Șeful laboratorului antidoping explică modul bizar în care a gestionat vastul dosar de dopaj: ”Am încercat să nu nenorocesc aiurea niște sportivi”

- Domnule Pop, haideți să lămurim aspectele tulburi din gestionarea cazului de la kaiac. Suntem la începutul lunii mai, WADA a indicat deocamdată că testele colectate după 1 martie cu concentrație sub un microgram sunt în stand-by până la finalizarea studiilor de excreție, iar dumneavoastră aveați pe masă atunci zece probe în suspans pe acest criteriu. De ce ați dat drumul la un singur test din kaiac pentru confirmare în Austria, ținându-le pe restul la sertar?
- Atunci nu era clarificat modul în care trebuie tratate probele pe meldonium, la ce praguri precise te raportezi pentru a declara un test pozitiv sau negativ. Noi detectasem substanța în toate testele, în diferite concentrații, dar la acel moment nu aveam încă acreditată nici metoda de lucru. Era nevoie de o confirmare din partea altui laborator pentru un rezultat definitiv. Așa că, după o consultare și cu Agenția, am decis să expediem în Austria trei probe pentru certificare. Una din kaiac și două din atletism. Știam din discuții neoficiale că urmează să fie precizate de WADA niște praguri clare, inclusiv că sub o anumită concentrație se declară sportivul nevinovat.

- Scuze, dar nu mi-ați răspuns la întrebare!
- M-am gândit că laboratoarele care lucrează acreditat complet pe meldonium au deja un prag ferm de referință. Și am așteptat răspunsurile sperând că măcar una dintre cele trei probe va fi declarată negativă. Adică, să spunem, dacă testul cu concentrație 0,3 micrograme era negativ, nu ne mai complicam mai departe cu restul de probe cu 0,3 sau sub această cotă. De aceea nu m-am repezit să trimit tot ce aveam la dispoziție și, pe 4 mai, am dat drumul la un singur test din kaiac. Până să ne vină rezultatul, pe 10 mai, ne-au mai ieșit la București alte opt teste cu meldonium din kaiac, pe 6 mai.

"Interesul era și să facem o eventuală economie din buget"

- Bun, dar cu repere neclare dinspre WADA și cu metoda pe meldonium încă neacreditată la București, ce sens a mai avut să blocați acasă 18 probe, în loc să le expediați pe toate la pachet pentru a lămuri lucrurile? Nu ăsta era interesul primordial al laboratorului?
- S-au plătit niște bani pentru fiecare analiză de confirmare. Interesul laboratorului era și să facă o economie financiară dacă putea să trimită doar o parte dintre probe. Bine, să nu vă imaginați însă că era vorba de sume extraordinare!

- Cât ați plătit pentru o confirmare în Austria?
- Cam 150 de euro de probă. Dacă expediam doar jumătate din teste, salvam peste o mie de euro din bugetul laboratorului, fără ca asta să fi fost însă ținta principală în gestionarea cazului.

- La un dosar de asemenea anvergură mai conta însă că plăteați încă vreo 1.200-1.300 de euro?
- Așa am luat decizia împreună cu ANAD. Să trimitem doar acele trei probe inițial, una singură din kaiac. Pe mine nici nu m-a interesat sportul, ci doar concentrațiile selectate. Am discutat cu directoarea Valentina Alexandrescu, nu-mi mai amintesc dacă a fost și doamna Vâjială, șefa Agenției. Vă rog să înțelegeți că ANAD e proprietarul testelor! Laboratorul doar le analizează. Dacă trebuie să trimitem însă proba în altă parte, avem nevoie și de acceptul Agenției.

"Am ales la «ghici» primele probe trimise în Austria"

- Obligatoriu?
- Nu există o prevedere legală obligatorie, dar WADA are o recomandare în acest sens pentru a menține o bună relație cu operatorul. Plus că era la mijloc și o chestie gri cu interpretarea probelor pe meldonium. Te consulți, poate iese o idee mai bună și e și o dovadă de eleganță profesională. Când e o problemă mai tulbure, luăm o decizie împreună. E o colaborare firească. N-am vrut să declarăm pozitiv un sportiv și peste o lună să zicem că nu mai e valabil.

