Articol de Cristi Preda (foto), Remus Dinu, Carmen Dumitru - Publicat duminica, 22 septembrie 2024 00:00 / Actualizat duminica, 22 septembrie 2024 11:57
Adrian Petre, 26 de ani, omul care în decurs de o săptămână și-a anunțat retragerea din fotbal, pentru ca apoi să revină brusc asupra deciziei, a vorbit într-un interviu acordat sâmbătă Gazetei Sporturilor despre frământările care nu i-au dat pace în ultimele luni, despre problemele sale medicale și despre suișurile și mai ales coborâșurile unei cariere ce se anunța la un moment dat una de toată isprava.
În regres, prins între un amalgam de incertitudini și hernia care i-a „sfărâmat” încrederea în ultimii ani, atacantul care impresiona în urmă cu cinci ani la „tineret” a fost pe cale să ia o decizie abruptă. După ce Concordia i-a reziliat contractul, Adi Petre a anunțat că încheie definitiv socotelile cu fotbalul. A revenit asupra deciziei după ce clubul și-a reconsiderat viziunea și i-a redeschis ușa pe care i-o trântise în nas.
La ora confesiunilor, Adi Petre a dezvăluit natura accidentării care i-a alimentat chemarea interioară de a o „rupe” cu fotbalul, vorbind despre firea sa introvertită și distanța pe care a preferat s-o mențină de-a lungul timpului față de antrenori, colegi, conducători.
Adi Petre, depre tumultul ultimelor zile: „Simțeam că nu mai are rost s-o iau de la început”
- Adi, ce a determinat, în primul rând, gândul acesta de a te retrage?
- Au fost foarte multe problemele care s-au acumulat în ultimii ani, iar faptul că cei de la Chiajna mi-au propus rezilierea acum două săptămâni m-a făcut să mă gândesc și la chestia asta, pentru că era foarte dificil pentru mine s-o iau din nou de la început, după atâtea încercări. Și am zis că, probabil, e timpul potrivit să fac chestia asta, chiar dacă unii zic că sunt prea tânăr sau mai am multe de zis de fotbal. La momentul respectiv eram foarte dezamăgit de tot ce s-a întâmplat în ultimul timp și am zis în momentul ăla că asta ar fi cea mai bună soluție.
- Ce te-a dezamăgit cel mai mult în această perioadă?
- Ultimii doi ani au fost foarte grei. Schimbând atâtea echipe și încercând de atâtea ori s-o iau de la început, a fost foarte dificil, foarte solicitant psihic. Simțeam că poate nu e cazul s-o iau iarăși de la început, după ce reziliasem aici. Dezamăgirea mai mare a fost că dădeam semne de revenire, mă simțeam foarte bine, jucasem, am început să marchez din nou. A venit de nicăieri propunerea lor de reziliere. Am fost foarte dezamăgit. Mă gândeam: «Dacă nici acum, când încep să-mi revin, nu e OK, atunci unde o să mai fie OK?». Am zis că probabil e mai bine să iau decizia asta.
Gabi Tamaș l-a convins: „M-a făcut să realizez că nu mi-am spus ultimul cuvânt în fotbal”
- În cele din urmă, tot cei de la Concordia te-au contactat...
- Da, surprinzător și pentru mine, fiindcă nu mă așteptam, din moment ce ei au luat decizia asta. Am zis că s-a încheiat aventura mea aici. Dar îi mulțumesc domnului Cristian Tănase (n.r. - președintele de la Chiajna), probabil că s-a gândit mai bine și a realizat că nu era cazul de o reziliere, pentru că dădeam semne de revenire. S-au gândit, au vorbit în birou, m-au contactat. Am avut o discuție destul de lungă și cu Gabi Tamaș și am zis că e OK, că putem reveni, putem uita ce a fost înainte și prin ce am trecut în ultimele două săptămâni și să începem, din nou, pentru că eram pe drumul cel bun.
- Gabi Tamaș a avut un cuvânt greu de spus?
- Da, a contat și când m-a adus aici. Eu cu el vorbisem să vin la Concordia. A contat foarte mult că el e aici și că are încredere în mine, pentru că a fost un fotbalist la nivel foarte înalt și știe exact ce calități îi trebuie unui fotbalist ca să reușească. Spunându-mi chestiile astea, m-a făcut să realizez că, probabil, încă nu mi-am spus ultimul cuvânt în fotbal. A contat mult pentru mine chestia asta. Gabi Tamaș și nea Cristi Tănase au vorbit foarte frumos de când am revenit, așa că eu zic că o să fie OK de acum încolo.
