Articol de Theodor Jumătate - Publicat joi, 22 aprilie 2021 12:40 / Actualizat joi, 22 aprilie 2021 15:10
Mari fotbaliști, Marco Van Basten, Ruud Gullit și Frank Rijkaard au rezistat puțin ca antrenori, renunțând la maximum 50 de ani. Stresul i-a epuizat, i-a făcut să renunțe.
A fost, poate, cea mai bună tripletă a fotbalului european, din toate timpurile. Rijkaard - Gullit - Van Basten, trei jucători de clasă, înalți, solizi și foarte tehnici, exact imaginea olandezilor zburători.
- Frank Rijkaard, 1,90 m, fundaș central sau "închizător", cel ce oferea echilibru echipei, dar un mijlocaș defensiv căruia îi plăceau atacul, golul, adora să avanseze în ofensivă ca om în plus, elegant și puternic în același timp.
- Ruud Gullit, 1,91 m, bombardierul care își spulbera adversarii cu forța sa fizică, un uragan. El impulsiona jocul și finaliza din orice poziție, cu dreptul, cu stângul, cu capul. Fotbalistul-total.
- Marco Van Basten, 1,88 m, cel mai rafinat dintre ei, un vârf care controla mingea ca nimeni altul, marcând în cascadă. Adevăratul golgeter, stăpânul careului. Și sută la sută spectacol.
Euro '88 și două Cupe ale Campionilor Europeni
Primii doi se cunoșteau din copilărie. Tații lor erau prieteni, veniseră împreună din Surinam în Olanda. Și puștii văzuseră lumina zilei la Amsterdam, amândoi în septembrie 1962, Gullit la începutul lunii (1), Rijkaard la sfârșit (30). Doar că numai Frank jucase la Ajax. Ruud, la rivalele Feyenoord și PSV. Van Basten, născut la Utrecht, cu doi ani mai mic decât ceilalți doi, debutase la "lăncieri" și fusese șase sezoane coleg cu Rijkaard.
Euro 1988 a fost turneul final perfect pentru portocalii, Oranje cucerind unicul său trofeu din istorie datorită lor. Atunci îi descoperea lumea fotbalului împreună. O întrecere încheiată sublim cu acel voleu desăvârșit al lui Van Basten în finală, la 2-0 cu URSS, după ce Gullit deschisese scorul. Ei doi erau deja la Milan de un an. În '88 a venit și Rijkaard pe "San Siro". Și rossonerii au avut două stagiuni fenomenale, cu două Cupe ale Campionilor în serie. Acela a fost cel mai înalt punct al "tridentului".
Rijkaard, cel mai mult: 11 ani
Toți trei au vrut să fie antrenori, dar nu au rezistat mult. Au suferit pe bancă. Și, în cele din urmă, au renunțat. Nu au mai dorit să fie tehnicieni. Deloc!
Gullit a fost primul lansat în această aventură. El a abandonat cel mai repede. A început cu doi ani manager-jucător la Chelsea. După ce a fost coleg cu Dan Petrescu, i-a fost și lider al vestiarului. În 1998, s-a retras ca fotbalist și a părăsit Londra.
A urmat un sezon la Newcastle, alte tentative, la Feyenoord și LA Galaxy. Și gata. Efectiv, a lucrat cinci ani și jumătate. Din 2011, când avea doar 48 de ani, nu a mai fost "principal". I-a mai ajutat pe batavi o dată, fiind secund la națională între 2017 și 2018. Atât.
Rijkaard a fost al doilea și, dintre ei trei, a rămas sus cel mai mult. Stop în prima carieră, în 1995, după alt triumf în Champions, cu Ajax. Start în cea de-a doua. Trei ani mai târziu a debutat direct ca selecționer, fiind aproape de finala Euro 2000 (jucătorii săi au ratat 5 penalty-uri în semifinala cu Italia, două în timpul regulamentar, trei la loviturile de departajare).
Apoi, după o scurtă perioadă la Sparta Rotterdam, a semnat cu Barcelona. În cinci ani (2003-2008), a câștigat Liga, în 2006, și l-a promovat pe Messi, în 2004. A urmat declinul. 16 luni la Galatasaray, până în octombrie 2010, când a fost demis și înlocuit cu Gică Hagi. Și încă un an și jumătate la naționala saudită. Când a părăsit Riad, în ianuarie 2013, avea 50 de ani. 11 petrecuți ca antrenor.
Van Basten, cel mai tânăr, a fost ultimul care și-a testat calitățile de tehnician. În 2004, la 11 ani după ultimul meci pe teren (finala Ligii, 0-1 cu Marseille), a treia operație la gleznă oprindu-l definitiv, la nici 29 de ani, a devenit selecționerul "lalelelor". Se oprea în 2008 și trecea la club. Nu a mers.
Ajax, un sezon, Heerenveen, două. În 2014, a semnat cu AZ Alkmaar, dar două luni i-au fost de ajuns. Pauză. Și final. La 50 de ani, numai șapte petrecuți pe bancă, antrenor-plin. A mai fost secund la AZ și la naționala portocalie, câte un an. Din 2016, a refuzat orice ofertă din iarbă.
Van Basten, speriat de palpitații
De ce atât de puțin? Nu au rezistat presiunii. Când a reziliat contractul cu AZ, în 2014, Van Basten s-a plâns că "stresul mă afectează fizic și mental".
Dezvăluind că "în ultimii ani am avut palpitații la inimă, iar acest lucru s-a repetat de mai multe ori. Stresul e prea mare. Am crezut că voi depăși perioada dificilă, am vrut să continui, însă problemele au reapărut. Vine o zi când trebuie să iei decizia. Și eu am luat-o. M-am oprit". S-a spus la acea vreme că "Van Basten nici nu putea dormi, atât era de rău".
După 2016, "San Marco" a fost doi ani director tehnic la FIFA. Ulterior, a trecut în fața camerelor TV. Analist. Și astăzi e tot expert de televiziune, la Ziggo Sport, care transmite Eredivisie și Champions.
Gullit a rămas conectat la fotbal, mai ales prin mass-media. A prezentat diferite show-uri pentru FIFA, inclusiv ultima gală The Best.
Și este, la fel ca Van Basten, analist. A colaborat cu BBC, Ziggo și beIN Sports, în Qatar. Are și un editorial în De Telegraaf. "A mai primit propuneri de a antrena, dar nu vrea să audă de plan secund. Se bucură de libertate", afirmă un jurnalist olandez.
Rijkaard nu vrea să mai audă de fotbal
Rijkaard chiar se bucură de libertate. "S-a săturat de presiune", s-a scris în presa batavă. Frank susținea că sportul i-a răpit prea mult timp pe care ar fi vrut să-l petreacă în familie, "copiii din prima căsnicie aproape că nici nu apucau să mă vadă că și trebuia să plec", declara el.
Căsătorit a doua oară, cu cea care fusese babysitter-ul copiilor săi, Rijkaard s-a dedicat total noii familii. Și nu a mai acceptat nicio ofertă. Federația olandeză a tot încercat să-l readucă selecționer. Răspuns final: nu!
Lumea mai află ce se întâmplă cu el când apare la acțiunile Fundației Johan Cruyff. Este ambasador al fundației, vorbește câteva minute pentru presă. Atât. Nu se mai întoarce în fotbal.
24 de trofeea cucerit Marco van Basten, toate ca jucător
16 trofeeare Ruud Gullit, unul singur ca manager, la Chelsea
28 de trofeea câștigat Frank Rijkaard, cinci ca antrenor