INTERVIU EXCLUSIV De la Vântu la „Mihaela, dragostea mea” » MIRCEA GEOANĂ, față în față cu Ovidiu Ioanițoaia, într-un dialog necenzurat: „Toată ziua e o discuție și un scandal. De ce bagă primăria bani în sport?”

Fost secretar general-adjunct al NATO, fost președinte al Senatului și al Partidului Social Democrat, dar și fost candidat la alegerile pentru funcția de președinte al României, în 2009, atunci când a pierdut în turul al II-lea în fața lui Traian Băsescu cu 49,6%, Mircea Geoană a acceptat un dialog franc, în care sportul s-a împletit cu politica la nivel înalt. Iată o discuție lungă, „fără mănuși”, menită să dezlege orice subiect, de la celebrul Sorin Ovidiu Vântu la episodul „Mihaela, dragostea mea”.

- Domnule Geoană, bine ați venit la emisiune!
- Mulțumesc, domnule Ioanițoaia!

- Să începem cu sportul. Care ar fi legăturile dumneavoastră cu sportul?
- Am făcut sport de foarte mic. Erau poate și alte vremuri, nu erau atât de multe alte activități care să distragă copiii. Era și un sistem de sport de masă mult mai organizat. Dar mi-aduc aminte că în generală, făceam școală după-amiază, iar dimineața...

Mircea Geoană și pasiunea pentru sport: „Am făcut tenis și baschet, iar fotbal am jucat în echipa liceului. Am fost și arbitru”

- În București ați făcut școala, nu?
- În București, da. Părinții vin din Craiova, Oltenia, din Mischii, în zona respectivă. S-au mutat cu facultatea, tata la Construcții la București, mama cu Electrotehnica la București. M-am născut aici și sunt cu origini oltenești. Bun, dimineața mergeam la tenis, la Palatul Pionierilor. Făceam tenis de performanță pentru vârsta respectivă. Bădin, tatăl, era antrenor, Modiano, care a emigrat după aceea prin America și Canada, era antrenor. Mergeam la școală după masă și seara mergeam la antrenamente la Școala Sportivă 3, la baschet. Deci făceam, practic, în paralel cu școala două sporturi. După asta, în liceu, am continuat cu tenisul și cu baschetul. La un moment dat, pentru că se apropia examenul la facultate și erau emoții cu intratul la facultate, am făcut un an și jumătate de rugby. La Arhitectură, aici unde este stadionul de rugby de astăzi. Am făcut cu profesorul Pădureanu, un mare om de rugby. Am jucat până când unul mai puternic de la Grivița Roșie a dat cu mine de pământ.

- Spre deosebire de toți românii, dumneavoastră n-ați jucat fotbal?
- Am jucat fotbal ca toți copiii.

- N-ați fost legitimat undeva, nu?
- Am jucat în echipa liceului, n-am fost legitimat sportiv. Dar în '80 și ceva, înainte de Revoluție cu câțiva ani, m-am apucat să fiu antrenor de fotbal. Am fost antrenor în Divizia Onoare, Divizia Promoție. Nu știu care era ordinea. Când a venit Revoluția dădeam examenul cu Zalupca, care a fost fundaș Rapid, ca să fim arbitri pentru Divizia C.

+10 FOTO

- Și antrenor, și arbitru?
- Da. Mi-a plăcut sportul și îmi place sportul, fac și astăzi. Eu am fost tot timpul antrenat de profesorii mei. Dar am făcut sport de mic, asta e ideea. Și îmi place sportul, fac și astăzi.

- Azi ce mai faceți?
- Joc ceva tenis, iar în fiecare zi fac sport acasă. Și când eram la Bruxelles, la NATO, acolo aveam și un centru sportiv foarte bun și făceam foarte mult sport. Încep ziua cu sportul și îmi face foarte bine.

- Ce faceți? Gimnastică, alergări?
- Bicicletă, abdomene, niște flotări, niște întinderi. Mai tragi spatele ca să nu te apleci prea mult în față. Fac sport și îmi face plăcere să fac sport.

- Acum sunteți un obișnuit al meciului de fotbal. La rugby cred că vă duceți mai rar, nu?
- Mă duc și la rugby, dar, din păcate, nu mai avem ce aveam. Am fost odată la un meci de rugby la Parcul Copilului, unde încă mai există două terenuri. Și dacă are cineva curiozitatea să meargă, în lateralul terenului este o mică clădire vișinie, foarte joasă. Și dacă intrați acolo, o să vedeți trofeele echipei de rugby Grivița Roșie. Care în 1963, cred, a câștigat prima cupă europeană de rugby bătând pe Stade Montois. Vedeți acolo trofeele sportive ale unor cluburi care astăzi nu mai sunt prezente.

- Vă mărturisesc că nu am fost niciodată.
- E foarte interesant! Merită văzut. Am avut sport! Dinamo și Rapid câștigau cupele europene de volei fete, în anii ’60.

- Și la masculin la fel.
- Am crescut cu Penu la handbal, cu Gațu, cu Generația de Aur sau cu Mircea Lucescu și cu ceilalți. Sportul era mult mai prezent în viața noastră decât este astăzi, din păcate.

- Acum suntem și foarte ocupați, alergați.
- Cred că ne-am pierdut și prioritățile puțin.

- Mai mult în trafic decât la stadion.
- Și asta este adevărat.

Mircea Geoană vs Traian Băsescu: „A fost un moment în care parcă ți-a căzut cerul pe tine! Au trecut ani până când să cicatrizez acel moment”

- Domnule Geoană, spuneți-mi episodul din 2009 când v-ați culcat învingător și v-ați trezit învins. Sunt curios, când ați aflat că totuși ați pierdut alegerile, cum ați reacționat? Care a fost prima atitudine, prima reacție?
- Bun. E în trecut și aș vrea să o las în trecut. Pentru că stând cu ochii în trecut, nu poți să te concentrezi în viitor.

- Absolut, sigur că da.
- Dar cred că a fost un moment în care parcă a căzut cerul pe mine, parcă se prăbușește ceva, sentimentul efectiv de surpriză, de uimire, de mânie. Au fost și indicii că nu totul a fost cușer în operațiunea respectivă. Și ai sentimentul că parcă joci într-un film în care tu ești actorul principal, dar parcă nu ești tu în rolul respectiv. A fost o chestie foarte ciudată, psihic și emoțional. Și să spun că m-a afectat. Au trecut probabil luni și ani de zile până când să cicatrizez acel moment. A fost foarte complicat pentru mine.

- Nu v-ați așteptat sub nicio formă, nu?
- Nu, eram convins că am câștigat. Și, într-un fel, poate că și asta este o încercare în viața. Dacă mă uit acum puțin mai filozofic și mai detașat, spun că poate că asta a fost o încercare din care a trebuit să ies.

