Articol de Viorel Tudorache - Publicat sambata, 06 noiembrie 2010 00:00
În 1973, unul dintre cele mai încinse şi misterioase finaluri de campionat a adus perplexitate în Oltenia /// Universitatea a ratat titlul în faţa lui Dinamo în ultima etapă, la golaveraj /// Gazeta Sporturilor spune pentru cititorii de atunci şi de azi istoria acelor zile şi momentul în care s-a născut sintagma "Campioana unei mari iubiri"
Arhiva prăfuită a Bibliotecii Academiei e şi ea martora iubirii lui Adrian Păunescu faţă de Ştiinţa Craiova. Răsfoind paginile tipărite în 1973, poţi rămîne confuz. România a avut două campioane în acel an? În viziunea poetului, da!
Calculele lui Dinamo
Înaintea ultimelor două jocuri ale sezonului, de pe 24 iunie '73, Craiova, cu Constantin Cernăianu pe bancă, avea două puncte în faţa dinamoviştilor (atîtea cîte se acordau la victorie) şi plus patru la golaveraj. Teoretic, titlul nu avea cum să le mai scape oltenilor! Dar înfrîngerea de la Arad (0-1) a "juveţilor" coroborată cu victoria exact la diferenţa necesară a alb-roşiilor contra lui CFR Cluj (4-0) au trimis titul în Ştefan cel Mare, la un gol diferenţă!
Dinamoviştii au fost acuzaţi că şi-au amînat intenţionat partida cu CFR Cluj, programată iniţial în etapa a 26-a, invocînd participarea la un turneu în afara ţării.
Dinamo în alb-negru, Ştiinţa în color
"Nu se poate spune că băieţii lui Cernăianu n-au luptat cu toate bolgiile omeneşti ce li s-au ivit în cale plus aversa ostilă de la Bucureşti, care a decalat, măcar cu 18 minute, desfăşurarea celor două partide", scria şi Angelo Niculescu în "Flacăra".
În aceleaşi pagini, revista condusă de Adrian Păunescu le-a prezentat cititorilor două campioane: pe Dinamo, cea a ţării, în alb-negru, "pentru că n-au putut să-şi sacrifice zece minute", şi pe U Craiova, "campioana unei mari iubiri", în color. Acela a fost momentul naşterii sintagmei cu care toţi oltenii se mîndresc. Patru cuvinte simple care au purtat-o pe Ştiinţa spre semifinalele Cupei UEFA zece ani mai tîrziu, în '83.
"Dinamo a cîştigat fiindcă nu s-a speriat de locul al doilea. U Craiova l-a pierdut din teama pentru locul I"
Dorin Tudoran în "Flacăra", 30 iunie 1973
Istoria era să se repete şi în '74
Universitatea Craiova s-a revanşat sezonul imediat următor şi a cucerit în 1974 titlul de campioană la un punct faţă de Dinamo. Istoria din '73 era însă cît p-aci să se repete. În ultima etapă, Dinamo a învins cu 7-0 pe FC Argeş, iar dacă Ştiinţa ar fi pierdut la Ploieşti, cel puţin cu 1-0, cele două echipe ar fi terminat la egalitate de puncte (44), iar "cîinii" din Ştefan cel Mare şi-ar fi păstrat titlul tot datorită unui singur gol diferenţă. Universitatea a făcut însă 0-0 cu Petrolul.
Un campionat cu două cîştigătoare: Dinamo Bucureşti şi Universitatea Craiova
În vreme ce specialiştii au început să se întrebe dacă Dinamo a cîştigat campionatul sau, dacă nu cumva, craiovenii sînt cei care l-au pierdut, fotbalul nostru intră eşalonat dar sigur în mult rîvnita vacanţă de vară. Pentru cele două - Dinamo şi "U" Craiova - este prea puţin important asupra cărei variante se vor opri speciliştii, căci amîndouă ipostazele sînt la fel de adevărate şi, mai ales, nu mai pot schimba nimic. Apoi, nu cred că pentru învinşi - dacă băieţilor din Craiova li se poate spune astfel - deznodămîntul acestui campionat poate constitui o lecţie. Sîntem - sper - departe de zodia în care ne închipuiam că Minerul Lupeni învăţa mai mult fotbal şi acumula mai mult entuziasm dintr-un şir nesfîrşit de înfrîngeri decît o făceau continentalii lor colegi de la Internaţionale în monotona campanie de colecţionat cupe europene şi intercontinentale. Doar victoriile - şi nu numai în sport - constituie adevărate lecţii, în timp ce înfrîngerile rămîn, cu toată bunăvoinţa noastră, numai ceea ce sînt.