- Păi, dacă le trimiteați pe toate de la început în Austria tocmai că nu mai exista niciun risc să vă înșelați cu un eventual verdict pozitiv fals! Din totalul probelor, le raportați doar pe acelea dovedite cu probleme la laboratorul extern.
- Vreau să fie clar: proba de la kaiac nu s-a trimis pentru că ar fi fost o conspirație împotriva sportivului X. Pur și simplu, s-a nimerit ca testul lui să fie pe o concentrație medie. Le-am ales cumva intuitiv, fără să avem niște informații clare vizavi de praguri pozitiv/negativ.

- Adică, mai pe românește, ați ales cele trei probe "la ghici"?
- Da. Mai pe ghicite! Repet, ca să vedem exact care sunt limitele după care analizează laboratorul din Austria. Nu mai știu exact cine a venit cu ideea la consultările cu ANAD pentru a proceda în acest fel. Oricum, dacă Agenția îmi spunea din start să le trimit pe toate, le trimiteam pe toate. În plus, orice rezultat pozitiv e o muncă în plus, o responsabilitate, sunt necazuri.

"Declarația bate concentrația"

- Dar asta e meseria și misiunea dumnevoastră: să detectați sau să faceți demersurile necesare pentru a descoperi toate testele pozitive. Presupun că nu se lucrează pe voluntariat la laboratorul de la București.
- Nu, dar nu ne repezim să declarăm un "pozitiv" doar de dragul de a-l declara. Sigur, acum mulți spun că am procedat greșit în gestionarea cazului, alții cred însă că am acționat corect atâta vreme cât WADA îmi lăsa acel spațiu gri în problema meldoniumului.

- Vă prezint următorul scenariu: Austria vă spunea că sunt pozitive doar probele cu concentrație peste 0,3 micrograme, așa că nu mai trimiteați la confirmare testele sub acest prag. Dar vine apoi cu un denunț kaiacistul Ionuț Mitrea și spune că substanța s-a luat după 1 ianuarie 2016, toți sportivii sunt, prin urmare, în culpă, dar laboratorul e descoperit pe probele sub 0,3. Nu era o situație jenantă pentru laborator?
- Deloc, pentru că declarația bate concentrația, ca să spun așa. Adică nici nu mai conta concentrația de meldonium, dacă era sau nu sub pragul de vinovăție. Sportivii pot fi suspendați și pe alte dovezi decât rezultate de laborator. Dacă luăm celebrul caz Lance Armstrong vedem că el n-a fost depistat niciodată "pozitiv", ci a primit sancțiuni strict pe bază de mărturii. În plus, proba stă la conservare minimum trei luni. O puteam trimite oricând la confirmare în Austria sau o puteam lucra direct la București cu rezultat cert, fiindcă pe la sfârșitul lui iunie ne-am acreditat și noi metoda.

"N-am avut intenția să acoperim pe nimeni"

- Se speculează și acum că laboratorul ar fi încercat să mușamalizeze cazul din kaiac. Vi se pare că alimentează suspiciunile toate aceste detalii: probe trimise secvențial, teste alese pe ghicite pentru confirmare, circuit confuz al deciziilor?
- Nu comentez speculații. Clar e că n-am avut intenția de a acoperi pe nimeni. Pur și simplu, am încercat să nu nenorocesc niște sportivi aiurea. Am avut o singură probă cu concentrație peste 1 microgram, iar dacă WADA ne dădea notificare pe meldonium încă din aprilie, nu pe 30 iunie, nu mai era absolut nicio problemă. Am luat decizia care mi s-a părut cea mai bună în contextul respectiv, după ce m-am consultat și cu managementul Agenției. Mie îmi pare rău că i-am dat pozitiv.

- Sunteți la curent cu mailurile trimise în atenția Grazielei Vâjială de un antrenor de kaiac, Octavian Ispas, care avertiza că a auzit tocmai în Japonia despre anumite încercări de acoperire a dosarului?
- Din niște discuții informale, am auzit că e unul Ispas care a expediat mailuri peste tot, dar nu m-a interesat conținutul.

- Primul l-a trimis pe 30 aprilie, pe un ton ponderat.
- Eu am revenit din concediu pe 25 aprilie. Pe 26 și 27 am discutat cu laboratorul de la Koln să ne accepte probele la confirmare, dar am primit răspuns negativ, fiindcă erau foarte încărcați. Apoi am întrebat în Austria, au venit și zilele libere de la începutul lui mai și pe 4 mai am trimis deja acele prime trei probe, una din kaiac și două din atletism.