- Probabil că v-a întărit.
- Cred că m-a întărit. Am învățat și eu din greșeli. Ăsta e lucrul clar. Am învățat cred din ele. Și dacă vin astăzi din nou în fața națiunii române, propunându-i un proiect de candidat independent, care să schimbe ceva serios, mai adevărat în țara asta, eu vin și cu lecțiile învățate din acea perioadă. Am condus un partid important, știu politică, nu sunt un novice în politică. Dar știu și lucrurile care nu merg în politică și după acești ani de detox de la politică și cinci ani de NATO, la vârful NATO, care în sine a fost o experiență formidabilă, cred că vin un om, un lider mai puternic, un om mai pregătit și sper ca românii să mă voteze.

- Acum nu mai sunteți, după cinci ani, la NATO. Spuneți-mi și mie, că lumea e curioasă, dacă vreți, ce salariu aveați la NATO? Secretar general adjunct, al doilea om în conducerea celui mai important pact militar.
- Nici atunci nu era un secret, dar nu vorbeam despre asta. Erau un jur de 20 de mii de euro pe lună, plus anumite cheltuieli de protocol, dacă invitai pe cineva, dacă ofereai unui lider important sau unor delegații importante o masă, ți-o decontau cei de la NATO. Deci undeva pe acolo. O parte din banii ăștia erau și pentru un fel de alocație pentru locuință.

- Aveați gardă permanentă? Am fost împreună cu dumneavoastră și cu Mircea Lucescu la o cafea și seara târziu ați plecat cu haina pe umăr. Mă uitam unde sunt oamenii cu mitralierele...
- Era o formă de protecție, evident. Uneori foarte discretă, nu trebuie să se vadă, alteori, pur și simplu, pentru că suntem într-un stat aliat, adică în Belgia, și poliția locală preia o parte din lucrurile astea. Dar când plecam în țări non-NATO, acolo plecam obligatoriu cu protecția noastră. În Ucraina, când mergeam, în orice țară non-NATO, în Republica Moldova, în Georgia, în Africa, în Orientul Mijlociu. De exemplu, în America, ne transferau automat la Secret Service. Când mergi privat, ești privat, e treaba ta, dar când erau lucruri oficiale...

- Adică în vacanță, în concediu, n-aveați.
- În vacanță nu și vreau să vă spun că e un sentiment mai bun de libertate decât să stai tot timpul cu cineva după tine.

- Da, bănuiesc. Eu n-am avut niciodată pază.
- E și bine, e și rău. Nu e tot timpul comod. Dar toți profesioniști, foarte mulți români și românce la NATO. Inclusiv în zona de protecție, oameni extrem de bine apreciați. Am spus-o cu mândrie. Am condus și resursele umane la NATO și n-am avut eu un rol direct în angajarea celor de acolo, dar eram ultimul filtru înainte de a semna contractele de angajare. România este astăzi în NATO pe locul 5 sau 6 la număr de angajați din 32 de țări în NATO. Atât de buni sunt! Și e concurs pe bune. Adică e concurs din ăla, cu test psihologic făcut în America, cu întrebări complicate, cu juriu după juriu. Ai noștri sunt foarte, foarte buni. Deci avem tineri și tinere din toate profesiunile care la noi fac o figură bună. Și sper ca și în UE și în alte organizații să avem la fel de mulți români și românce.

„Povestea cu Sorin Ovidiu Vântu a fost o greșeală?” » Mircea Geoană: „A fost un moment pe care puteam să-l evit. În mod clar a fost o eroare”

- Ați spus mai devreme, și vă felicit pentru sinceritate!, că ați făcut și greșeli. Povestea aia cu SPA-ul lui Sorin Ovidiu Vântu, o socotiți o greșeală?
- N-a fost niciun SPA. Asta e fabulație și intoxicare.

- Atunci, lămuriți-ne.
- Bun! A fost un moment pe care puteam să-l evit. În mod clar a fost o eroare. A fost o eroare, să zic, sau un gest legat de faptul că ultima dezbatere cu contracandidatul meu se întâmpla la postul unde era respectivul domn patron. Și unde informațiile pe care le aveam... Moderatorul avea deja anumite informații pe care voia să le transmită către cele două tabere concurente. Deci astea cu SPA-urile sunt povești. A fost o eroare, da, mi-o asum, am învățat din ea, merg mai departe. Încă o dată. 2009 a fost acum 15 ani, azi mă interesează prezentul și mai ales viitorul țării mele.

- Ați pierdut în fața lui Băsescu. Ce raporturi ați avut după aia cu Băsescu? Mai vorbiți acum când vă întâlniți? Vă salutați?
- Ne-am văzut des pe naveta de Bruxelles.

- Dumneavoastră la NATO, el la Parlamentul European.
- E o relație civilizată, ne salutăm. Nu avem vreo mare conversație între noi. A rămas, evident, o anumită distanță.

- Dar nu e o dușmănie?
- Nu! Și eu, în general, nu port dușmănie. Și încerc, efectiv, să pun fiecare lucru în cutiuța sa. Până la urmă, despre dânsul, românii judecă. Nu judecata mea este importantă. Așa cum despre actualul președinte, românii judecă și vor judeca. Pe mine, dacă ajung președinte, o să mă judece bine sau rău, sper că bine, oamenii după ceea ce fac. Deci nu este treaba mea să judec pe cineva, mai ales că am avut și eu o problemă directă, și poate că sunt subiectiv. Cred că românii și româncele își fac opinii despre liderii lor și... Mai spun ceva apropo de asta cu independentul.

- Vă rog.
- Multă lume spune că Geoană nu e independent pentru că...

- A fost președintele PSD.
- N-are nimic de-a face una cu alta. Faptul că nu am ascuns niciodată că am avut cinci ani de șefie la PSD. Am tras cât am putut să modernizez partidul, să-l duc în Europa. Sub conducerea mea a fost acceptat în Partidul Socialiștilor Europeni. Am fost întotdeauna un om care a vrut cu Occidentul. Dar asta nu mă face ca astăzi, după 15 ani și după aproape 10 ani de când nu mai fac politică și nu mai sunt în PSD, să fiu un om care să nu vină cu o agendă independentă. Nu sunt dependent nici de PSD, nici de PNL, nici de USR, nici de nimeni. Și cred că președintele, conform Constituției noastre, este deasupra partidelor, lucrează cu ele, dar nu-i dependent de ele. Nu-mi neg trecutul, mi-l asum, de la ambasador în America la inginer la Energomontaj. De la baschet, tenis și rugby în tinerețe până la ceea ce fac astăzi. Dacă vreți, biografia mea este o carte deschisă.

