am simțit și am verificat.
- Ai vreo rutină să te pregătești de somn?
- Da, rutina de dinainte de somn cred că e mai sfântă decât somnul în sine. Eu nu am televizor în cameră, dorm cu telefonul cât mai departe, îl las în bucătărie, aud alarma oricum. Citit, poate o tehnică de respirație, mă ajută foarte mult să mă calmez.
- Din momentul în care ai început acest stil de viață sănătos ai observat că ți s-a îmbunătățit somnul?
- Totul s-a îmbunătățit, dar mai ales somnul. Adică eu adormeam greu, mă culcam destul de târziu, acum o fac cât mai devreme, înainte de 12 dacă se poate, că sunt foarte importante orele acelea.
- Vorbeam și cu tatăl tău și îmi spunea că el încă nu și-a rezolvat problema asta cu somnul. Nu îi dai niște trucuri din astea și lui?
- El se uită la meciuri tot timpul seara. El doarme cu telefonul în cameră și tot timpul îi zic să renunțe, dar nu poate. Dar și el și-a schimbat stilul de viață, și el are inelul, ne comparăm scorurile. Oricum și-a îmbunătățit și el somnul, acum ceva timp nu putea să doarmă deloc, acum chiar doarme.
- Da, și e clar că la vârsta dânsului arată mult mai tânăr și face multe activități pe care poate unul la 40 de ani nu le face.
- În curând împlinește 60 de ani și, nu știu, cred că face mai mult sport decât mine, pentru că face foarte mult cardio. E la bază tot timpul, tenis de picior, multe.
- Citind despre somn, am văzut că e foarte important să te pregătești de somn de dimineață. Să ieși la soare în primul rând.
- Da, eu am mare noroc cu câinele. Ăsta e primul lucru pe care îl fac dimineața. E important să te expui la soare, să ți se regleze ritmul circadian și secreția de melatonină să fie OK.
„Sunt norocoasă, îmi place mult să merg la sală”
- Cum arată rutina ta de dimineață?
- Mă trezesc, ies cu câinele, cât îmi permite timpul, încerc cât mai mult, că îi convine și lui, îmi convine și mie. După care sport, pentru că sportul dimineața mă ajută cel mai mult. Altfel îmi găsesc scuze, seara, metabolism, nu prea e bine, așa că încerc dimineața. Și beau cafeaua cât mai târziu. Asta am înțeles destul de greu, pentru că sunt dependentă de cafea și primul gând dimineața e gustul ăla, vreau să-l simt.
- Care e forma ta de mișcare preferată? Ce exerciții faci?
- Îmi place foarte mult sala, sunt norocoasă.
- Și la sală ce faci? Și cardio, și forță?
- Fac mai mult cardio, înot, bicicletă, alerg, adică multe forme de cardio. Dar fac și forță.
- E și ideea asta preconcepută că femeile să nu facă forță, doar bărbații ar trebui…
- Da… Eu chiar cred că trebuie să facem forță.
- Cam câte minute sau ore faci pe zi și de câte ori pe săptămână?
- Cam o oră pe zi, minimum.
- Ce faci în zilele în care n-ai chef? Că se întâmplă și așa ceva. Cum rămâi motivată?
- Dacă nu am chef, nu mă duc, poate am o stare proastă. Încerc să am un echilibru. Înainte făceam totul ca la carte, devenisem un robot, plecam în vacanță cu blenderul după mine și era obositor. Uneori e prea mult, devine prea stresant.
„Nu puteam să trăiesc cu strictețea aia. O dădeam în boală psihică pentru că mi-era foarte frică. Orice aliment mi se părea că îmi face rău și atunci nu e OK nici așa. Cred că trebuie un echilibru. Adică ți-am spus, am o zi proastă, mai mănânc o pizza. Dar atât timp cât ai 80% sănătate și 20% mici scăpări, cred că e OK”
Teodora Stoica
- Când pleci în vacanță, la ce nu renunți?
- La salate. Adică încerc să mănânc salate zilnic, dar mai mănânc și prost. Acum, de exemplu, abia m-am întors și îmi propusesem să nu beau alcool, să nu mănânc gluten și să nu mănânc lactate. Și le-am încălcat pe toate, m-am simțit puțin vinovată, dar asta e. Nu e ca și cum merg în vacanță lunar.
„Îmi notez zilnic 3 lucruri pentru care sunt recunoscătoare”
- Spuneai că e foarte importantă și sănătatea mintală. Cum ai grijă de ea?
- Am început scriindu-mi gândurile. Dacă nu puteam să vorbesc, măcar să le pun pe hârtie. Și acum, când îmi recitesc jurnalul de atunci, sunt șocată, nici nu mă mai uit. Chiar eram într-un punct low! După care am început să scriu. Am ales să scriu trei lucruri pentru care sunt recunoscătoare zilnic. Și asta fac de atunci. Și cred că asta m-a ajutat foarte mult în general, îmi dau seama că am lucruri foarte bune în viață.
- De exemplu, ieri pentru ce ai fost recunoscătoare?
