Articol de Iulian Cuibar - Publicat vineri, 11 septembrie 2020 16:04 / Actualizat vineri, 11 septembrie 2020 17:23
Fostul antrenor secund de la Hermannstadt, Iulian Popa, a intrat într-o vacanță neplănuită, după jumătatea lunii iunie, odată cu debarcarea lui Vasile Miriuță de pe banca formației sibiene.
A fost nevoit să părăsească și el echipa și a decis să-și ia o pauză, să se relaxeze alături de cei apropiați și să lase deoparte fotbalul, pentru o vreme.
S-a retras la Victoria, la poalele Munților Făgăraș, iar în scurt timp i-a venit o idee care l-a „prins”: „Îmi e dor de curtea școlii, de copilărie, de antrenamentele de atunci! Hai la joacă, cu mine, miercuri, de la ora 10.00, pe terenul sintetic!”.
Așa a sunat anunțul pe care l-a lansat în oraș și așa a început „joaca”, la începutul lunii august. „Pentru mine e o reușită totală și o surpriză nemaipomenită. Sunt foarte mândru de ce am realizat în acest timp foarte scurt! Am adunat 72 de copii, băieți și fete, de la 4 la 14 ani și mi-am dat seama cât de mult le-a lipsit o activitate organizată în perioada de pauză. Încă de la prima mișcare am avut un feedback pozitiv, lucru ce m-a motivat și mai tare!”, povestește.
A revenit acasă
I-a fost poftă să se joace, mai ales că nu trecuse de mult timp perioada de izolare, una pe care a primit-o destul de greu.
Dar îmi place să iau partea bună a lucrurilor, așa că m-am bucurat de timpul petrecut cu părinții, familia! Am stat tot la Victoria atunci, pentru că am considerat că e mediul cel mai bun pentru mine și familie.
- Iulian Popa
De altfel, orașul de lângă munte i-a rămas mereu adevărata casă. „Un loc frumos și curat, potrivit pentru a te retrage, dar și pentru a dezvolta diverse activități. Aici m-am născut, țin foarte mult la acest loc! Și în perioada când eram jucător activ veneam de cel puțin două ori pe lună. Așa a și pornit proiectul, la o discuție cu trei prieteni, m-am hotărât să fac ceva pentru copiii din Victoria”.
„Revenirea la școală va fi un examen pentru noi!”
Copiii beneficiază de condiții bune de „joacă”, numeroși prieteni, toți localnici, ajutându-l pe Iulică să cumpere materialele necesare. „Le mulțumesc din suflet și mă mândresc cu mentalitatea, cu spiritul și cu bunătatea lor! Toți mi-au îmbrățișat cu drag ideea”, spune Popa.
Acesta crede că momentul revenirii la școală va fi un „examen”, în sensul că atunci va vedea concret câți copii rămân pe teren, dar are încredere că pe lângă faptul că Victoria este un oraș cochet, are și copii dornici de a face mișcare, de a face sport.
Încurajat de copii, a început să îi cheme la joacă și pe cei mari, trecuți de 40 de ani, începând cu luna septembrie. Speră, totodată, să se mai relaxeze condițiile în care se poate practica sportul, în contextul pandemiei, pentru o activitate cât mai aproape de normal.
Model îi e cel care i-a pus ghetele-n picioare
De-a lungul timpului, a jucat pentru Romradiatoare Brașov, Forex Brașov, CSM Râmnicu Vâlcea, Voința Sibiu, FC Brașov, Oțelul Galați, Rapid București și FC Hermannstadt. Nu uită însă că fotbalul l-a început la Victoria, pe când avea 8 ani.
Îl aveam antrenor pe Aurel Eșianu. A fost, în opinia mea, cel mai bun din istoria orașului! Aș fi mândru să-i calc pe urme, să descopăr și eu talente și să formez fotbaliști cu care să se poată mândri comunitatea noastră!
- Iulian Popa
Nu se grăbește să revină în fotbalul mare
În ceea ce privește fotbalul profesionist, nu are, deocamdată, noi planuri. „Aș vrea să iau totul pas cu pas, să văd ce oportunități îmi oferă viața. Sunt într-o relație foarte bună cu Vasile Miriuță și nu aș spune «nu!» unei noi colaborări”.
A renunțat la cariera de jucător în urmă cu doi ani, când foarte multă lume a rămas surprinsă de deciza lui. „Am considerat că e momentul să spun «stop!». Timpul îmi va demonstra dacă am făcut o alegere bună. Rămân cu mândria că am jucat la echipe minunate din țară, FC Brașov, Rapid, Oțelul, iar la Sibiu și la Voința și la FC Hermannstadt. Am avut clipe minunate, am cunoscut persoane de o mare valoare, fotbalistic și uman vorbind!”, spune.
Rămâne și cu regretul falimentului Rapidului
Acesta spune că a cunoscut și fața urâtă a fotbalului românesc, iar cea mai mare dezamăgire din carieră a fost faptul că, deși a promovat cu Rapidul, fiind și golgheterul echipei (2016), a urmat falimentul, iar visul de a juca în Liga 1 în Giulești s-a spulberat.