Articol de Cristian Geambașu - Publicat miercuri, 25 iulie 2018 08:45
Scurtă călătorie prin Bilbao şi la stadionul San Mames, noul loc de muncă al lui Cristi Ganea. Fotbalistul poate lua exemplu de la conaţionalii răspândiţi prin Ţara Bascilor, oameni care muncesc din greu pentru o viaţă mai îndestulată. Imposibilă acasă.
Legenda hrăneşte prezentul cu forţa sacrificiului, iar prezentul se clădeşte pe legenda încă vie. Când tânărul creştin Mames a fost aruncat leilor din cauza credinţei sale, nici el, nici călăii lui romani nu ştiau ce urmează. El poate ştia în adâncul sufletului că va fi salvat de credinţă şi va îmblânzii leii care trebuiau să-l sfâşie. Dar nu putea să îşi închipuie că după mai bine de 1.700 de ani o arenă, foarte modernă, însă asemănătoare cumva celor unde luptau gladiatorii, îi va purta numele. Numele de sfânt, San Mames. La fel ca şi catedrala de lângă. Aceea a fost mai întâi.
Miza pe arhitectura nouă
Stadionul San Mames figurează pe lista scurtă a principalelor puncte de atracţie ale celui mai mare oraş al Ţării Bascilor, Bilbao. O listă scurtă într-un oraş campion al frumuseţii arhitecturale nu este puţin lucru. Căci vorbim despre o aglomerare urbană premiată cu Lee Kuan Yew World City Prize, un echivalent al Nobelului în arhitectură. Alături de Muzeul Guggenheim, Turnul Iberdrola, Isozaki Atea (un fel de cartier Defense în variantă bască), buildingul care găzduieşte Guvernul basc sau podul Zubizuri proiectat de faimosul Santiago Calatrava, arena San Mames completează colecţia de edificii contemporane care merg la braţ cu cele istorice într-o armonie perfectă.
Românii peste tot
Înconjurat de munţi din toate punctele cardinale, ajutat de parcurile spaţioase, populate inclusiv cu vegetaţie mediteraneană, Bilbao este un oraş curat cu aer curat, în care se poate mânca bine şi variat la preţuri decente, unde se poate şi este recomandabil să bei, cumpătat, vin de Rioja ( de preferinţă Tempranillo). Bilbao, un oraş frumos, liniştit, dar nu patriarhal, în care trăiesc şi muncesc mulţi români. Dar asta nu este o noutate. Nici faptul că toţi cei pe care i-am întâlnit erau oameni harnici, cumsecade şi civilizaţi. Cel mai adesea obosiţi. Şi trişti, fiindcă dorul de casă nu este o invenţie literară.
Reper, nu apendice
Ne depărtăm însă de locul vizitei, deşi mai degrabă nu. San Mames este noul loc de muncă al internaţionalului român Cristi Ganea, recent transferat la Athletic Bilbao. Cum a fost el asimilat la filonul etnic basc este deja o poveste cunoscută. Să rămânem la stadion. La felul în care arată şi este îngrijit. La ceea ce reprezintă el în conştiinţa locuitorilor din Bilbao. Construit chiar în centrul oraşului, ca dovadă că nu este considerat un apendice al acestuia, ci reper fundamental, noul San Mames a fost ridicat în imediata vecinătate a vechiului stadion. Primele planuri ale actualei arene au fost puse pe hârtie din 1995, dar din cauza dificultăţilor legate de lipsa spaţiului şi de sincronizarea dintre demolarea vechiului stadion şi construirea noului, lucrările propriu-zise au demarat în 2010.
Naşterea unei arene moderne
Simbolic, cărămizi şi bucăţi de gazon de pe arena în demolare au fost duse pe amplasamentul arenei în construcţie de personaje reprezentative ale urbei şi mai ales din istoria clubului. Cum era Jose Angel Iribar, portarul de legendă al lui Athletic în anii '60-'70, om cu peste 600 de partide sub culorile "leilor". De ce lei, am explicat mai devreme, de la legenda lui San Mames. Munca propriu-zisă a început în 2010. Iniţial, au fost construite trei sferturi din noul stadion, pe care au avut loc meciuri începând din 2013, dar adevărata inaugurare a avut loc la începutul toamnei lui 2014. Cu o capacitate de 53.289 de locuri, deci asemănător cu Arena Naţională de la Bucureşti, San Mames este un exemplu de reuşită arhitecturală, de spaţiu folosit optim până la ultimul centimetru pătrat. Şi de atenţie obsesivă pentru detalii, capitol care contrazice teoria stilului minimalist al constructorilor stadionului bucureştean, rămas nefinisat până în ziua de astăzi.