Pe de altă parte, ar fi meschin să le cerem băieţilor de la Dinamo să umble cu privirile în pămînt, fiindcă de fapt craiovenii au pierdut campionatul, iar ei n-au făcut altceva decît să-l cîştige. Nici jucătorilor de la "U" Craiova nu li se poate cere, în aceste momente, să fie la fel de veseli ca după nocturna cu Steaua şi mai ales nu e bine ca vreunul dintre noi să-i consoleze strecurîndu-le ideea că li s-a făcut o nedreptate prin disputarea integrală a campionatului, inclusiv etapele în care au pierdut.
Aşadar, Dinamo a cîştigat campionatul, iar "U" Craiova l-a pierdut, clasîndu-se la egalitate de puncte pe locul al doilea. Dinamo, echipa care nu susţine că a descoperit arma numită contraatac, s-a folosit de ea punctînd decisiv la Braşov, Cluj şi Constanţa. "U" Craiova a readus în acest campionat frumuseţea şi eficacitate jocului pe extreme, oferind spectatorilor, cel puţin în meciurile cu Steaua şi Rapid, certitudinea că o echipă românească poate să cîştige un meci, chiar dacă primeşte două sau patru goluri, fiindcă în acea partidă mai e loc şi pentru încă şase goluri pe care adversarii nu le pot evita.
Dinamo a cîştigat campionatul graţie unui Radu Nunweiller, datorită răbdării cu care l-a recuperat pe Dumitrache şi, de ce n-am recunoaşte, mulţumită unei apărări care a învăţat să se descurce şi în absenţa lui Gheran, Deleanu şi nu rareori a lui Dinu.
"U" Craiova s-a clasat pe locul doi şi performanţa nu poate fi despărţită de destinul acestui suflet de aur care se numeşte Ion Oblemenco. Ocolit politicos dar ferm de mai toţi antrenorii naţionalei, refuzat de un stil de joc, în care, de multe ori, un artificiu tehnic gratuit face mai mult decît un şut sănătos, dar eficace. Oblemenco şi-a făcut şi în acest campionat datoria. Oblemenco - nu mai e un secret pentru nimeni - înseamnă azi pofta de fotbal, pofta de viaţă. Dragostea şi dăruirea cu care s-a întors pe gazon după două operaţii dificile ar trebui să-i facă pe jucătorii noştri să înţeleagă că există pe lume situaţii mai dificile decît cele în care trebuie să joci fotbal 90 de minute.
Dinamo Bucureşti a cîştigat campionatul pentru că nu s-a speriat de locul al doilea. "U" Craiova l-a piedut din teama pentru locul întîi. Înfrîngerea oltenilor ne aduce aminte de finalul unei curse cicliste desfăşurate la Olimpiada de la Roma. Atunci, un ciclist, ajuns la - spun fotografiile - cîţiva milimetri de linia de sosire,a ridicat mîinile de pe ghidon în semn de victorie. Un altul, la fel de bun, dar mai atent, a apăsat pedala tocmai atunci, cîştigînd laurii olimpici. "U" Craiova a ridicat mîinile de pe ghidon după meciul cu Steaua. Restul îl ştiţi şi dumneavoastră. Se pare că studenţii au uitat atunci de tenacitatea lui Nelu Nunweiller, omul care n-a părăsit niciodată terenul fără să fii încercat totul.
"U" Craiova nu trebuie să se înşele cu gîndul că în campionatul viitor Dinamo va juca fără Radu Nunweiller, Lucescu, ori Dumitrache. Dimpotrivă, profesorul Cernăianu trebuie să-şi pregătească elevii, ca şi cum la Dinamo vor juca Beckenbauer, Lee ori Cruyff. Asta pentru că în competiţiile europene avem nevoie de echipe care să nu se teamă de înfrîngere, echipe care să nu tremure la gîndul că sînt în faţa unei mari performanţe, echipe care să fie obişnuite cu gîndul că odată şi-odată trebuie să cîştige. Se poate învăţa şi asta. Englezii, danezii, italienii şi ceilalţi au dovedit-o. De ce nu ar dovedi-o şi oltenii.