- Este adevărat. N-ați ascuns nimic.
- Și văd o chestie foarte, foarte interesantă și, într-un fel, nu mă surprinde. Dar mă îndârjește, niște atacuri extrem de brutale, de toate felurile, din partea celor care sunt astăzi în partidele parlamentare și importante, împotriva mea. De ce? Probabil că le e teamă că le deranjez un pic Feng shui-ul și că vin cu agenda de schimbare adevărată în România. Încearcă să mă oprească în a câștiga președinția.

- Privind lucrurile de afară, în această emisiune m-am ferit să fac politică. Dar e clar că lupta politică e o luptă crudă. Se luptă fără menajamente și nu e obligatoriu să respecți adevărul și nici realitatea. Fiecare...
- Evident că o campanie este dificilă și se folosesc tot soiul de instrumente. Dar există undeva și o minimă linie roșie. Sunt foarte multe ingerințe și din exterior împotriva campaniei mele și împotriva democrației românești. Există atacuri dovedite în America împotriva democrației americane, împotriva democrației germane, franceze și, evident, românești. Deci avem și din exterior interferențe. Și sunt convins că toată lumea e foarte vigilentă, inclusiv instituțiile statului român. Sunt și oameni care joacă în politică românească cu instrumente care sunt, cum să spun... Nu totul este permis. Politica este un sport de contact, ca să vorbim despre sport, dar nu este fără reguli. Și de aceea vreau ca lumea să fie conștientă de faptul că n-am în spate un partid.

N-am în spate ce au ceilalți, bani publici, publicitate cu nemiluita, influențe peste tot, companii de casă care le alimentează pușculița de partid. Efectiv vreau să fiu, așa cum spune și clipul, un președinte al oamenilor și nu al partidelor. Libertatea de a putea să faci pentru România și pentru români lucrurile pe care știm cu toții că avem nevoie să le facem. Depolitizare, mai puțină incompetență în funcțiile publice, niște strategii de care să ne și ținem, nu doar să le pomenim la televizor. Și care cred că vor fi suficient de atractive și de motivante pentru ca oamenii din țară și diaspora să mă voteze

Mircea Geoană, candidat independent pentru postul de președinte al României

+10 FOTO

- Acum, sincer vorbind, totuși nu v-ați așteptat ca PSD-ul să vă sprijine? Ați fost președintele partidului ani de zile.
- Eu am cunoștințe și prieteni în toate partidele, și în PSD, și în PNL, în USR, sunt mulți oameni pe care îi cunosc. În UDMR sunt oameni pe care îi cunosc. Deci, încă o dată, decizia mea a fost una personală! În sensul că vreau să fiu cu adevărat președintele pe care Constituția Republicii România îl descrie. Unul care nu depinde de partide. Asta nu înseamnă că, cum să spun, am o problemă dacă oameni din PSD sau votanți PSD, PNL, USR sau indecișii ar vota cu mine. Chiar îi îndemn să voteze cu mine, cred că sunt o variantă bună chiar și pentru dânși. Dar n-am vrut să mă aduc înapoi... Ar fi fost foarte comod să mă duc înapoi într-o formulă pe care mi-am făcut-o în 2009. Nu vreau să mai fac ce-am făcut în trecut, vreau să reprezint întreaga națiune română, vreau să-i reprezint și pe PSD-iști, și pe liberali, și pe UDMR-iști, și pe cei de la AUR și de la toate partidele.

- În fond, președintele e președintele tuturor românilor.
- Dar asta este o ficțiune constituțională, pentru că în 35 de ani nu s-a întâmplat nici măcar o singură dată. Uitați-vă la actualul regim politic. Fiecare guvernare cu domnul Iohannis a început cu PNL-ul. Că i-a mai schimbat cu USR-ul, cu PSD-ul, dar totul a plecat de acolo. Vrea să se întoarcă tot în PNL când pleacă. Asta nu este cu adevărat un președinte deasupra intereselor de partid. Am făcut-o înainte, vreau să încerc ceva diferit, pentru că ceea ce am făcut până acum n-a funcționat. Haideți poate încercăm un alt mod de a face politică.

Donald Trump sau Kamala Harris? Mircea Geoană: „Avantajul este că-i cunosc, dar sunt cele mai strânse alegeri din Statele Unite”

- Domnule Geoană, câți ani ați fost ambasador în Statele Unite?
- Cinci ani. La 37 de ani.

- Da, tinerel.
- Tinerel. Ha, ha, ha.

- Spuneți-mi cine câștigă alegerile în America, Trump sau Kamala Harris?
- Vă spun că n-am văzut alegeri atât de strânse ca astea.

- În fiecare zi ori e Trump număr 1, ori e Kamala Harris.
- Pentru noi, care suntem obișnuiți cu votul popular, adică cine ia mai multe voturi câștigă, sistemul american e puțin întortocheat. La ei contează nu câte voturi câștigi, ci câți electori. Înainte de rocada Biden-Harris, Trump avea câștig în toate cele șapte state care fac diferența, pentru că în restul de 43 de state americane e clar cine câștigă. Acolo democrații, aici republicani. Și atunci, din cele șapte în care Trump câștiga, astăzi mai conduce în trei. Harris a recuperat în patru. Dacă ea nu câștigă Pennsylvania, care e numeros și are un număr mare de electori, e posibil ca Trump să câștige. Dacă Kamala Harris reușește să continue această recuperare de voturi, e posibil să câștige. Cred că vor fi cele mai strânse...

- Ați vorbit cu Trump vreodată?
- O, da! Eu jobul l-am obținut pe vremea lui Trump la NATO. Jobul de la NATO aparținea de drept sau de cutumă americanilor. Locul 1, un non-american, norvegian în cazul lui Stoltenberg, olandez în cazul domnului Rutte, care începe peste câteva zile, omul doi un american. Și americanii pe vremea lui Trump au decis. Cred că e un lucru bun. Haideți să dăm și ăstora din Est, care au venit mai târziu în NATO, o recunoaștere...

- O funcție importantă.
- Pentru că și ei contează, s-au maturizat, ne-am maturizat, jucăm în altă ligă și, într-un fel, asta a fost o șansă pentru mine. Dacă americanii nu spuneau să ia cineva din Est jobul ăsta, și după aia prin competiție l-am câștigat eu, astăzi ați fi avut un invitat care nu ar fi fost secretar general.

- Și atunci, înainte de a fi numit, ați vorbit cu Trump?
- Nu, despre asta nu. Am vorbit cu Trump de multe ori. Am vorbit cu Trump la summit-urile noastre.

