Articol de Octavian Cojocaru - Publicat marti, 31 decembrie 2024 12:55 / Actualizat marti, 31 decembrie 2024 12:57
În istoria fotbalului există multe povești triste, greu de înțeles, de digerat și de catalogat. Sunt mulți cei care au încântat spectatorii care i-au văzut pe terenurile de fotbal și care au sfârșit groaznic. Și nu doar din pricina vreunui accident sau a vreunei boli incurabile, deși au fost multe cazuri și de acest gen. Ce poate fi mai sus în „lanțul trofic” al poveștilor terifiante decât destinele frânte crunt în lagărele de exterminare naziste? Poate doar gulagurile sovietice...
Să începem însă cu latura frumoasă! În primii pași pe care i-a făcut naționala României în arena internațională, în urmă cu peste 100 de ani, un nume cu apariții constante în linia de mijloc (pe atunci, la modă era sistemul 1-2-3-5) a fost Nicolae Honigsberg. În alte surse a apărut „Mikloș” Honigsberg. Dar cel mai des a fost menționat drept „Kinigli”. Asta era porecla după care îl știa lumea fotbalului nostru.
Numele are sonoritate germană, vecinii din Ungaria îl consideră maghiar, dar Honigsberg era, de fapt, evreu. Și pentru această „vină”, fostul internațional român a plătit cu viața la doar 43 de ani. Povestea lui, ca de altfel a tuturor celor închiși în aceste lagăre ale morții, rămâne una tragică.
„Kinigli” era un mijlocaș complet, titular de drept ani la rând în prima garnitură a celor de la CAO Oradea, unul dintre cluburile de legendă ale timpului (singurul care a câștigat titlul și în Ungaria, și în România, dar mult după perioada în care a evoluat eroul poveștii de față).
Nicolae Honigsberg a contribuit decisiv la primul gol din istorie marcat de naționala României!
Născut pe 28 august 1901, la Oradea, Nicolae Honigsberg a crescut la CAO și s-a impus de tânăr în garnitura primei echipe a alb-verzilor.
Prestațiile lui solide l-au propulsat titular în echipa națională a României la primul meci din istorie al „tricolorilor”, deși nu împlinise încă 21 de ani!
Pe 8 iunie 1922, la Belgrad s-a desfășurat partida Iugoslavia – România 1-2. Iată câteva pasaje din cronica din „Ecoul Sportiv” în care sunt reliefate faptele „de vitejie” ale lui „Kinigli” la Belgrad.
Iugoslavii conduceau cu 1-0, după un gol marcat de Sifer, din penalty, în minutul 35. Peste doar 6 minute, și România a obținut un penalty. Cum? Iată momentul descris în cronica din „Ecoul Sportiv”.
„În momentul unui periculos choout (n.r. – șut) Ronay este bruscat, arbitrul flueră o lovitură de faul. Kinigli (n.r. – în cronică era menționat cu porecla) bate mingia, mingia lovește direct brațul unui apărător, deci lovitură de 11 metri. Ronay bate lovitura cu multă pricepere și marchează punctul de echivalare (1:1)”.
România a câștigat meciul după golul marcat de Aurel Guga, în minutul 61. „Centrul half Kinigli este admirabil, împarte mingea cu o exactitate înaintașilor, cari combină cu multă măestrie, mingia merge de la om la om – Guga, căpitanul echipei naționale a României, primește mingea la dreapta afară, fuge frumos în coardă și se apropie de poartă și plasează mingia în colțul stâng – imposibil de a apăra lovitura, este apreciată de spectatori și este aclamat (2:1) în favoarea României”, a scris „Ecoul Sportiv”.
La primul său meci din istorie, România a fost reprezentată de următorii: Adalbert Ritter (Chinezul Timișoara) - Alois Szilagyi (MTK Târgu Mureș), Elemer Hirsch (Clubul Atletic Cluj) - Dezideriu Jacobi (Haggibor Cluj), Nicolae Honigsberg (CAO Oradea), Francisc Zimmermann (Clubul Atletic Timișoara) - Aurel Guga (Universitatea Cluj) - cpt., Carol Frech (Chinezul Timișoara), Paul Schiller (Chinezul Timișoara), Francisc Ronay (CAO Oradea), Ion Auer (AMEFA Arad).
Alte trei premiere pentru „Kinigli”
Pe 3 septembrie 1922, România a jucat primul meci „acasă”, la Cernăuți (n.r. - oraș aflat azi pe teritoriul Ucrainei), contra Poloniei, scor 1-1. Față de primul meci, în naționala noastră au mai rămas doar patru jucători: Ronay, Guga (marcatorii de la Belgrad), Elemer Hirsch și Nicolae Honigsberg.
Pe 10 iunie 1923, România a susținut al treilea meci din istorie, dar primul la București, contra Iugoslaviei, pierdut cu 1-2. „Kinigli” n-a lipsit nici de la întâiul joc în Capitală.
Pe 1 iulie 1923, România a fost umilită la Cluj de Cehoslovacia, scor 0-6. Honigsberg a fost și atunci pe teren. România avea 4 meciuri, Honigsberg la fel! Doar Francisc Ronay mai avea la fel, 4 jocuri din 4 pentru naționala aflată la început de drum.
