Articol de Sebastian Culea - Publicat luni, 18 noiembrie 2024 11:01 / Actualizat luni, 18 noiembrie 2024 17:49
Fotografă, actriță, dansatoare și regizoare de film, deschizătoare de drumuri în cinematografie: a surprins atletismul ca formă de artă, imortalizând corpul uman și limitele sale în imagini copleșitoare. Chiar și așa, figura ei rămâne una controversată pentru legăturile sale cu regimul nazist. Gazeta Sporturilor prezintă încă un episod din seria „Artă și Sport”: Leni Riefenstahl (1902-2003).
Leni s-a născut la Berlin și a fost pasionată de sport încă din copilărie: crescută într-o familie burgheză, pasiunea ei pentru artă și sport s-a manifestat din primii ani, prin dans. A studiat baletul clasic și a fost de mică obișnuită cu publicul, performând timpuriu pe scena germană. Sportul avea să devină fundamentul artei și carierei sale.
Mișcarea este esența vieții. Fie că este vorba despre dans, sport sau emoții, eu am căutat mereu să surprind această energie vitală.
A debutat pe ecrane la 23 de ani, devenind celebră datorită filmelor regizate de Arnold Franck, pentru ca ulterior să-și deschidă propria casă de producție.
Sportul nu este doar competiție. Este o poezie a mișcării. Prin artă, această poezie poate fi imortalizată pentru generații întregi.
Accidentul aviatic și relația cu Adolf Hitler
Leni a fost în legături strânse cu Adolf Hitler, relație de prietenie care a durat 12 ani, până ce fratele acesteia și-a pierdut viața pe frontul rusesc.
Deși ea a susținut recurent că a fost o artistă, nu o figură politică, legăturile și contribuția la propaganda regimului au generat dezbateri aprinse.
În anii ’30, Riefenstahl a suferit un accident aviatic în Alpi, în timpul filmărilor pentru unul dintre filmele sale. Avionul în care se afla s-a prăbușit din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, iar ea a suferit răni grave.
Pe durata recuperării, a citit cartea lui Adolf Hitler, „Mein Kampf”, iar ideile naționaliste și estetica disciplinată au atras-o profund.
Cei doi s-au cunoscut în 1932, odată cu lansarea lungmetrajului „Lumina albastră”, Leni fiind impresionată de un discurs al dictatorului, declarându-se surprinsă de energia și carisma lui Hitler, admirația fiind ulterior reciprocă.
Hitler i-a susținut proiectele de-a lungul timpului, însă artista nu a fost niciodată membră de partid, deși partidul fusese cel care îi oferise finanțarea și amplele resurse pentru a-și pune în scenă peliculele, printre care și „Triumph des Willens (1935)”, poate cel mai cunoscut film al lui Riefenstahl, documentând Congresul Partidului Nazist din 1934 de la Nurnberg.
O capodoperă din punct de vedere tehnic, folosind unghiuri inovatoare și un montaj de cotitură în arta cinematografică. Deși premiată în cadrul expozițiilor de film din Franța, Leni a fost ulterior criticată pentru glorificarea ideologiei naziste.
Istoria mi-a judecat munca prin prisma politicii. Dar arta mea nu a fost niciodată despre ură sau divizare. A fost despre armonie și frumusețe.
La finalul războiului a fost anchetată, nefiind însă condamnată. Leni nu a fost găsită vinovată de crime de război, spune că s-a situat mereu într-o zonă apolitică și a declarat că nu a fost conștientă de atrocitățile comise de armata lui Hitler: „Cum aș putea eu, o artistă, să fiu responsabilă pentru atrocitățile din război? Eu doar am creat filme”, explică aceasta într-un interviu.
Filmul despre Olimpiadă: a alergat cot la cot cu sportivii!
Poate cea mai notabilă creație a sa, Olympia (1938), documentează Jocurile Olimpice din 1936 de la Berlin, îmbinând, din nou, tehnici inovatoare de a surprinde corpul uman în mișcare, cadre slow motion, combinate cu cadre dinamice.