- Ieri? Ieri a fost o zi tare bună. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru Roată, câinele meu, e un câine special, pentru părinți, pentru prieteni. Ieri am ieșit, am avut o plimbare frumoasă cu câinele, pentru faptul că pot să merg în parc, pentru orice.
- Care este metoda ta preferată de relaxare?
- Cred că mersul e terapia mea, pentru că îmi pun ordine în gânduri sau ascult muzică. De-aia îmi place mai mult să merg singură în parc.
„L-am rugat pe Dumnezeu să îmi ia frica de singurătate”
- E interesant pentru că știu că tu ai avut o problemă cu acest lucru, nu îți plăcea să fii singură.
- Deloc, da! Asta a fost cea mai mare problemă a mea. Întotdeauna mi-a fost frică să stau singură.
- Și cum ai rezolvat-o?
- Acum sunt credincioasă și am început să vorbesc cu Dumnezeu și să-L rog pe El să-mi ia frica asta de singurătate. Și încet, încet, cred că fiind singură, am putut să mă focusez mai mult pe mine, să mă cunosc, să văd ce hobby-uri aleg, ce îmi place să fac cu viața mea. Și atunci mi-am dat seama că nu e așa rău să fii singur.
- Dar ți se întâmplă să te gândești ca starea asta de bine când ești singură să nu-ți dăuneze pe termen lung și să devii foarte, foarte pretențioasă la oamenii pe care îi ții lângă tine?
- Da, da.
- Știi de ce te întreb? Pentru că un rol foarte important în sănătatea noastră și în starea noastră de bine e dat de oamenii de lângă noi. Și mi se întâmplă și mie de multe ori chestia asta, să mă simt atât de bine singur încât uit să mai ies și cu altcineva și să lucrez la relațiile cu ceilalți oameni.
- Da, ai dreptate. Sunt mult mai pretențioasă, dar mi-am dat seama că nici să fac compromis de frica singurătății nu e bine. Acum am mult mai mulți prieteni decât aveam când eram într-o relație și i-am selectat astfel încât să fie pozitivi. Nu caut oameni care să fie identici, să avem aceleași obiceiuri și să trăim sănătos. Prietena mea cea mai bună fumează și bea Cola, nu îi place sportul și totuși ne înțelegem perfect, ne completăm și cred că despre asta e vorba, să găsești oameni care te ridică.
„Cred că trebuie să oferi ajutorul oamenilor care-l vor”
- Dar ai tendința de a-i forța pe oameni să adopte un stil sănătos?
- Da. Când s-au întâmplat toate acele lucruri, aveam o relație și îl presam pe iubitul meu. Mă enerva că nu făcea fix cum vreau eu. Și nu cred că e OK. Cred că trebuie să oferi ajutorul oamenilor care-l vor.
- Da, e ciudat să ai pe cineva apropiat și să vezi că obiceiurile lui nu sunt tocmai sănătoase și îi fac rău, e clar că o să-i facă rău pe termen lung, dar pe de altă parte nici nu ai control asupra sa.
- Exact, trebuie să-l accepți așa cum e și dacă el vrea la un moment dat să primească sfaturile tale, abia atunci le poți oferi.
- Poți să ne recomanzi un specialist sau o carte care te-a ajutat în această evoluție?
- M-a ajutat foarte mult cartea lui Wim Hof, pentru că și el a trecut prin lucruri mult mai rele. O altă carte senzațională e cea a lui Rich Roll, un avocat care la 40 de ani nu mai putea să urce scările fără să gâfâie și și-a dat seama că trebuie să schimbe tot. A devenit vegan și a ajuns să facă 5 Iron Man-uri într-o săptămână. Exagerat, ce vorbeam noi, că nu mai e anti-aging, e aging, dar este un exemplu, are un podcast foarte interesant, mă mai inspir și din podcasturile lui Huberman.
- Mi se pare că el a trecut prin toate domeniile astea și la un nivel științific ridicat.
- Exact. Am înțeles foarte multe și despre expunerea la frig datorită lui. Și asta cu somnul. Are, tot așa, explicat foarte clar de ce e bine să ne trezim și să nu punem mâna pe telefon.
M-a mai ajutat cartea lui Mindy Pelz, care e doctor și explică despre postul intermitent la femei, pentru că hormonii diferă și atunci trebuie să ai mai multă grijă. Mai sunt multe, nu-mi vin acum.
„Prefer oricând să plec cu câinele la munte decât să îmi cumpăr ceva”
- S-a schimbat stilul tău de viață și din punctul de vedere al raportului între material și spiritual? Mai pui atât de mult preț pe material?
- Aici mai am de lucrat, adică aș minți să spun că nu-mi mai plac lucrurile materiale, că nu... îmi mai plac lucrurile scumpe, bijuteriile, nu pot să spun că mă bazez doar pe sustenabilitate etc. Dar spre deosebire de trecut, acum prefer oricând să plec cu câinele la munte decât să îmi cumpăr ceva.
- Cât crezi că vei trăi? Este ideea asta acum că am putea trăi până la 120 de ani cel puțin dacă adoptăm un stil de viață sănătos...