- Și cum e așa, ca tip? E simpatic?
- Cum să spun? Este un...

- Este deschis?
- Este un excelent comunicator, asta e clar. Cred că și televiziunea l-a format. Toate show-urile de televiziune, ce a făcut el în timp. Îi place la televizor, se vede că îi place să fie în prim-plan.

- Asta e foarte important în America.
- Nu este nici gomos, nici îngâmfat sau ceva. Așa cum cu doamna Harris am lucrat mult, și cu Biden. Știți ce se întâmplă? Până la urmă, ne uităm la oamenii ăștia de atât de importanți, sunt și ei oameni, cu defecte, cu lucruri bune, cu lucruri rele. Avantajul este că-i cunosc și că dacă e ceva de pus în valoare, este că eu cunoscând pe toată lumea și din politică, și din business-ul mare, și din tehnologiile importante, ăsta e un lucru pe care cred că pot să-l aduc în serviciul României. E un avantaj în mod cert.

Mircea Geoană: „Să țin cu Rapid a fost un accident pentru că tatăl meu ținea cu Craiova! Am un respect masiv pentru suporterii lui Dinamo”

- Dumneavoastră sunteți identificat ca un suporter al Rapidului. Sunteți tot timpul văzut pe stadion.
- Mă duc la Rapid mai des, dar mă duc, când apuc. Mă duc la orice echipă și la orice sport. Când am timp mă duc, văd puțin. Am fost inclusiv la fotbal feminin pe "Arcul de Triumf" și mi-a plăcut. M-am uitat acum la televizor la un meci al celor de la Bayern fete. Era un vârf de atac acolo care, efectiv, era excepțional. Îmi place sportul.

- Putea să joace la băieți fără probleme.
- Fără probleme. Deci îmi place sportul, iar cu Rapidul a fost, să zic, un accident de tinerețe, în sensul că puteai să ții... Tatăl meu a fost militar și ținea cu Craiova. Deci la mine a fost extrem de exotic să mă apuc să țin cu Rapidul. De ce? Pentru că tatăl unui prieten, care era și rapidist și colegul meu de școală generală, lucra la Electromontaj, mi-aduc aminte. Eu am lucrat la Energomontaj. El m-a luat într-o zi la meci în Giulești și aia a fost. Dar asta nu înseamnă că n-am un respect masiv pentru suporterii lui Dinamo, care au salvat echipa asta. Și-am vorbit în emisiunea noastră, acum un an de zile.

- Așa este.
- Ei sunt mai aproape de modelul spaniol, de socios. Iar Steaua, FCSB, Craiova sau acum Clujul sunt echipe formidabile și n-ai cum să nu respecți echipe cu un pedigree, cu palmares atât de mare. M-aș ruga la Dumnezeu, nu mai prind eu în viața mea, ca vreodată vreo echipă de fotbal românească să ajungă să facă ce-a făcut Steaua sau Dinamo acum câteva decenii! Până când nu schimbăm modelul de economie, de politică și de sport, că ele sunt legate... Politicul, economicul și sportul fac parte din aceeași chestie. Nu e diferit ceva. N-o să avem șansa să mai avem performanță la nivel înalt! Sistemele noastre, și politic, și economic și cel sportiv, încă nu și-au găsit rostul și nu sunt articulate. Și de asta noi nu avem sport de masă, de fapt. Asta mă frământă cel mai mult.

- Există o federație "Sportul pentru toți", dar care e doar pe hârtie.
- Deci cred că trebuie să ne întoarcem, vorbind acum și de oferta mea politică, unde sportul figurează proeminent. La mine sportul figurează la educație, nu neapărat la sportul de performanță. Pentru mine sportul de masă este o chestiune de educație și de sănătate, în primul rând. Este un element de coeziune socială. Este un element de sănătate publică.

- Suntem un popor sedentar, unul din cele mai sedentare popoare din Europa.
- Acest lucru poate fi schimbat prin educație, vorbind și cu părinții, și cu bunicii. Am făcut cu Institutul ASPAN, acum vreo 4-5 ani, împreună cu Comitetul Olimpic, cu Mihai Covaliu, un program care se numea "Joacă pentru viață". Cum să atragi copiii mici, între 6 ani și 12 ani, prin joacă către sport. Și cel mai important lucru pe care l-am constatat a fost, pe lângă lucrurile de natură socioeconomică, că profesorii de sport pentru vârstele mici nu primesc suficient de multă pregătire pentru a-i atrage pe copii prin joacă către sport.

Că dacă vrei de la început, haide la rugby, haide la fotbal, copilul se plictisește. Iar problema cea mai mare din România, pe lângă sedentarismul pe care viața asta, așa zis modernă, l-a introdus, este bariera socială, de bani. Deci cele mai multe familii din România nu au bani să facă sport. Totul este scump. Și nu doar tenisul sau schiul, sau nu știu ce. Fotbalul e scump, handbalul e scump, orice sport este scump.

Mircea Geoană, candidat independent pentru postul de președinte al României

- Dacă părinții nu contribuie...
- Și aici sportul pentru mase înseamnă accesibilitate pentru cei cu venituri mici, pentru copiii de la țară, pentru copiii din orașe.

- Noi râdeam de Daciadă, dar altfel așezată ar fi foarte utilă, răspândea sportul la nivelul societății.
- Și eu sunt un pic nostalgic față de faptul că jucam, cum să spun... între liceele din București erau campionate. Când eram tânăr ambasador, eu eram și antrenor la fotbal european, la clasele întâi și a doua. Deci noi, în clipa de față, încă avem nostalgia sistemului de pe vremuri, care funcționa din punctul de vedere al ierarhiei, dar nu l-am adaptat la realitățile de astăzi. Astăzi nu am adaptat relația între privat, banul privat și banul public. Toată ziua e o discuție și un scandal. De ce bagă primăria bani?

- Așa este.
- De ce nu bagă primăria bani? Unde bagă primăria bani? Vorbești cu un Șucu, cu un Burleanu sau cu un Gigi Becali și toți încearcă să facă lucruri. Sau cu Gică Hagi. Au centre de juniori și de copii. Gică Hagi, la Viitorul, are o grupă de copii care vin să facă fotbal social, nu pentru performanță. Vin efectiv să le dea o șansă în viață. Gică nu poate să finanțeze din banii de la Farul Constanța, Clubul Municipal, pe bani publici, copiii care fac sport social la el. El nu câștigă bani de acolo.