"În final, am convenit să trimitem toate testele ca să nu ne mai complicăm"

- E însă o coincidență foarte stranie cu al doilea mail, în termeni virulenți. A fost expediat pe 12 mai, dimineața, când avertiza că "încercați să aruncați doar niște petarde ca să mascați adevărul". Iar a doua zi, brusc, pleacă toate celelalte 18 teste, care rămăseseră până atunci la frigider, la București!
- Realmente o coincidență! Vă spun și de ce. Pe 10 mai am primit răspunsul din Austria pe primele probe. A doua zi am anunțat Agenția, iar informația a plecat apoi mai departe la sportiv, MTS, COSR. Tot pe 11 mai, m-am consultat cu ANAD ca să vedem ce facem cu restul de teste și am convenit să le trimitem pe toate ca să nu ne mai complicăm. Am întrebat iar în Austria dacă ne primește un nou set la confirmare. Pe 12 mai au zis că e OK, iar pe 13 mai am dat drumul la probe. Foarte simplu!

- Și de ce n-ar fi existat în spate și pericolul amenințărilor trimise de Ispas?
- Presupun că dânsul a aflat din țară pe 11 mai că a ieșit pozitiv un singur sportiv de la kaiac și a crezut atunci că restul sunt ascunși, neștiind însă exact circuitul intern dintre laborator, ANAD și Austria. Așa că pe 12 mai a dat drumul la acel mail mai dur. Credeți-mă, probele ar fi plecat oricum în Austria la confirmare, cu sau fără corespondența lui Ispas!

"Laboratorul este independent de Agenție, inclusiv administrativ. Nu există o subordonare. ANAD nu se amestecă în decizia analitică. Laboratorul e responsabil să primească probele, să le analizeze și să informeze Agenția la final"
Valentin Pop

"Nu pot face publice concentrațiile pe fiecare probă. Sunt cu caracter confidențial. Dacă Agenția e de acord să le furnizeze, n-am nicio problemă să le pun la dispoziție"
Valentin Pop

"Probele au plecat pentru confirmare spre Austria pe măsură ce le-a analizat laboratorul de la București. E problema lor când le-au expediat. Nu mai era treaba Agenției"
Graziela Vâjială, directoare ANAD

2009e anul în care laboratorul de la București a primit acreditarea internațională

Valentin Pop: ”A fost ca în filmele cu trupe SWAT”

Șeful laboratorului antidoping, Valentin Pop, descrie descinderea în forță realizată la începutul lui iunie 2016 de echipa specială de intervenție WADA.

Un episod neobișnuit legat de scandalul din kaiac s-a petrecut pe 1 iunie 2016, când echipa specială de intervenție WADA, recunoscută sub titulatura de TASK FORCE, a descins peste noapte la București într-un control inopinat.

Agenția Mondială ar fi fost informată constant prin mail-uri și telefoane despre strania desfășurare a cazului kaiaciștilor români, decizând în secret să-și trimită oamenii la laboratorul care gestiona probele.

"Au ridicat circa 200 de probe"

Șeful laboratorului, Valentin Pop, își amintește că "era cam 9 dimineața și m-am trezit că apare în birou directorul științific de la WADA. Nu a fost chiar o intrare în forță, dar oricum m-am simțit ca în filmele cu trupe SWAT! Erau trei persoane de la Agenția Mondială și un translator. Ne-au adunat pe toți într-o cameră, au solicitat să sigileze frigiderele și, din cele peste o mie de teste existente în laborator, au cerut să ridice circa 200 de probe, pe care le aveau deja notate pe o hârtie".

Operațiunea a durat aproape toată ziua, "au plecat pe la 5 seara". Pop descrie că oamenii de la WADA au fost interesați de probe din diferite discipline olimpice și nonolimpice, unele încă neanalizate la București pentru că erau abia venite.

"Nu știu de la ce a pornit controlul, dar presupun că în urma cazului de la kaiac. Au și luat toate probele B de la acest sport. Au informat ulterior ANAD-ul că au fost trimise la analiză la laboratorul din Austria. Rezultatele au venit prin august și au coincis cu ceea ce dăduserăm și noi"
Valentin Pop, șef laborator antidoping