- Aș vrea să ajung la 100 de ani și să fiu activă. Asta clar, să fiu activă! Mă mai uit la oameni care termină un maraton la 95 de ani și la Wim Hof, la retreat când am fost, erau oameni de 80 de ani care au făcut baie în gheață 15 minute. Este minunat să vezi așa ceva și așa mi-aș dori și eu să fiu. Dar încerc să nu mă gândesc prea mult la asta, că parcă iar pun presiune pe mine. Încerc să nu mă gândesc foarte mult la viitorul îndepărtat, vreau să trăiesc fiecare zi și văd eu.
- Acum ai impresia că faci un efort cu aceste obiceiuri noi sau pur și simplu stilul ăsta de viață a devenit o obişnuinţă?
- Mă mai întreba lumea: cum reușești că pare, așa, fără efort la tine? Nu, mi-e poftă și mie, eu sunt o fire pofticioasă, adică dacă mănânci acum o înghețată, o să-mi fie foarte poftă. Nutella, Doamne, cât îmi plăcea! Dar mănânc și eu o dată pe an. Și atunci mă simt prost, am ajuns cumva într-un punct în care dacă încep să mănânc prost, mă simt prea vinovată și văd ce efect are asupra corpului.
Când mănânc prea mulți carbohidrați sau nu-mi iau toți nutrienții la o masă, mă ia căscatul după masă sau mă simt obosită. Nu trebuie să te simți obosit, e clar că ai mâncat ceva ce nu ți-a priit. Și atunci nu aș putea să mă întorc la stilul de viață în care să mănânc ce vreau și să n-am limite și reguli. Mie îmi plac regulile.
- Cât de deschiși sunt oamenii cu care începi tu să lucrezi pe partea de nutriție și cât de greu e să îi faci să-și schimbe stilul alimentar?
- Sunt destul de deschiși. Am avut noroc până acum, ei vin la mine știind că e ceva în neregulă cu corpul lor. Adică, de obicei, stresul foarte mult, mâncatul seara, mâncatul la restaurant. Și vin oameni... De dinainte să încep eu să fac planurile, mai postam pe TikTok. Și au făcut și ei toate astea, știi, și n-am pus foarte mult accent pe ele. Totuși, ei și-au ales informațiile astea și mi-au zis: am slăbit 10 kg numai prin renunțarea la lactate. Sau: am început să mă plimb în parc și am slăbit, și mi se pare incredibil.
- Asta vreau să fac și eu cu această emisiune. Nu aș vrea să le impunem oamenilor ceva. Fiecare să-și ia din discuțiile astea pe care le avem noi ce li se potrivește lor.
- Da, așa e cel mai bine. Și eu am început cu strictețe 100% și apoi am rămas la ce îmi face bine.
Leapșa incomodă
- Noi avem o tradiție la emisiune care se numește „Leapșa incomodă”. Fiecare invitat pune o întrebare următorului invitat, fără să știe cine este. Uite întrebarea, te rog să o citești tu.
- Mamă, mi s-a făcut pielea de găină! E bună întrebarea. Ce crezi că vei regreta la sfârșitul vieții?
Știu că nu-i bine să regreți nimic din ce ai făcut. Dar eu regret că n-am făcut toate lucrurile astea mai devreme, adică nu mi-am dat seama mai devreme de toate semnalele pe care mi le transmitea corpul. Că poate n-aș fi ajuns în punctul în care să cred că mor. Dacă le începeam… Mamă, ce tragic sună, nu vreau să terminăm așa! Dar da, că n-am început mai devreme să-mi schimb viața în bine.
- Dar acum, de exemplu, simți că faci ceva ce ai regreta la sfârșitul vieții? Sau ești într-un punct în care pur și simplu faci exact ceea ce simți tu?
- Cred că încă mai am ego și încă mai am încăpățânare. Cred că ar trebui să fiu puțin mai relaxată și să las oamenii în pace mai mult. Sau poate să fiu mai puțin selectivă, să iau oamenii ca atare și aia e. Dar cred că sunt într-un punct destul de bun al vieții, nu vreau să mă laud, dar chiar cred că sunt destul de liniștită.
- Îți mulțumim, Teodora, și felicitări pentru parcursul tău! Mult succes în noua ta alegere de a ajuta și alți oameni să adopte un stil de viață sănătos!
- Mulțumesc și felicitări pentru emisiune! Emisiuni din astea pozitive mai rar, că toată lumea merge pe tragic.
VIDEO. Emisiunea integrală cu Teodora Stoica
„Toți oamenii care fac schimbări drastice au un trigger din ăsta. Unii oameni au puterea și își dau seama că trebuie să facă niște schimbări fără să aibă așa ceva în viață, dar majoritatea nu prea. Eu nu cred că m-aș fi schimbat cu adevărat”
Teodora Stoica
Presa din Scoția, prima reacție despre jocul făcut de Ianis Hagi + Nota după Rangers - Dundee
Mutare-șoc în tenis: Novak Djokovic va fi antrenat de fostul lui mare rival!