- Corect.
- Mă întâlneam acum în București cu o doamnă care mergea la o clinică pentru a căuta un medic de familie la privat. Cum Casa de Sănătate îți permite să îți cauți medicul de familie fie la public, fie la privat, trebuie să găsim o formulă de coexistență între banul public, transparent, cinstit, fără furăciune, fără terenuri de fotbal în pantă, făcute doar de dragul de a le face, și banul privat. Noi avem niște mecanisme fiscale de a încuraja sportul, dar nu sunt suficient de puternice. Mecenatul trebuie făcut. Citeam, înainte să intrăm în emisiune, ultima lege din 2022, Legea Sportului din Spania.

- Așa.
- Dacă e un model pe care putem să ne uităm cu invidie și cu respect, e la spanioli, care au venit de 20 și ceva de ani. Au început cu sport în cartier, sportul finanțat, TVA redus la tot ce înseamnă investiție în echipamente sportive și terenuri de joacă la țară sau în orașe. Au venit cu o chestie metodică, s-au ținut de ea și sunt o superputere sportivă, nefiind o țară mult mai mare decât România.

„Trebuie să o ajute statul pe CSA Steaua?” » Mircea Geoană: „Aș prefera ca banii publici să meargă către sportul de masă și către comunitățile sărace”

- Spuneți-mi, din legea sportului spaniol vă gândiți să preluați ceva, dacă deveniți președintele României?
- Rolul președintelui este imens în România. Președintele nu doar că numește prim-miniștri și formează guverne, dar este principalul exponent al intereselor societății în fața politicului. Deci este clar că e nevoie... Noi avem o lege a sportului care cred că nu corespunde modelului de sportiv pe care vrem să-l propunem. Vreau să fac asta nu din pix... Deși o să am elemente de sport în oferta mea politică, vreau să facem o discuție serioasă cu toți actorii implicați, vreau să văd și publicul, și privatul la aceeași masă.

Vreau să văd oamenii de afaceri români care deja investesc în sport, dar și companiile mari străine. Am mai spus-o. Nu mi se pare normal ca la Udinese să joace cu Dacia pe piept și la mine să nu fie. E o problemă de reputație a fotbalului, o problemă de sport, dar principala problemă e sportul de masă și accesibilitatea familiilor sărace la sport. Acolo e problema principală. Dacă acolo facem un lucru bun...

Mircea Geoană, candidat independent pentru postul de președinte al României

- Trebuie să ajute statul. Statul, în schimb, ajută pe CSA Steaua și pe nu știu cine...
- Asta este o conversație pe care trebuie să o avem. Să tranșăm și rolul președintelui, nu să scrie legea, o promulgă, e adevărat, dacă e de acord cu ea, ci să creeze un minim de consens în societate pe lucrurile importante. Că este economie, că este educație, că este sănătatea sportului. Ăsta este rolul președintelui, de fapt. Am toată energia și intenția să exercit acest rol, iar pentru mine sportul este o chestiune, repet, dincolo de performanță. Evident că m-am bucurat să văd că luăm medalii la Olimpiadă. Evident că m-am bucurat că ne-am calificat. Dar pe fond este doar vârful iceberg-ului. Adevărata problemă este că România este o țară care, neavând investiție în sport, nu are tineri sănătoși. Petrec mai multe ore la spital, sistemul nostru economic și social devin mai greoaie. În loc să fie o țară viguroasă, o țară sănătoasă, o țară ambițioasă, o țară care merge înainte, gâfâie și are și o populație care e foarte scăzută numeric. Deci cred că este un subiect important, și nu pentru că sunt la o emisiune pe care o urmăresc tot timpul, pur și simplu este un subiect de societate important, căruia trebuie să-i găsim rolul corect și just în economie.

- E normal ca statul, ca un minister să finanțeze o echipă de fotbal, cum e cazul Stelei. Vi se pare logic?
- Eu unul aș prefera ca banii publici să meargă către sportul de masă și către comunitățile sărace. Eu acolo aș vrea să văd investiția. Acolo mi se pare că este cheia problemei. Pe măsură ce ajungi sus la vârf, mai ales la fotbal, lucrurile devin foarte politice. Și treaba asta mie nu prea îmi place. Eu aș prefera să văd privat, pentru că e un sport profesionist, e pe bani. Și de asta aș vrea să văd bugete mai mari la echipele mari de fotbal din România, bugete mai mari la echipele mijlocii și să văd sport de masă, inclusiv sportul sătesc.

- Îmi puteți spune...
- El în clipa de față, pe motiv principal lipsa de bani, sărăcia și depopularea satului românesc, el a scăzut în importanță. Deci eu aș spune banii publici să meargă, în principal, către sportul de masă și comunitățile mai sărace. Și mai este ceva, hipercentralizarea asta a Bucureștiului, politică vorbesc, face ca foarte multe baze sportive să fie ținute de București, prin diverse ministere... Nu doar Agenția pentru Sport, Ministerul Educației, Ministerul Tineretului, Ministerul Apărării... În loc să le decentralizeze către comunitățile locale. Eu am mai mare încredere într-un primar care stă toată ziua cu cetățeanul lui de vorbă și știe care e nevoia, decât în cineva de la București care-mi spune, știi, terenul ăla e al ministerului X. Și ce faci cu el? Nimic. Dă-l odată către comunitatea locală și sunt convins că o să facă o treabă mai bună decât ce face Bucureștiul.

- Asta se vede cel mai bine la Cluj, unde există interes mai mare pentru sport decât în orice alt oraș din România.
- Și mă bucur pentru Neluțu Sabău. Și pentru U Cluj. CFR-ul, evident, e o echipă robustă, a dominat fotbalul românesc ultimii 15 ani. CFR-ul a fost prima echipă a României. Agregat, vorbim, ca performanță. Faptul că a doua echipă a Clujului se mișcă bine, Craiova se mișcă bine, asta mă bucur. Dar chiar și Mititelu, cu toate extravaganțele pe care le-am văzut acolo, a făcut o bază sportivă importantă.

- Absolut. Mititelu până la urmă e un nebun care a pierdut zece milioane de euro din buzunarul propriu, adică nu l-a ajutat nimeni.
- Este un business privat și trebuie respectat și protejat, în timp ce banul public trebuie să meargă către sport de masă, către investiția în dascăli, în profesori de sport.

- Spuneți-mi...
- Mai țineți minte pariul lui Țiriac cu Adrian Năstase, din 2004, cu sălile de sport? A fost un pariu... Țiriac și acum are proiecte interesante, cu grădinițe sportive. Are proiecte simpatice, cum zic eu, nea Ion. Dar a făcut un pariu cu Năstase, era prim-ministru, eu eram ministru de externe în guvernul de atunci. Și cum era Adrian Năstase ambițios și totuși organizat în ceea ce făcea, s-au construit sălile.

