Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat miercuri, 22 ianuarie 2020 11:23
Inventatorii fotbalului modern pornesc fiecare turneu final de Mondial și European cu pretenții la marele trofeu, însă aproape de fiecare dată, din varii motive, eșuează. O singură dată au mers până la capăt. Cu Alf Ramsey.
Se întâmpla în 1966, când au organizat chiar ei Cupa Mondială. Pe care aveau să o câștige după o finală cu scandal, 4-2 cu RFG, reușita de 3-2 din prelungiri fiind, probabil, cea mai controversată și comentată fază din istorie. Tușierul sovietic Bahramov știe de ce!
În rest, "The Three Lions" n-au mai prins niciodată podiumul competiției supreme. Nici la Euro nu s-au descurcat formidabil. Un singur loc 3, în 1968.
Ce au în comun cele două performanțe ale Angliei? Pe banca naționalei stătea același selecționer, Alf Ramsey, un manager foarte rar luat în calcul când se vorbește despre marii antrenori ai planetei. Pe nedrept, întrucât a obținut rezultate remarcabile cam peste tot pe unde a activat și pe perioadă mare de timp.
Azi, când se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Ramsey, Retro GSP vă zugrăvește portretul lui Alf în 20 tușe mai puțin cunoscute.
- Alfred Ernest Ramsey a văzut lumina zilei pe 22 ianuarie 1920, într-o localitate situată la circa 20 de kilometri de Londra. Casa în care locuia alături de părinți și de cei 4 frați nu era racordată la o rețea de apă, nu avea curent electric, iar toaleta era "în fundul curții". Se spune că mama lui Alf, Florence, n-a acceptat să se "tragă" curent la familia Ramsey decât prin anii '50 dintr-un motiv ce azi poate părea straniu: se temea teribil de electricitate!
- Fire retrasă, Alf n-a strălucit la școală, însă era bun la aproape orice sport practica. Era și dificil să se îndrăgostească de vreo materie deoarece ajungea cu intermitențe la școală, aflată la două ore de mers pe jos de casă! Ca să alunge plictiseala, frații Ramsey luau întotdeauna o minge cu care se jucau atunci când mergeau la cursuri.
- La numai 9 ani, era deja căpitanul formației școlii, deși avea coechipieri cu 4-5 ani mai în vârstă. "Pe cât de liniștit era la ore, pe atât de agitat era pe teren. Efectiv se transforma când vedea mingea", l-au caracterizat colegii.
- La 12 ani s-a dus în tribune să-și urmărească live favoriții de la West Ham United într-un derby cu Arsenal. Ca să facă rost de bani pentru bilet, ar fi ținut "post" o săptămână, mâncând doar cât să nu pice din picioare din pricina epuizării.
- În septembrie 1939 începea Al Doilea Război Mondial, iar Alf era înrolat în iunie '40, la infanterie ușoară. "În două-trei săptămâni acolo am învățat mai multe decât în 20 de ani de viață", avea să scrie Ramsey în autobiografia "Talking Football".
- Pe timpul războiului, a jucat și fotbal, ca mijlocaș, în echipa batalionului, iar în 1943 a fost legitimat ca amator la Southampton. Îi impresionase pe "sfinți" într-un amical în care soldații se impuseseră cu 10-3!
- În 1946, șefii lui Southampton i-au oferit un contract de profesionist. Tot atunci i s-a schimbat și postul, Alf evoluând toată cariera fundaș dreapta.
- În al treilea sezon pe "The Dell" a fost chemat în premieră la prima reprezentativă. Între 1948 și 1953, avea să joace de 32 de ori pentru națională, inclusiv la CM 1950. A marcat 3 goluri, iar în 3 meciuri a purtat banderola de căpitan.