În 1973, unul dintre cele mai încinse şi misterioase finaluri de campionat a adus perplexitate în Oltenia /// Universitatea a ratat titlul în faţa lui Dinamo în ultima etapă, la golaveraj /// Gazeta Sporturilor spune pentru cititorii de atunci şi de azi istoria acelor zile şi momentul în care s-a născut sintagma "Campioana unei mari iubiri"
Arhiva prăfuită a Bibliotecii Academiei e şi ea martora iubirii lui Adrian Păunescu faţă de Ştiinţa Craiova. Răsfoind paginile tipărite în 1973, poţi rămîne confuz. România a avut două campioane în acel an? În viziunea poetului, da!
Calculele lui Dinamo
Înaintea ultimelor două jocuri ale sezonului, de pe 24 iunie '73, Craiova, cu Constantin Cernăianu pe bancă, avea două puncte în faţa dinamoviştilor (atîtea cîte se acordau la victorie) şi plus patru la golaveraj. Teoretic, titlul nu avea cum să le mai scape oltenilor! Dar înfrîngerea de la Arad (0-1) a "juveţilor" coroborată cu victoria exact la diferenţa necesară a alb-roşiilor contra lui CFR Cluj (4-0) au trimis titul în Ştefan cel Mare, la un gol diferenţă!
Dinamoviştii au fost acuzaţi că şi-au amînat intenţionat partida cu CFR Cluj, programată iniţial în etapa a 26-a, invocînd participarea la un turneu în afara ţării.
Dinamo în alb-negru, Ştiinţa în color
"Nu se poate spune că băieţii lui Cernăianu n-au luptat cu toate bolgiile omeneşti ce li s-au ivit în cale plus aversa ostilă de la Bucureşti, care a decalat, măcar cu 18 minute, desfăşurarea celor două partide", scria şi Angelo Niculescu în "Flacăra".
În aceleaşi pagini, revista condusă de Adrian Păunescu le-a prezentat cititorilor două campioane: pe Dinamo, cea a ţării, în alb-negru, "pentru că n-au putut să-şi sacrifice zece minute", şi pe U Craiova, "campioana unei mari iubiri", în color. Acela a fost momentul naşterii sintagmei cu care toţi oltenii se mîndresc. Patru cuvinte simple care au purtat-o pe Ştiinţa spre semifinalele Cupei UEFA zece ani mai tîrziu, în '83.
"Dinamo a cîştigat fiindcă nu s-a speriat de locul al doilea. U Craiova l-a pierdut din teama pentru locul I"
Dorin Tudoran în "Flacăra", 30 iunie 1973
Istoria era să se repete şi în '74
Universitatea Craiova s-a revanşat sezonul imediat următor şi a cucerit în 1974 titlul de campioană la un punct faţă de Dinamo. Istoria din '73 era însă cît p-aci să se repete. În ultima etapă, Dinamo a învins cu 7-0 pe FC Argeş, iar dacă Ştiinţa ar fi pierdut la Ploieşti, cel puţin cu 1-0, cele două echipe ar fi terminat la egalitate de puncte (44), iar "cîinii" din Ştefan cel Mare şi-ar fi păstrat titlul tot datorită unui singur gol diferenţă. Universitatea a făcut însă 0-0 cu Petrolul.
Un campionat cu două cîştigătoare: Dinamo Bucureşti şi Universitatea Craiova
În vreme ce specialiştii au început să se întrebe dacă Dinamo a cîştigat campionatul sau, dacă nu cumva, craiovenii sînt cei care l-au pierdut, fotbalul nostru intră eşalonat dar sigur în mult rîvnita vacanţă de vară. Pentru cele două - Dinamo şi "U" Craiova - este prea puţin important asupra cărei variante se vor opri speciliştii, căci amîndouă ipostazele sînt la fel de adevărate şi, mai ales, nu mai pot schimba nimic. Apoi, nu cred că pentru învinşi - dacă băieţilor din Craiova li se poate spune astfel - deznodămîntul acestui campionat poate constitui o lecţie. Sîntem - sper - departe de zodia în care ne închipuiam că Minerul Lupeni învăţa mai mult fotbal şi acumula mai mult entuziasm dintr-un şir nesfîrşit de înfrîngeri decît o făceau continentalii lor colegi de la Internaţionale în monotona campanie de colecţionat cupe europene şi intercontinentale. Doar victoriile - şi nu numai în sport - constituie adevărate lecţii, în timp ce înfrîngerile rămîn, cu toată bunăvoinţa noastră, numai ceea ce sînt.