- 400 de săli, parcă.
- Și bravo lui Țiriac că a dat mașinile pentru olimpicii noștri! Și m-am dus după aceea prin țară. În anii următori. Din poziția mea de lider politic și în calitate de cetățean. Și m-am dus și am văzut sălile de sport. Erau impecabil făcute, dar echipele din comunitățile respective nu le foloseau, nu aveau dotări, nu avea profesori, n-aveau un cal de sărit, n-aveau o minge medicinală. De ce? Pentru că s-a făcut sala fără să se gândească la întreaga necesitate a unei comunități pentru a o folosi. Și acum se fac baluri, botezuri, nunți. Nunți, botezuri și baluri trebuie să aibă comunitățile în România, dar la un centru cultural.

Mircea Geoană: „David Popovici este nu doar un fenomen, dar este și o voce a conștiinței tinerilor din România”

- Țiriac nu este suficient folosit chiar la nivel guvernamental, chiar la nivel prezidențial. La ce uși poate deschide el! La câtă lume îl cunoaște. Faptul că el construiește din banii lui o piscină și un patinoar nu mi se pare suficient.
- Nu are cum să fie suficient, e doar o picătură într-un ocean.

- Eu l-aș fi pus ceva deasupra sportului, ca să zicem.
- Este un om cu multă experiență, cu multe contacte. Nu e totdeauna ușor să lucrezi cu el.

- Nu e ușor, în general nu e ușor.
- Dar mi se pare că am câștigat ceva în anii ăștia, și o spun asta fără niciun fel de alt motiv decât pentru că sunt impresionat, David Popovici. Dincolo de faptul că e, cum să spun, la un sport în care n-am investit deloc. Este un supercampion și un supertalent. Dar el a devenit un fel de voce a tinerimii române, dincolo de sport. Și el spune un lucru clar. Și acum o să facem un bazin olimpic undeva pentru că ne ceartă David Popovici. Dar nu este o chestie sistematică. Ungaria, care astăzi este o forță în natație, în polo, investește de 20 și ceva de ani. Nu există școală serioasă în Ungaria în care nu este un bazin de înot.

- Acolo este cu totul și cu altă discuție.
- Este o politică a statului. Iar la noi este tot timpul o improvizație în funcție de ultimul articol din presă. De obicei negativ. Apare un incendiu, Doamne ferește!, undeva, fac ceva. Apare o inundație, mă duc și fac poze. Dar în spate problema rămâne neschimbată. Pentru mine David Popovici este nu doar un fenomen, este și o voce a conștiinței tinerilor din România. Și n-am decât respect și apreciere pentru el.

- Să nu uităm că a avut invitații să meargă la colegii din America. Specialiștii de acolo au spus că se va pierde dacă nu vine la ei. Iată că nu se pierde. Câștigă titluri mondiale și medalii olimpice.
- Apropo de sport încă o dată, este o chestie foarte importantă. Asta o spun pentru tinerele familii, pentru părinți și pentru bunicii care au nepoții acasă în grijă. Foarte multe lume se gândește la sport ca la o activitate care distrage copilul de la școală, de la alte lucruri de făcut.

- Se și zice, te apuci de fotbal sau de școală? Că nu se pot face amândouă.
- Vă spun un singur lucru. E o chestie demonstrată de studii, de la Harvard, de la tot ce înseamnă partea de maturizare a copiilor. Maturizarea intelectuală și cognitivă și cea de motricitate a copiilor la vârste între 2 ani și 6 ani se completează reciproc. Nu trebuie privat copilul de mișcare, nu de sport, de mișcare. Să se dea în leagăn, să alerge, să sară, să se joace cu cercul, cu ce vrea copilul respectiv. Sunt multe sporturi noi pe care noi încă nu le-am absorbit. Sunt tot soiul de sporturi moderne în care tinerii sunt foarte atrași. Deci pentru părinți, pentru familii, dacă vreți, așa cum vor toți, să fie copiii noștri sănătoși și de succes în viață, nu considerați că doar școala îi rezolvă problema când este foarte mic.

Trebuie sport, mișcare și ceea ce învață. Limbi străine, acces la educație, merg mână-n mână. Maturizarea creierului uman la vârstele mici este făcută din învățarea cognitivă, ceea ce absorb ca informație, și din cea în care informează motricitatea, mișcarea. Mișcarea și învățarea sunt același lucru pentru copii. Este demonstrat.

Mircea Geoană, candidat independent pentru postul de președinte al României

- Corect.
- Mihai Covaliu a venit cu o chestie foarte interesantă și chiar vreau să o facem după alegerile astea. A venit cu o chestie din Cehia, el mi-a spus. O dată pe an, la ora de sport, în toată Cehia, în toate școlile, la ora de sport profesorul îi punea pe copiii din clasa lui în fața unui ecran să facă 4-5 chestii de bază. Să arunce, să sară, să alerge 30 de metri, lucrurile fundamentale care sunt baza oricărei mișcări. În spate era un element de inteligență artificială care pentru fiecare copil descifra unde are talent, unde ar avea o șansă mai bună. Și fiecare familie din Cehia a primit, în cutia poștală sau pe mail, din partea statului ceh, o scrisorică în care a zis...

- Copilul dumneavoastră...
- Copilul dumneavoastră a avut acest test și vă spunem că este mai degrabă pentru scrimă, nu pentru fotbal. Pentru schi,i nu pentru handbal. Și dacă aveți un interes să-i dezvoltați aceste aptitudini naturale, aveți pe o rază de zece kilometri adresele cluburilor care vă ajută. Știți cu cât a crescut într-un an de zile numărul de copii care s-au dus la sport organizat? Cu zece la sută!

- Noi nu putem face chestia asta?
- Avem un institut de cercetare sportivă care ține de Agenția pentru Sport, fostul Minister al Sportului, pe care dacă o echipăm și o punem la treabă, putem să facem lucruri mai moderne. Tehnologia poate să ajute foarte, foarte mult. Și acest lucru trebuie să-l punem în slujba intereselor.

Mircea Geoană, despre sportul românesc: „Doamna Lipă nu poate să bată cu pumnul masă la ședința de Guvern, pentru că nimeni nu o ascultă”

- Transformarea Ministerului Sportului în Agenție e un pas înapoi?
- Noi trăim de multă vreme în țara formelor fără fond. Deci pentru mine este mai puțin important.

- Cum se cheamă...
- Întrebarea e ce bani are și ce prerogative are? Eu nu aș crea efectiv în jurul sportului, cu Președinția, cu Guvernul, cu Parlamentul, cu aleșii locali aș face efectiv un consorțiu, un holding, dacă vreți, legat de sport, în care să vedem fiecare ce treabă are de făcut și după aceea, în mod natural, va veni și rolul acestei instituții. La cum o văd eu, o văd subfinanțată în continuare, o văd fără putere reală. Acum este doamna Lipă, o femeie extraordinară. A fost și Carmen Tocală acolo. Am avut oameni foarte serioși. Dar dacă te uiți la greutatea lor politică, ea nu poate să bată cu pumnul în masă la ședința de guvern, pentru că nimeni nu o ascultă.

