EXCLUSIV Ladislau Boloni apasă pe o rană deschisă: „Dacă vreau să mă duc acasă la Steaua, zău că nu știu la ce ușă să bat!” + Confesiune despre negocierile cu FRF: „Drumuri bătătorite cu Edi Iordănescu”

Rotește un pix între degete. Zâmbește. Gesticulează. Se încruntă. Trimite săgeți discrete. Sau construiește doar fraze aluzive. La Tg. Mureș, unde vorbim cu unul dintre cei mari antrenori din istoria fotbalului românesc, la Lisabona, la Rennes, la Liege, în Patagonia sau pe Marte, Ladislau Boloni rămâne același tip inconfundabil: un cozeur remarcabil, care știe să iasă din orice capcană a dialogului, să ducă atenția pe un teritoriu convenabil, să fie magnetic în discurs ori enervant pentru cei pe care îi ia la țintă cu verbe meșteșugite.

Iar după un prim episod în care a discutat deschis despre copilăria sa, cartea de memorii la care lucrează, dosarul lui de la Securitate ori jucătorii naționalei de azi, Boloni se focusează acum spre alte teme polemice conexate cu CV-ul lui.

INTERVIU

Ladislau Boloni, interviu-maraton pentru GSP: „Mi-am văzut dosarul de la Securitate și am descoperit oameni neoameni. Turnătorii de râs!”

Ladislau Boloni: „În discuțiile cu FRF, ambele părți am ascuns sentimentele pe care le aveam”

- Domnule Boloni, tratativele pe care le-ați purtat cu FRF pentru postul de selecționer la sfârșitul lui 2021 au rămas și acum într-o zonă tulbure. Cu ce sentiment ați rămas după acele episoade?
- N-aș spune o zonă tulbure, ci artificială, în sensul în care ambele părți am ascuns, de fapt, sentimentele pe care le aveam. Simt și acum că drumurile erau deja bătătorite destul de bine când am ajuns la București. Sigur, când e vorba despre națională, nu se poate să nu ai remușcări că nu am ajuns la un numitor comun. Dar aș fi dorit să vin în anumite condiții, care nu s-au putut transpune în scris. Iar Burleanu, cu care am rămas în contact, mi-a și spus că a învățat ceva de la mine.

- Anume?
- Că, în momentul în care te angajezi la o treabă, singurul prieten va fi contractul pe care-l semnezi. Ei bine, e capitolul la care nu am reușit să ne înțelegem. Ulterior, mă autofelicitam când rezultatele erau mai slabe, dar m-am bucurat mult când naționala a ridicat capul și ne-am calificat la Euro. Sunt bucuros acum și pentru Lucescu, care sper să ne ducă la alt nivel.

„România la Euro? OK, nici mai mult, nici mai puțin”

- Ați subliniat mai devreme că trăiți cu sentimentul că lucrurile erau cumva bătătorite pentru postul de selecționer. Vă referiți la faptul că FRF avea deja bătut în cuie acordul cu Edi Iordănescu?
- Nu bătut în cuie, dar discuții avansate. Era normal însă. Cred că Burleanu s-a ciocnit în cazul meu și cu cineva mai precaut, cum suntem noi, ardelenii. Ne uităm și-n stânga, și-n dreapta, ce părere are și vecinul. Adică mai grijulii! Iar asta a costat timp. A fost o perioadă dificilă pentru toată lumea, fiindcă veneau Sărbătorile, președintele trebuia să plece la un eveniment în zona arabă, avocatul meu era în SUA, așa că ne aflam tot timpul într-un decalaj orar. În fine, a trecut!

- V-a surprins că Edi Iordănescu a renunțat la echipa națională după un parcurs OK la Euro?
- Un parcurs OK, nimic mai mult, nimic mai puțin. Un parcurs mult mai promițător este ceea ce se întâmplă acum cu echipa națională. Dar, ca să vă răspund la întrebare, da, m-a surprins! Nu cunosc motivele, n-am de unde să le știu, dar Edi a avut lângă el poate cel mai bun consilier.

Rămân la părerea că nu aș fi putut lucra la echipa națională fără anumite lucruri stipulate clar în contract. Iar aici nu e vorba despre bani
Ladislau Boloni pentru GSP

Atac la lista indemnizațiilor de merit pentru Steaua '86: „Măsuri injuste, servesc la o ruptură între noi”

- Vă dezamăgește faptul că semnificația zilei de 7 mai se estompează? S-a rupt oare magia sărbătorii legate de cucerirea Cupei Campionilor Europeni?
- Nu trebuie să cădem în genunchi față de această bandă de jucători, care am reprezentat ceva la un moment dat. Cred însă că valorile pe care țara aceasta le-a avut în sport, în general, ar trebui propagate cât mai mult. Să apărăm aceste momente excepționale, pentru că nu sunt multe. Iar noi, am curaj să spun asta!, am adus atunci ceva ieșit din comun. Eu nu simt însă că se subțiază importanța zilei de 7 mai. În schimb, am două probleme legat de asta.