Pe de altă parte, ar fi meschin să le cerem băieţilor de la Dinamo să umble cu privirile în pămînt, fiindcă de fapt craiovenii au pierdut campionatul, iar ei n-au făcut altceva decît să-l cîştige. Nici jucătorilor de la "U" Craiova nu li se poate cere, în aceste momente, să fie la fel de veseli ca după nocturna cu Steaua şi mai ales nu e bine ca vreunul dintre noi să-i consoleze strecurîndu-le ideea că li s-a făcut o nedreptate prin disputarea integrală a campionatului, inclusiv etapele în care au pierdut.
Aşadar, Dinamo a cîştigat campionatul, iar "U" Craiova l-a pierdut, clasîndu-se la egalitate de puncte pe locul al doilea. Dinamo, echipa care nu susţine că a descoperit arma numită contraatac, s-a folosit de ea punctînd decisiv la Braşov, Cluj şi Constanţa. "U" Craiova a readus în acest campionat frumuseţea şi eficacitate jocului pe extreme, oferind spectatorilor, cel puţin în meciurile cu Steaua şi Rapid, certitudinea că o echipă românească poate să cîştige un meci, chiar dacă primeşte două sau patru goluri, fiindcă în acea partidă mai e loc şi pentru încă şase goluri pe care adversarii nu le pot evita.
Dinamo a cîştigat campionatul graţie unui Radu Nunweiller, datorită răbdării cu care l-a recuperat pe Dumitrache şi, de ce n-am recunoaşte, mulţumită unei apărări care a învăţat să se descurce şi în absenţa lui Gheran, Deleanu şi nu rareori a lui Dinu.
"U" Craiova s-a clasat pe locul doi şi performanţa nu poate fi despărţită de destinul acestui suflet de aur care se numeşte Ion Oblemenco. Ocolit politicos dar ferm de mai toţi antrenorii naţionalei, refuzat de un stil de joc, în care, de multe ori, un artificiu tehnic gratuit face mai mult decît un şut sănătos, dar eficace. Oblemenco şi-a făcut şi în acest campionat datoria. Oblemenco - nu mai e un secret pentru nimeni - înseamnă azi pofta de fotbal, pofta de viaţă. Dragostea şi dăruirea cu care s-a întors pe gazon după două operaţii dificile ar trebui să-i facă pe jucătorii noştri să înţeleagă că există pe lume situaţii mai dificile decît cele în care trebuie să joci fotbal 90 de minute.
Dinamo Bucureşti a cîştigat campionatul pentru că nu s-a speriat de locul al doilea. "U" Craiova l-a piedut din teama pentru locul întîi. Înfrîngerea oltenilor ne aduce aminte de finalul unei curse cicliste desfăşurate la Olimpiada de la Roma. Atunci, un ciclist, ajuns la - spun fotografiile - cîţiva milimetri de linia de sosire,a ridicat mîinile de pe ghidon în semn de victorie. Un altul, la fel de bun, dar mai atent, a apăsat pedala tocmai atunci, cîştigînd laurii olimpici. "U" Craiova a ridicat mîinile de pe ghidon după meciul cu Steaua. Restul îl ştiţi şi dumneavoastră. Se pare că studenţii au uitat atunci de tenacitatea lui Nelu Nunweiller, omul care n-a părăsit niciodată terenul fără să fii încercat totul.
"U" Craiova nu trebuie să se înşele cu gîndul că în campionatul viitor Dinamo va juca fără Radu Nunweiller, Lucescu, ori Dumitrache. Dimpotrivă, profesorul Cernăianu trebuie să-şi pregătească elevii, ca şi cum la Dinamo vor juca Beckenbauer, Lee ori Cruyff. Asta pentru că în competiţiile europene avem nevoie de echipe care să nu se teamă de înfrîngere, echipe care să nu tremure la gîndul că sînt în faţa unei mari performanţe, echipe care să fie obişnuite cu gîndul că odată şi-odată trebuie să cîştige. Se poate învăţa şi asta. Englezii, danezii, italienii şi ceilalţi au dovedit-o. De ce nu ar dovedi-o şi oltenii.
)
)
)
)
)
)
)
)