- Da.
- Pentru că rolul sportului în societate este considerat ca o treabă de sport de performanță, ca un fel de moft, după virgulă. Nu! Trebuie pus înainte, și după aceea rolul firesc al instituțiilor se va așeza. Eu aș avea, fără îndoială, un minister, aș avea, fără îndoială, un mecanism, la nivel de președinte, Parlament, Guvern și autorități locale, și o discuție cu sectorul privat foarte serioasă despre ce face fiecare dintre noi. Și eu cred că nu există vreo companie din țara asta, străină, să spun, poate chiar și românească, care astăzi, din motive diverse, n-are interes să investească în sport sau în cultură, sau în orice altceva. Să le bați ușurel obrazul, să spui, "Măi, oameni buni, facem un ban aici, în România? Da! Aveți o obligație socială, n-aveți nicio obligație de profitabilitate".

- Tocmai! Adică sunt companiile străine care câștigă foarte mulți bani din România și nu întorc nimic.
- Bravo și Galațiului lui Dorinel! A fost o situație, și nu vreau să critic pe nimeni, în care erau în Liga Campionilor, deci făceau și bani, și cineva de la Londra a luat decizia să închidă clubul de fotbal. Când pentru acel oraș muncitoresc și industrial, fotbalul era și este o chestiune foarte mare. Sportul este un profund fenomen social! El nu este o chestiune doar despre altceva. Și definește relațiile în societate între noi ca oameni, dar, încă o dată, apelul nostru este către părinți, către bunici. Dați copiilor noștri o șansă să fie mai sănătoși, să fie mai competitivi!

- E un element de sănătate extrem de important.
- Le face bine copiilor.

Mircea Geoană față-n față cu președintele Erdogan: „«Ce spuneți de Hagi?». S-a trezit brusc! Efectiv s-a trezit brusc, parcă a fost electrocutat?”

- Ce facem cu echipa națională și cu Mircea Lucescu, cu care sunteți foarte bun prieten. I-ați dat sfaturi pe cine să bage în lot pentru meciurile astea?
- Ha, ha, ha! Doamne, Ferește! Doamne, Ferește! Mi-aduc aminte când l-au numit selecționerul Turciei, președintele Erdogan l-a chemat. Cu Erdogan e o poveste și dau și eu din casă. M-am întâlnit cu el, abia câștigase alegerile parlamentare în 2004. Era primar de Istanbul, a câștigat alegerile ca prim-ministru. Pe vremea aia primul ministru era important, după aceea a schimbat Constituția. Și mă duc eu, plec repede să-l văd. Că eu am învățat în meseria mea de lobby, că trebuie să vorbești cu omul până când se așază pe scaun. Și mă duc eu să-l văd.

- Bun. Și?
- Nici nu fusese încă numit prim-ministru, câștigase alegerile, urma să fie prim-ministru. Și am eu o discuție cu el, undeva la o clădire oficială, nu la Parlament, dar la Istanbul. Și la un moment dat, era după campanie, era obosit mort. Și eu eram cu ambasadorul României, el era cu un consilier de-ai lui, politic, cu unul de la externe și cred că unul de la serviciile de informații. Și în timpul discuției mele politicoase cu el începe să picotească. Începe efectiv să... Era obosit.

- Să adoarmă. Să ațipească.
- Adică era clar că nu-l interesa prea tare discuția. Și eu zic: "Dar ce spuneți de Hagi?". S-a trezit brusc! Efectiv s-a trezit brusc, parcă a fost electrocutat? "Nu, Hagi, nu. Datcu!". El este fan de Beșiktaș, și portarul de la Dinamo, Datcu, cei tineri nu mai țin minte, nici eu nu l-am prins pe Datcu, a fost primul occidental care s-a dus la clubul lui. Și după aia am ajuns la Lucescu și la ceilalți. Revenind la Lucescu și la ceea ce face Mircea Lucescu. Cred că Mircea Lucescu este mai mult decât un antrenor al echipei naționale. Este mai mult decât un superprofesionist în fotbal. Este un model pentru noi toți. Vorbeam împreună acum câteva luni. Când nu știa ce să facă, era încă la ucraineni, să meargă la turci, să vină acasă. El n-a plecat de la Dinamo Kiev din rușinea de a nu-i lăsa la greu!

- Da, corect.
- Orice alt antrenor....

- A zis că plecarea era un art de trădare.
- Orice alt antrenor pe care îl cunoaștem...

- Toți au plecat, n-a mai rămas nimeni.
- La Mircea Lucescu este o chestie de moralitate și de o calitate umană excepțională. Și pentru asta îl respect. Eu cred că alegerea lui la națională este o încununare a unei vieți dedicate fotbalului și cred că nu era un lucru mai frumos pentru România și pentru el decât să închidă... Și va face o figură frumoasă.

- El a și gândit această întoarcere la națională. Spunând "e nevoie de mine".
- Când era Răzvan antrenor la Rapid, și cred că era înainte de meciul cu Feyenoord, simțea nea Mircea, cum îi spunem cu toții cu drag, că "e nevoie de motivare". Și m-a rugat și eu m-am dus în vestiar să le vorbesc celor de la Rapid, să le spun ceva.

- Nu știam!
- Apropo și de Edi Iordănescu. A fost filmul ăla făcut despre națională. Discursul motivațional al lui Edi în vestiar la națională este unul din cele mai bune discursuri motivaționale rostite într-un vestiar de sport în lumea asta! Foarte bun. Le-am văzut pe toate. Și la Arsenal, și la echipele americane de fotbal american. Deci, eu cred că România are suficient de mulți oameni competenți, doar să-i pui la locul potrivit. Și asta-i principala problemă a României. Că în politică, de multe ori, carnetul de partid este mai important decât competența profesională.

Mircea Geaonă: „Avem strategie pentru orice în România asta, numai că nu se aplică de niciodată! Rolul președintelui este să aibă și ritmul la tobă”

- Deci, eu trebuie să înțeleg că dacă deveniți președinte, veți încerca să ajutați sportul mai mult decât a făcut-o Iohannis. Nu e o critică, e absolut o constatare. Iohannis joacă golf, Iohannis schiază, dar pentru sport n-a făcut nimic.
- Nu intru în comentariile astea, lumea judecă. Nu e nevoie...