- În '49, deci la 29 de ani, era cumpărat de Tottenham cu 21.000 de lire sterline, record pentru Spurs, pe atunci în liga secundă. Gruparea din nordul Londrei a promovat din prima, apoi, uluitor, a cucerit titlul, la capătul unui duel fantastic cu Manchester United
- În 1955, decide să se retragă. Avea 35 de ani, se accidenta tot mai des. "Nu știam încotro s-o apuc, habar n-aveam cum o să-mi câștig existența", recunoștea cel pe care suporterii îl porecliseră "Generalul".
- În vara aceluiași an, pleacă în Rhodesia (actualul stat Zimbabwe) să capete experiență ca tehnician. În toamnă e căutat de Ipswich Town, o formație de liga a treia, care-i propune un angajament de manager-jucător. "N-are rost să amestecăm lucrurile, vreau să fiu doar antrenor", a spus, decis, Alf.
- Chiar dacă rezultatele n-au apărut imediat, a primit încredere și sprijin din partea conducerii. După 5 stagiuni prin mlaștina diviziilor inferioare, Ipswich promovează în prima ligă, în 1961. Era o premieră absolută pentru "The Tractor Boys".
- Vestea șocantă abia urma: Ipswich se încorona regină a Angliei, după o cursă incredibilă în 4, alături de Burnley, de Tottenham și de Everton! Ziarele se declarau încântate jocul noii campioane, cu "maestrul Ramsey" la timonă.
- În toamna lui 1962 însă, Ipswich părăsește în turul 2 Cupa Campionilor, 2-1 și 0-3 cu trupa ce avea să câștige trofeul, AC Milan. Alf primește propunerea de a prelua naționala și nu poate refuza.
- În 11 ani, stă pe banca "leilor" în 113 partide, din care pierde numai 17. În rest, 69 de victorii și 27 de remize. Dar, cel mai important, cucerește titlul mondial din '66, la care se adaugă locul 3 la Euro '68 și sferturile de finală de la CM '70 și CE '72.
- În '74, e demis din funcția de selecționer. Ratase calificarea la Mondialul din Germania Federală. Toate performanțele anterioare n-au mai valorat, brusc, nimic.
- Mai are două aventuri ca tehnician, la Birmingham City ('77-'78) și la Panathinaikos ('79-'80), dar anii petrecuți la reprezentativă îl storseseră. "Eram sătul de răutăți, de critici. Abia așteptam să mă retrag, să-mi văd liniștit de golf și de Western-urile mele", avea să admită Alf.
- În 1981, tocmai ca să nu-l mai deranjeze nimeni de la vizionarea filmelor cu John Wayne și Clint Eastwood, iese din masonerie, unde intrase în '53. "Nici acum nu știu ce am căutat pe-acolo", se amuza "Generalul".
- Pe 9 iunie 1998, e victima unui accident vascular cerebral. Suferea deja de Alzheimer și de cancer la prostată. Totuși, o mai duce până în aprilie '99.
- Pe 28 aprilie '99, un atac de cord i-a fost fatal. În urmă au rămas un titlu de Sir, o statuie la Ipswich, un bust în fața noului Wembley și amintirea unor vremuri după care englezii suspină de mai bine de jumătate de veac.
"O singură promisiune vă fac: vom câștiga Cupa Mondială!
- Alf Ramsey, în 1963, când a fost desemnat selecționer al Angliei
"Încă nu jucăm cel mai bun fotbal al nostru. O vom face atunci când vom întâlni niște jucători care să joace și ei fotbal, nu să se comporte ca niște animale!"
- Alf Ramsey, după Anglia - Argentina 1-0, la CM 1966
"Cea mai mare greșeală pe care poate s-o facă un antrenor e să schimbe echipa câștigătoare"
- Alf Ramsey
"Alf a fost un om și un antrenor remarcabil. Era adeptul disciplinei totale, însă făcea în așa fel încât era iubit și respectat de toți elevii lui"
- Fabio Capello
6e locul ocupat de Alf Ramsey în topul celor mai buni manageri britanici all-time. Înaintea lui sunt clasați: Alex Ferguson, Bob Paisley, Bill Shankly, Matt Busby și Brian Clough