Articol de Cătălin Tolontan - Publicat luni, 15 iulie 2019 08:00
După ce a prezentat negocierile politice drept un obicei detestabil al complotiștilor, Dacian Cioloș nu are altă soluție decât să găsească un numitor comun cu Dan Barna.
În ciuda avertismentelor zilnice “Nu-l înfruntați pe Șeful!”, ale lui Rareș Bogdan, mai mulți candidați vor trebui să-și ia inima în dinți și să-i țină piept lui Klaus Iohannis.
Dintre ei, cel puțin unul va fi de dreapta.
În acest moment, USR și PLUS negociază pentru un candidat comun la prezidențiale. Nu e nimic în neregulă să dezbați, numai Dacian Cioloș a făcut senzație în Parlamentul European când s-a referit la discuțiile în interiorul alianțelor și între alianțe ca la niște “negocieri de culise”.
E o ipocrizie străvezie! Cele trei momente care l-au definit ca politician pe Cioloș au venit în urma unor negocieri:
- În 2019, Dacian Cioloș a fost numit șef al grupului europarlamentar Renew Europe prin înțelegeri între partidele care-l alcătuiesc. Emmanuel Macron a jucat un rol important pentru că, dacă ar fi contat doar numărul de reprezentanți, atunci liberal-democrații din UK ar fi instalat președintele, pentru că au 16 europarlamentari, dublu față de cei 8 ai USR-PLUS. De altfel, En Marche are, singur, 10 europarlamentari, mai mult decât alianța progresistă din România.
- În 2015, Dacian Cioloș a fost numit premier al României tot în urma unor negocieri. Și nu negocieri împuternicite de alegeri, ci discuții purtate direct între președinte și partidele din Parlamentul României.
- În 2010, tot prin negocieri, între state și grupuri politice, Dacian Cioloș a obținut poziția de comisar european.
Dacă n-ar fi existat negocieri, ci doar aritmetica directă invocată de liderul PLUS, Dacian Cioloș n-ar fi ocupat nici una dintre cele trei funcții. Când e vorba de “alții”, negocierile sunt mecanisme oculte, când e vorba de “noi”, ele devin armonizări politice legitime.
Și, de fapt, Dacian Cioloș uită ceva fundamental. Oamenii te aleg pentru ca, împreună cu cei aleși de ceilalți oameni, să negociezi și să le rezolvi problemele, lucru pe care nu îl poți face de unul singur.
Acum, negocierile apar drept singura soluție pentru a menține validă alianța USR – PLUS. O coaliție incapabilă să gestioneze primul obiectiv de după succes ar da un semnal amețitor pentru publicul său.
Într-un interviu acordat Libertății în martie 2019, Nicolae Rațiu, băiatul lui Ion Rațiu, intuia ce se va întâmpla la europarlamentare. El spunea că și-a pierdut încrederea în partidele clasice, dar că viitorul noilor partide depinde de capacitatea lor de “a alcătui alianțe funcționale”. Iată o secvență din interviu.
– Care sunt riscurile pentru Alianța USR-PLUS?
– De a nu putea conlucra. Să găsească modalități de a colabora cu alte partide. USR-PLUS este o alianță electorală acum, dar dacă ajunge la putere în doi ani, va trebui să reușească să facă un guvern de coaliție. Acest guvern va trebui făcut de USR-PLUS împreună cu PNL și, probabil, cu ungurii. Iar coalițiile sunt greu de realizat.
Amintindu-și de CDR, avertismentul lui Nicolae Rațiu pentru USR-PLUS sună astfel: “Ei au încercat să facă un guvern funcțional, dar s-a dovedit imposibil, fiindcă nu cădeau de acord. Așa că și-au împărțit zone de interes, dar nu a funcționat, nu au putut guverna. Tot ceea ce visaseră oamenii, la o opoziție democratică care va asigura o țară mai liberă și echitabilă, s-a stins. A fost un eșec fiindcă aveau diverse interese personale, iar mulți au devenit la fel de corupți ca predecesorii. Până la final nu a mai rămas nimic în cocină, din care să consume ca porcii”.
Foto: Inquam Photos/George Calin
)
)
)
)
)
)
)
)