- N-a mișcat niciun deget în folosul sportului.
- Eu vreau să fac un lucru. Vreau să așezăm prioritățile societății românești pe un făgaș normal și corect. Vreau să stabilim prioritățile corect. Și acest lucru este obligația președintelui. Și cred că da, așa cum educația, sănătatea, sportul fac parte din, să zic, starea de bine a societății, cred că și elemente legate de modul în care strategiile noastre sunt și aplicate... Avem strategie pentru orice în România asta, numai că nu se aplică niciodată. Cred că pentru un președinte independent al acestei țări sunt două obligații mari. Să creeze dialog și consens în societate pe temele mari. Măi, ce avem de făcut?

- Îmi spuneți...
- Avem de întărit economia, avem de întărit să luptăm cu sărăcia de la țară, avem să investim în satul românesc, avem în sport. Și nu să vină cu toate soluțiile singuri, ci să creeze acea conversație în societate pentru ca profesioniștii și cei care au un rol de jucat să facă acest lucru. Și mai e ceva pe care eu l-am învățat și ca băiat de militar și la NATO, cinci ani de zile. Rolul președintelui este să aibă și ritmul la tobă. Adică să dea ritmul reformelor. Să-i tragă la socoteală pe oameni. Să spună: "Mă, tu ai promis, tu partidul X, tu guvernul Y, tu instituția Z. Ați spus că faceți de aici până aici. Ce s-a întâmplat în termenul dat cu de aici până aici?". Și tipul ăsta de administrare improvizată a statului, bazată pe incompetență.

- Apropo de tobă, e adevărată povestea că atunci când erați copil vă duceați în galerie și-l rugați pe șeful galeriei, unul Mache, să vă lase să bateți toba?
- O dată cred că l-am rugat, dar nu mă calificam. Erau unii mult mai...

- Era o specializare acolo.
- Toba adevărată, la liceu, când eu cântam la bas și aveam un coleg, Nicu Brăjunaru, care a spart tobele și a fost eliminat din liceu, săracul. De ce? Pentru că băiatul profului de mate era toboșar într-o altă formație de rock, tot din liceul nostru.

- Dumnevoastră fiind rocker.
- Am fost, am bătut la bass. Alte vremuri.

- Vreau însă să vă întreb ceva legat de rentele viagere. Cunoașteți subiectul?
- Pentru sportivi?

- Da.
- Știu, știu.

- Care sunt blocate la nivelul salariului brut din 2017.
- Nu-i OK! Nu-i OK! Și cred că și mecanismul de a accepta pe cineva... Dacă nu se prăpădește, Doamne, ferește!, unul, nu are loc altcineva. Și cuantumul, dar și modul de acces.

- Ca la Academia Franceză. Ca să intre cineva, trebuie să moară cineva.
- Totuși, totuși... Cred că sunt mulți oameni, inclusiv foarte mulți anonimi din sport. Noi tot timpul ne ducem către cei care câștigă premii importante. Și uităm, de fapt, un profesor de la juniori. Cineva dintr-o comună care a făcut un lucru deosebit cu echipa satului. A câștigat o competiție. Și eu cred că de foarte multe ori ne ducem... Evident că trebuie să răsplătim performanța înaltă, dar trebuie să stimulăm și competența la firul ierbii. Și cred că aici trebuie să găsim un echilibru.

Mircea Geoană: „Dacă vrem schimbarea adevărată în România, cred că sunt cel mai bun reprezentant! Vom câștiga împreună aceste alegeri”

- Vă mai pun o singură întrebare. Credeți că veți câștiga alegerile? Sincer, așa, bărbătește.
- Nu vreau să pară nici, cum să zic, altceva decât sunt. Un om modest, harnic și muncitor, dar sunt convins că voi câștiga și vom câștiga împreună aceste alegeri! Și nu va fi victoria mea! Va fi victoria unei persoane. Dar e victoria, să zic, poporului împotriva...

- Unui mod de a gândi, dacă vreți.
- Este o șansă de a încerca ceva diferit! Și dacă vrem schimbarea adevărată în România, cred că sunt cel mai bun reprezentant al unei competențe, al unei metode, al unei discipline. Și dau tot ce am învățat în viața asta! Toate contactele, toată energia și pasiunea mea le dau pentru națiunea mea. Și o fac cu mult entuziasm și o fac cu multă încredere.

- Eu vă mulțumesc, vă urez succes, cum voi ura, trebuie să recunosc, și contracandidaților dumneavoastră! Și, înainte de a încheia, aveți un minut dacă vreți să vă adresați celor care ne urmăresc.
- Încă o dată, pentru familiile tinere, pentru părinți, pentru mame, pentru tați, încurajați copiii să facă și sport! Nu trebuie să facă carieră sportivă, nu trebuie să ajungă performeri, dacă ajung foarte bine. Dar nu neglijați sportul, mișcarea și joaca pentru copii. Țineți-i cât de mult departe și de ecrane, pentru că și ecranele astea sunt păcătoase și creează dependențe. Dacă vrem să avem copii sănătoși și o națiune mai performantă, asta trece și prin joacă, și prin mișcare. Și fac un apel către voi, pentru familiile tinere, pentru bunicii care au copiii în grijă, pentru copiii din diaspora românească, care sunt foarte numeroși și care se nasc foarte mulți afară. Pentru copiii de la țară, care au cele mai mici șanse de succes în țara asta. Educație și sport, sport și educație, fac parte din aceeași propunere. Dați copiii la sport, este o investiție bună pentru ei și pentru toată țara!

+10 FOTO

CV MIRCEA GEOANĂ - candidat independent pentru funcția de președinte al României

• născut pe 14 iulie 1958, Mircea Geoană este căsătorit cu Mihaela. Au doi copii, Ana Maria și Alexandru
• a fost președinte al Senatului României între decembrie 2008 și noiembrie 2011 și președinte al Partidului Social Democrat din 2005 până în 2010
• absolvent al Institutului Politehnic și, respectiv, Facultatea de Drept de la Universitatea din București
• a absolvit în 1992 „Ecole Nationale d’Administration” din Paris, Franța
• a absolvit în 1999 programul de leadership executiv al Grupului Băncii Mondiale la Harvard Business School
• este doctor în economie mondială la Academia de Studii Economice din București
• a fost decorat în decembrie 2000, Comandant al Ordinului Național „Steaua României”, a primit “Legiunea de onoare” în 2002 (Franța) și „Stella della Soliedarita” în 2013 (Italia)
• din 2000 până în 2004 a fost Ministrul Afacerilor Externe al României, a fost președinte al Senatului României între decembrie 2008 și noiembrie 2011 și președinte al Partidului Social Democrat din 2005 până în 2010

Urmărește aici toată emisiunea cu Mircea Geoană