Ultimele două meciuri ale naționalei din 1923 s-au jucat fără „Kinigli” pe teren. Dar în 1924 a revenit printre „tricolori”. Prima oară, pe 20 mai 1924, la Viena, unde Austria a învins România cu 4-1.
Pe 27 mai 1924, naționala României bifa altă premieră, întâiul joc oficial din istorie, la Jocurile Olimpice de la Paris. A fost România – Olanda 0-6! Povestea acelui meci o puteți citi pe larg AICI.
Acel prim meci oficial nu-i putea lipsi din palmares lui Honigsberg, care nu ratase nicio premieră în tricoul naționalei României. Dar, totodată, a fost și ultima lui selecție! Din primele 8 partide ale primei reprezentative, el jucase în 6! Dar a dispărut brusc. Nici la CAO Oradea nu mai apare la nivel înalt prea mult timp.
La club, n-a pus mâna pe niciun trofeu. De fapt, campionatul se desfășura atunci pe ligi regionale, iar apoi în sistem eliminatoriu până la stabilirea laureatei, iar Cupa României mai avea de așteptat cam un deceniu până să fie inventată. Pe plan local, pentru CAO Oradea, „Kinigli” a fost o figură remarcabilă a anilor '20.
Spre finalul anilor '20, „Kinigli” apare în echipa de bază a celor de la Haggibor Cluj, echipa comunității evreiești din acest oraș.
Latura importantă a carierei fotbalistice a lui Nicolae Honigsberg au fost prezențele la națională.
„Îi întrecea prin suflul colosal”
În ianuarie 1932, când se apropia aniversarea primului deceniu de activitate al naționalei, „Gazeta Sporturilor” a făcut un serial de articole de analiză, în care a luat la puricat fiecare compartiment în parte.
În „Gazeta Sporturilor” din 23 ianuarie 1932 a fost publicat articolul dedicat „halfilor”, cum li se spunea în epocă mijlocașilor. Din acel material aflăm că Nicolae Honigsberg a fost considerat al treilea mijlocaș ca valoare dintr-un total de opt care au jucat ca „halfi” în acel deceniu. Doar Emerich Vogl și Petre Steinbach au fost considerați mai buni.
„Zece ani de activitate internațională
Football-ul românesc între 1922 – 1931
Mijlocașii
În fine, al treilea mare mijlocaș care a operat în echipa națională a fost orădeanul Hönigsberg, cunoscut în lumea sportivă sub numele de Kinigli. Fără să dispună de fizicul lui Vogl sau al lui Steinbach, îi întrecea însă prin suflul colosal de care dispunea și de activitatea extraordinară pe care o desfășura în decursul partidei, pe care o disputa cu îndârjire. A fost totuș unul dintre cei mai corecți jucători și s-a bucurat de o popularitate remarcabilă. În ansamblu însă a fost inferior atât lui Vogl, cât și lui Steinbach”.
Din același material, aflăm că în 1931, „Kinigli” era funcționar public în Cluj.
Negustor în Sicilia
Peste câțiva ani, îl regăsim pe funcționarul public din Cluj de pe vremuri în cu totul altă zonă a lumii și cu o ocupație diferită: comerciant în Sicilia.
„C.A.O condiționează turneul în Malta... de un angajament în Sicilia”
ORADEA. Tratativele pentru organizarea unui turneu în Malta sunt în curs. Gruparea alb-verzilor va accepta să plece în acest turneu, numai în cazul când va obține și trei matchuri în Sicilia. Conducerea clubului orădean a intrat în tratative în acest scop cu KINIGLI, fost internațional, actualmente negustor în Sicilia. („Gazeta Sporturilor”, 20 ianuarie 1935)
Era importator de fructe exotice
Din cartea „Pentru cine s-a cântat imnul? Evreii din România și sportul în secolul XX”, excelent documentată de autorul ei, Sergiu Laurian Lupu, aflăm continuarea tragică a poveștii lui „Kinigli”.
„«Kinigli» a fost, probabil, primul half-centru de valoare din fotbalul românesc. Dispunea, conform relatărilor, de un suflu colosal, fiind extraordinar de implicat în toate fazele de joc, pe care le disputa cu ardoare, în pofida unui fizic neimpresionant. Aceste calități l-au ajutat să strângă 6 prezențe sub tricolor. Unul dintre cei mai corecți jucători, s-a bucurat de o mare popularitate în epocă, fiind apreciat în egală măsură de coechipieri și adversari. Făcând parte dintr-o familie de mari importatori de fructe exotice, are un destin tragic, fiind deportat în lagărele morții, în 1944”.
„Kinigli” n-a avut viață lungă în lagăr. Deportat la Mauthausen în 1944, el n-a rezistat mult și a murit la 8 decembrie 1944, conform datelor de pe ushmm.org.
„Scările morții”
Lagărul de la Mauthausen, situat la circa 20 de kilometri de Linz, în Austria, a avut și circa 100 de sedii „secundare”.
Era un lagăr de muncă forțată unde, conform descopera.ro, se estimează că numărul victimelor se situează între 122.766 și 320.000 de oameni.
Cei ajunși acolo erau obligați să care pietre de circa 50 de kilograme pe un drum cu 186 de scări, denumite „scările morții”.
Un alt nume sumbru dat acestui lagăr de muncă forțată era „Knochenmuhle” sau „tocătorul de oase”. Acest lagăr a fost desființat în mai 1945.
)
)
)
)
)
)
)