Hernia l-a împins în prăpastia retragerii: „Asta a fost cea mai mare problemă! Solicitant inclusiv psihic”
- Cu acea hernie care nu ți-a dat pace cum e acum?
- În momentul de față sunt OK. Nu sunt accidentat, n-am niciun fel de dureri, nicio problemă. Trebuie doar s-o îngrijesc foarte bine și să am grijă să nu revină accidentarea. Dar niciodată nu se știe, asta e cea mai mare problemă, pentru că n-ai niciun semnal înainte că s-ar putea să vină accidentarea... Dar în momentul de față sunt foarte bine fizic, am fost foarte bine de când am venit aici, de trei luni, n-am avut niciun fel de problemă. Sper să continui tot așa, pentru că, în sfârșit, mă simt și eu bine după atâta timp.
- Dar a contribuit destul de mult și hernia, nu? Din moment ce ai spus că ai ajuns într-un punct în care nu mai doreai să continui.
- Asta a fost cea mai mare problemă, de fapt. Încercând de atâtea ori, trecând de atâtea ori peste dureri și jucând cu dureri de multe ori, a fost solicitant și psihic. Din cauza accidentărilor, era destul de greu să te concentrezi 100% la ce aveai de făcut. A contribuit. În cea mai mare parte, asta a fost problema pentru care eu am ajuns în situația în care am ajuns acum și în situația de a lua decizia pe care o luasem în urmă cu o săptămână. 90%, cam asta a fost problema, pentru că am zis că dacă merg undeva și reapare problema, va fi fix la fel. Lumea o să creadă din nou că nu mai vreau și nu mai pot... Și am zis că mai bine pun punct din cauza asta. Dacă eu eram sănătos fizic, n-aș fi avut nicio problemă nici psihic... Cu toate că eu n-am avut niciodată probleme de genul. Dar a contribuit mult.
- Chiar, ai lucrat vreodată sau te-ai gândit să lucrezi cu un psiholog ori un psiholog sportiv?
- Am lucrat de câteva ori cu ei. Și când eram în Danemarca, și când eram în Italia. Dar nu pentru că aș fi avut probleme, ci pentru că am vrut să mă dezvolt personal. Nu că simțeam că aveam probleme cu psihicul sau să mă simt demoralizat, ci pur și simplu am vrut să progresez, să încerc să mă dezvolt.
- Colegii cum te-au reprimit acum?
- Ca și cum n-aș fi plecat. Nici n-a fost o perioadă foarte lungă în care să nu fiu cu ei. Au fost doar câteva zile, ca și cum aș fi avut o mică vacanță. Au fost bucuroși, pentru că și ei conștientizau că îmi revin, că eram bine. Și pentru ei a fost un șoc faptul că am plecat, în primul rând.
„N-am avut o relație foarte bună cu antrenorii”
- Ai primit multe mesaje în această perioadă? De la foști antrenori, foști colegi...?
- De la foști antrenori, nu cred, nu-mi aduc aminte să fi primit vreun mesaj sau vreun apel. Dar de la foști colegi am primit foarte multe mesaje. Lumea se întreba... Nu se aștepta nimeni să iau decizia asta, dar mulți m-au înțeles pentru că știau prin ce am trecut. Mi-au zis că important e să fiu sănătos, iar restul vin de la sine. Au fost foarte multe mesaje, au fost mulți cei care mi-au scris, dar dintre antrenori nu m-a contactat nimeni, pentru că, probabil, nici n-am avut o relație foarte bună cu ei de-a lungul carierei și nu mă așteptam să mă contacteze.
- De ce n-ai avut?
- Așa sunt eu. Sunt puțin mai...
- Conflictual?
- Nu. Mai dificil. Niciodată n-am avut un conflict cu nimeni. Sunt mai dificil. Probabil și mai dificil de înțeles. Și de lucrat... Dar n-a fost niciodată o ceartă între mine și antrenori, pur și simplu a fost o relație mai distantă, nu-mi place să mă apropii chiar așa mult de oameni. Îmi place să fiu mai singuratic.
- Ești mai introvertit.
- Da. Asta a fost... Dar niciodată nu m-am certat, puteți să întrebați, niciodată n-am avut un conflict cu nimeni, n-am fost niciodată obraznic, n-am avut niciodată probleme de comportament sau de atitudine. Pur și simplu asta a fost relația între mine și ei, niciodată n-am fost apropiat de cineva. De nimeni, nu doar de antrenori! Nici de colegi, probabil, nici de conducători. Asta-i firea mea, sunt mai retras.
