Articol de Oana Duşmănescu - Publicat luni, 29 februarie 2016 00:00
Și dacă n-ați mai văzut demult zeci de copii frumoși adunați la un loc, deși au haine sărăcăcioase și trăiesc timpuri grele.
Și dacă mai credeți că frumusețea filmului, dar și a vieții, stă în detalii neîntinate.
Și dacă mai credeți că oamenii se pot salva luptându-se, pe planșa de scrimă sau evadând în afara ei.
Atunci vă spun că povestea sună așa:
Un tip cu privire bântuită se întoarce în Estonia natală. Are cu el o floretă și un secret – e căutat de serviciile secrete ruse. Se ascunde, cu tristețea lui cu tot, în chip de profesor de sport , într-o școală dintr-o așezare mică. Nu vorbește mult, nu e în interesul lui. Scrima nu e privită cu ochi buni, nu e ocupație proletară.
Bețe în loc de florete
Cu toate acestea, Endel îi ia pe copii și începe să-i învețe. Pentru că i-o cere Marta, cea mai blondă fetiță din acel neam de oameni blonzi. E greu să înveți pe cineva să se dueleze, mai ales când nu ai decât o armă – cea cu care ai venit de la drum lung. Dar nu-i nimic, și bețele din stufăriș sunt bune la ceva.
Imaginea unei săli de sport de pe vremea lui Stalin, de pe pereții căreia curge zugrăveala, plină cu puștani cu florete înnădite din ce le-a pus natura iernii la dispoziție, e mai puternică decât o arenă olimpică la ora finalei.
Mai există și o femeie în film. Nu foarte frumoasă, dar e blândețea cu mâini și cu picioare. Îl sprijină pe Endel, cu un simplu sfat, în găsirea elevului ideal pentru scrimă, care, chiar dacă nu la prima vedere, pare a fi băiatul Jaan.
Căci, mai ales acolo, scrima nu reprezintă un simplă pasiune de duminică. E un schimb reciproc, între elevi și antrenor, de nostalgie și de viitor. Într-o lume de tovarăși, Endel Nelis aduce cavalerismul și un strop de spirit sfidător.
Apărare și atac
Totuși, așa ceva nu se face. Nu acolo, nu atunci. Nimeni nu are nevoie de o insulă luptătoare într-o mare de supunere, teamă și presiune. Mai ales când cineva se interesează despre trecutul profesorului de scrimă, trecut care amenință să-l prindă din urmă și să-i pună în primejdie viața.
Bineînțeles, profesorul de scrimă nu e un simplu profesor de scrimă. E un tip misterios pe care îl face să se întoarcă în Leningradul de care fugea o întrecere de scrimă între soviete.
Îl conving să meargă cele două opere ale sale în materie de dăscălit – Marta cea ofensivă, care nu știe ocolișuri, și Jaan cel defensiv, care acuză și lovește din priviri. Și poate mașina neagră care, într-o noapte, îl ia de acasă pe bunicul lui Jaan și nu-l mai aduce niciodată înapoi.
Nu are importanță cine ai fost. Doar cine ești
La competiția cu rușii unși cu toate alifiile, nu mai contează adevărata identitate a maestrului. Contează doar cine îți împrumută echipamentul, ca să fii și tu acolo.
Dacă nu v-au fost suficiente lecțiile date de istorie, împletite cu umanitate și emoție.
Dacă vreți confirmarea că nimeni nu poate fugi la nesfârșit de el însuși, că nimeni nu pierde totul până nu-și pierde flama dinăuntru.
Dacă vreți o porție de eleganță crudă sau poate de altruism prostesc.
Atunci nu ocoliți filmul acesta.
The Fencer (Miekkailija)
- Regia: Klaus Haro
- Cu: Lembit Ulfsak, Kirill Käro, Märt Avandi
- Producție: Finlanda, 2015
- Durată: 98 de minute
Replică din film:
"Marta: Mă înveți și pe mine?
Endel: Nu.
Marta: De ce?
Endel: Căci nu are niciun rost să te duelezi de unul singur".
Imagini ȘOCANTE cu Pep Guardiola însângerat după egalul cu Feyenoord! Ce s-a întâmplat
)
)
)
)
)
)
)