- La ce vă referiți?
- Cred că acest eveniment ar trebui să fie mai apreciat de toată lumea, pentru că, atunci când am coborât cu trofeul pe scara avionului la Otopeni, ne așteptau acolo nu numai steliști. Iar pentru mine e o mică problemă că, la ora actuală, dacă vreau să mă duc acasă la Steaua, zău dacă știu la ce ușă să bat! Asta e prima idee.

+10 FOTO

- Și a doua?
- Sunt anumite lucruri pe care unii din grup le-au obținut, alții nu! Primești o diplomă ca golgeter, de exemplu, dar echipa e cea care câștigă sau pierde. Sunt decizii luate de oameni cu putere, care n-au ținut cont de faptul că Steaua a realizat ce a realizat prin forța grupului. Iar câțiva responsabili din conducerea țării, nu știu cine!, au adoptat față de acel lot măsuri injuste, discutabile, care servesc numai la o ruptură între noi. Ăsta ar fi ultimul pas urât față de acea echipă.

„Trebuia să mă rup de niște cluburi, dar mi-a fost teamă că nu voi avea continuitate”

- Este un mister pentru dumneavoastră faptul că Hagi nu ia taurul de coarne în sensul de a merge să antreneze și peste hotare?
- Aș opina că trebuie să acceptăm părerile lui. Sunt de acord că, dacă părăsește clubul, poate să fie mult mai greu la Farul. Nu știu cât de solidă e societatea din punct de vedere financiar, organizațional, la nivel de infrastructură. Dar cred că ar fi o perioadă periculoasă fără Hagi acolo. Și, în definitiv, nu știu dacă el dorește cu adevărat să antreneze peste hotare.

- A existat de-a lungul vremii vreo ofertă importantă pe care s-o refuzați și apoi să vă pară rău de alegere?
- Poate Porto la un moment dat, dar nu-mi dau seama cât de serioasă a fost oferta. Lumea știe însă că sunt un om precaut. Nu-mi plac surprizele, nici bune, nici rele. Recunosc însă că mi-a fost frică tot timpul să nu ajung într-o situație fără soluții, să nu mai am continuitate. Și atunci n-am avut câteodată curajul să spun „nu”! Am făcut și alegeri slabe, dar cel mai rău lucru e că, fiind pe val și cunoscând problemele cluburilor, nu le-am putut spune să continue fără mine, după ce reușisem să le împing înainte și pe plan internațional. Mă refer la echipe cu care am devenit campion, nu cluburi de top.

- Sporting, Standard, da?
- Da. Și mi-a fost cumva teamă să spun „stop”. Dar, din când în când, e bine să iei o asemenea decizie. N-aș vrea să trec la exemple, dar acele cluburi n-au mai reușit apoi să repete ceea ce am obținut împreună.

Dacă mă întrebați în legătură cu profesia mea stomatolog, mă deranjează, pentru că, la ultima operație, după ce m-am trezit din anestezie, m-am trezit cu câteva măsele în mână. La început, în Franța, mai puneam diagnostice colegilor, dar nimic altceva de atunci
Ladislau Boloni pentru Gazeta Sporturilor

„Pe Cristiano Ronaldo nu l-aș sfătui se facă antrenor”

- La ce exemplu vă gândiți când spuneți că ați ales greșit?
- La Monaco. M-am băgat la o echipă la care nu găseam nimic din valorile pe care presupuneam că le are clubul. Nu trebuia să plec de la Rennes, unde m-am simțit foarte bine. Aș spune chiar că a fost cea mai bună alegere din carieră. Nici Sporting n-a fost rău, deși a fost o mutare puțin zbuciumată când am plecat de la națională.

- Cu Cristiano mai vorbiți? Îl vedeți în viitor în postura de antrenor?
- L-am pierdut din mână de multă vreme și îmi e deosebit de greu să mai comunic cu el. Dar nu l-aș sfătui să se facă antrenor. Personal, nu găsesc niciun tehnician care să nu guste și din paharul amar al meseriei. Iar el poate să-și găsească liniștit alte preocupări. În publicitate, diplomat sportiv.

- Vă mulțumesc pentru disponibilitate și vă așteptăm înapoi în fotbalul românesc, după modelul Mircea Lucescu!
- Mulțumesc și eu și-i salut pe toți suporterii fotbalului românesc.