„Până în 2021, totul a fost perfect”
- Care rămâne cel mai bun moment al tău de până acum?
- Cel mai bun... Adică cel mai frumos, de fapt, ar fi Campionatul European U21, dar sunt multe. Cariera mea se împarte în două. Până la accidentare, în 2021, și după accidentare. Până în 2021, totul a fost perfect. La Arad, apoi în Danemarca, la națională... Totul a fost OK, mă simțeam foarte bine. Apoi, când a apărut accidentarea, a început un fel de chin pentru mine. Eu eram bucuros când mergeam acasă, după meci sau după antrenament, și nu aveam dureri sau probleme. Ăsta era obiectivul meu, să nu mă accidentez, nu să dau goluri. Eu eram fericit când eram sănătos. Mă refer la perioada de după accidentare.
- S-a scris mult despre generația voastră din 2019. Simți că acea echipă și-a atins sau nu cu adevărat potențialul?
- Echipa de atunci cred că și-a atins potențialul maxim în momentul respectiv. Dar fiecare, pe drumul lui, nu știu... Nu pot să spun, pentru că nu știu ce obiective avea fiecare. Poate unii își doreau să ajungă în Liga 1 sau să plece în străinătate. Au atins și și-au îndeplinit obiectivul... Dar ca grup, ca echipă, am depășit așteptările și obiectivul pe care-l aveam. Personal, eu nu mi-am îndeplinit obiectivul, dacă e să vorbesc despre mine. De restul, nu știu. Poate unii da, unii nu.
- Ce-ți propui de aici înainte?
- Acum îmi propun să fiu sănătos, asta e cel mai important. Dacă eu sunt sănătos, sunt bine și psihic, am și rezultate în teren. În rest, nu-mi fac probleme, pentru că știu ce pot, am demonstrat-o și înainte de accidentare. Știu că pot și mai mult de aici. Cu toate că luasem decizia asta, eu știu că pot în continuare. Sper doar să fiu sănătos, e primul meu gând.
Adi Petre: „Nu am pe cineva care să-mi placă din Liga 1”
- Pe la Liga 1, pe la fostele tale echipe, FCSB, UTA mai tragi cu privirea? Cum vezi lupta de la vârful clasamentului, unde FCSB nici n-a ajuns deocamdată, de fapt...
- E o luptă interesantă, nu cred că se aștepta nimeni să fie podiumul de acum. Dar e ceva frumos ce se întâmplă la noi, nu se aștepta nimeni la asta, e o surpriză plăcută să vezi că nu mai sunt diferențe mari între echipe, între jucători. Sunt foarte apropiate valoric, oricine poate bate pe oricine. E foarte interesant. Eu urmăresc tot campionatul, nu doar echipele la care am fost. Sunt curios să văd ce se întâmplă.
- Ce atacanți din prima ligă îți plac?
- Nu am atacanți preferați din prima ligă. Nici din străinătate, în afară de Haaland. Cred că nu e cineva căruia să nu-i placă de el. Mă refer la rezultate, la cifre. Din Liga 1, nu. Nu am pe nimeni, nu am vreun jucător preferat. Mă uit cu drag, mă uit la toți, dar nu am pe cineva care să-mi placă.
Relația care l-a ajutat
- Dacă traversezi un moment mai delicat din punct de vedere profesional, am văzut că în plan personal lucrurile merg bine și că urmează să te căsătorești?
- Da. E și ăsta un lucru bun, mă ajută, vă dați seama. Știu că am liniște acasă. Știu că sunt OK, iar relația pe care o am cu ea e foarte bună, mă simt foarte bine. De asta am luat și decizia asta (n.r. - de a o cere în căsătorie), chiar dacă nu suntem de foarte mult timp împreună, dar am simțit că e tot ce am nevoie. Am luat decizia asta și sunt fericit.
- Cât de mult a fost alături de tine în toată această perioadă?
- Ea a prins cam cea mai proastă parte a carierei mele. Eu eram la Tunari când ne-am cunoscut, eram într-un punct destul de jos. Nu știu dacă auzise sau nu înainte de mine, dar m-am întâlnit cu ea într-un moment foarte delicat și a avut un rol foarte mare, rolul de a-mi oferi liniștea în plan personal de care aveam nevoie. Pentru că în carieră se întâmplau multe lucruri, iar psihic era destul de greu. Dar ea m-a ajutat foarte mult, știam că acasă am liniște. A fost lângă mine și m-am simțit bine alături de ea.
)
)
)
)
)
)
)
)