Obsedată de eleganța și forța fizică a sportivilor, Riefenstahl transformă sportul într-o expresie artistică a idealurilor. Filmul este structurat în două părți și ilustrează viziunea dobândită din anii de cochetare cu dansul expresiv.
Într-un interviu ulterior, regizoarea a menționat că privește sportivii ca modele de grație și forță: „Ceea ce m-a inspirat întotdeauna nu a fost doar perfecțiunea fizică, ci emoția transmisă prin mișcare și expresie. Este sufletul care animă corpul”.
Cu toate că este mai puțin politizat decât „Triumph des Willens”, Olympia reflectă indirect ideologiile naziste despre superioritatea fizică și estetică a „rasei pure”.
100de ani e vârsta la care Leni a produs ultimul său film: un documentar subacvatic, Impressionen unter Wasser (2002)
Un episod mai puțin cunoscut este momentul în care Riefenstahl s-a alăturat atleților în timpul filmărilor pentru „Olympia”.
Nu există nimic mai fascinant decât mișcarea și perfecțiunea corpului uman.
Angajamentul față de artă și pasiunea pentru sport se reflectă în încercarea de a surprinde cadre nemaivăzute până atunci. Fără să dispună de tehnologii avansate, ea a intrat în bazinele de înot și a alergat pe piste, în încercarea de a imortaliza cât mai organic activitatea sportivă.
Exil în triburi africane
Deși filmele ei au inspirat și continuă să o facă, din cauza contextului politic sumbru din care au izvorât, Leni Riefenstahl s-a ostracizat la marginea societății și a decis să se reinventeze profesional, dedicându-se documentării și explorării lumii naturale, de la triburi din Africa la viața subacvatică.
Fotografă la început de drum, Riefenstahl și-a reluat vechea pasiune și, la începutul anilor '60, avea să călătorească în Sudan, fascinată de cultura triburilor Nuba: „Când am întâlnit triburile Nuba, am simțit o conexiune profundă. Modul în care trăiau, cum celebrau trupul și spiritul, m-a fascinat. În Africa am găsit ceva ce în Europa se pierduse: puritatea, bucuria simplă a vieții”, povestește artista.
Fotografiile sale au fost publicate în două albume: The Last of the Nuba (1974) și The People of Kau (1976).
Chiar și aici a continuat să iște controverse în Europa, fiind acuzată de critici că a estetizat cultura într-un mod colonialist.
A refuzat bătrânețea și a trăit 101 ani
Dacă mulți dintre noi se înmormântează prematur și pierd contactul cu tehnologia, la peste 70 de ani, Riefenstahl a învățat să facă scufundări și să utilizeze aparatură de ultimă oră, care să-i permită să fotografieze subacvatic. A publicat „Coral Gardens” în 1978, colecție de fotografii care ilustrează viața sub nivelul mării.
A continuat să facă scufundări până la 90 de ani, devenind cea mai bătrână femeie scafandru.
Deși marginalizată în lumea filmului, Leni a găsit puterea și resursele pentru a evada creativ până la adânci bătrâneți, continuând să slujească pasiunilor sale până aproape de centenar.
Moștenirea sa este o combinație de admirație pentru talentul său artistic și condamnare pentru rolul jucat în promovarea unei ideologii totalitare.
Când am creat, nu am simțit niciodată oboseala. Pentru mine, fiecare film și fotografie reprezentau o explorare nesfârșită a ceea ce înseamnă să fii uman.
Căutare artistică și glorie, dar și rușine și izolare. Marcată de controverse, Leni a căutat să-și găsească răscumpărarea prin artă. S-a stins din viață pe 8 septembrie, la 101 ani, în locuința sa din Pocking, Germania. Leni Riefenstahl a fost, cel puțin!, o figură complexă, care nu a renunțat niciodată la creativitatea sa.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