Finanţarea
A costat în final 211 milioane de euro, iar cei peste 40.000 de abonaţi istorici şi-au păstrat privilegiile. Inclusiv un amplasament similar al locurilor ocupate în tribune pe vechiul stadion, ceea ce a constituit alt motiv de bătăi de cap pentru iniţiatorii şi realizatorii proiectului. Plătită în procente cumva egale de Guvernul Autonom Basc, de clubul Athletic, de Bilbao Bizkaia Kutxa (BBK),o importantă bancă locală, şi de Consiliul Provinciei Byscaia, investiţia este un model de cheltuire inteligentă şi corectă a banului public şi privat.
"Bacalao!"
Calitatea materialelor şi curăţenia sunt primele lucruri care te impresionează. Nu există praf nici măcar pentru ochiul soacrei, în cazul că vreuna se va afla în inspecţie pe San Mames. Gazonul udat manual şi aerisit de nişte tulumbe gigant este 90 la sută natural şi 10 la sută artificial. Combinaţia ideală, susţin administratorii stadionului, pentru o calitate excelentă a suprafeţei de joc.
Restaurantele şi lojele VIP respiră eleganţă discretă. Spaţiile destinate presei sunt funcţionale şi austere, iar sala de conferinţe poartă numele lui Jose Iragorri, faimos crainic radio din anii '50. Care s-a consacrat celebrând golurile lui Athletic cu strigătul "Bacalao!". Cod adică, în spaniolă şi portugheză, specie de peşte foarte populară şi la Bilbao, şi care cade frecvent în năvoadele pescarilor. De unde şi analogia lui Iragorri.
Tricoul care îşi aşteaptă numărul
După sala de conferinţe, vin la rând zona mixtă şi vestiarele. În vestiarul gazdelor aşteaptă frumos orânduite tricourile pentru noul sezon. Munian, Iturraspe, Susaeta, Aduriz. Numele şi numărul pe spatele fiecăruia. Mai puţin pe tricourile lui Cristi Ganea şi Ander Capa Rodriguez, care aveau inscripţionat doar numele. Dar va juca Cristi Ganea pe San Mames în condiţiile în care Athletic tocmai l-a transferat şi pe Yuri Berchiche de la PSG, francez cu origini basce şi algeriene? Jucător pe care clubul din Bilbao a plătit nu mai puţin de 25 de milioane de euro parizienilor şi care evoluează fix pe postul lui Ganea, acela de fundaş stânga. Ne vom lămuri la începutul sezonului în Primera, adică pe 19 august. Pe cine va prefera antrenorul Eduardo Berizzo: o cvasirezervă de la PSG, care a costat 25 de milioane, sau un internaţional român pe care a cheltuit doar un milion? Unul singur!
Tunelul timpului
Ajungem în sfârşit şi la muzeu. Partea cea mai spectaculoasă a stadionului. Piesa de rezistenţă. Odată pătruns acolo, intri în tunelul timpului. Muzeul chiar arată ca un tunel care te poartă cu ajutorul imaginilor prin istoria clubului. Proiecţii cu fotografii vechi de aproape un secol, holograme cu jucători care se opresc şi te salută. Leul, simbolul lui Athletic, te întâmpină de pe un piedestal luminat în aşa fel încât să te convingă că este un animal în carne şi oase. Imagini cu fotbaliştii de odinioară, cu suporterii de la începutul secolului 20. Statuia lui Angel Iribar, portarul legendar, care plonjează din bronz peste timp. Apoi, inevitabila vitrină cu trofee. Nu în ultimul rând, uneltele ziariştilor, fotoreporterilor şi cameramanilor. Maşini de scris vechi, aparate foto cu husele tocite, camere de filmat care au lucrat febril acum 40-50 de ani. Ghidul îţi explică, dar nu te agasează cu detalii inutile.
San Mames, viitorul loc de muncă al lui Cristi Ganea. Ar avea toate motivele să tragă cu dinţii ca să rămână acolo. Bilbao, oraşul care nu trăieşte pentru fotbal, dar în care fotbalul este parte a mândriei basce. Paradoxul unui loc care se bate cu fervoare pentru păstrarea tradiţiilor şi a identităţii etnice, acceptând totodată să îşi schimbe chipul alături de cei mai faimoşi arhitecţi ai lumii. Bilbao, un oraş frumos şi neliniştitor care merită văzut.
)
)
)
)
)
)
)
