Sacrificiul lui Zlatan. Lecția lui Ferguson + Gestul înduioșător al unui copil de mingi

Ibrahimovic: „Unii nu vor ști niciodată tot ce a trebuit să sacrific și cât de greu a fost să ajung în vârf”

Povestea de viață a lui Zlatan Ibrahimovic e una a transformării. Copilul de imigranți din Balcani (mama croată, tatăl bosniac) a ajuns un superstar. A ascuns drama de acasă în spatele atitudinii sfidătoare, a ajuns să-și domine demonii și să folosească toată furia provocată de neajunsuri în scop constructiv.

• Zlatan Ibrahimovic (foto: Guliver/Getty Images)

Îl știm astăzi drept un fotbalist arogant, acid în declarații, care sfidează gravitația cu execuțiile lui, dar și timpul, pentru că la 41 de ani încă mai joacă. Un tip care nu se teme să spună ce crede, indiferent unde se află și pe cine are în față. Așa a fost de mic. S-a „călit” în Rosengård, un cartier rău famat din Malmo. „Probabil că eram speriat, dar văzând ce fac alcoolul și drogurile am stat departe de ele. Eram diferit”.

Părinții lui s-au despărțit când Ibra avea doar 2 ani, el a rămas cu mama, Jurka Gravic, până la 9 ani. Atunci, femeia a fost arestată pentru furt, iar serviciile sociale l-au trimis să locuiască în casa tatălui său, Sefik, un bărbat chinuit de trauma războiului din Balcani, care își găsise alinarea în alcool. „Tatăl meu era alcoolic, iar mama era o persoană dificilă”, așa își descrie suedezul părinții. „Odată, tata mi-a dat tot salariul lui pentru ca eu să pot merge în cantonament. Nu putea plăti chiria, dar a făcut asta pentru mine. Vă dați seama?”.

• Jurka Gravic, mama lui Zlatan (foto: Imago)

Erau momente în care nu aveam ce mânca, așa că am furat mâncare, haine și o bicicletă pentru a merge la antrenamente. Eram înnebunit după fotbal, dar nu aveam bani să cumpăr ghete sau o minge. Jucam pe stradă, desculț, iar asta mi-a permis să-mi dezvolt abilitățile. Astăzi numele meu strălucește, dar unii nu vor ști niciodată tot ce a trebuit să sacrific și cât de greu a fost să ajung în vârf.

- Zlatan Ibrahimovic

• Sefik Ibrahimovic, tatăl lui Zlatan (foto: Imago)

În casa lui Sefik, condițiile nu erau grozave. Hrana lipsea, el bea prea mult, iar Zlatan s-a refugiat în fotbal. Si-a concentrat acolo toată atenția și furia și și-a setat un obiectiv ambițios: să devină un star mondial. Juca ore în șir pentru a-și perfecționa tehnica, un vlăjgan solitar care încerca noi și noi trucuri cu mingea.

 Era lăsat adesea să cutreiere străzile periculoase din Rosengard:

Cum a ajuns acest golan din Rosengard atât de sus? Nimeni nu credea că pot face asta, toți vorbeau urât despre mine. Credeau că voi eșua, că planurile mele sunt nebunești, dar eu știam unde voi ajunge și acum iată-mă aici. Toți cei care mă vorbeau de rău când eram doar un copil își mănâncă acum cuvintele, iar asta este adevărata mea reușită.

- Zlatan Ibrahimovic

Când era doar un puști, Ibrahimovic era văzut drept un răzvrătit cu talent, dar fără o disciplină care să-l ajute să ajungă cineva. Când abia ajunsese la Malmö, la 17 ani, unul dintre colegii experimentați îl descria succint: „E nou-venit la prima echipă, e cel mai talentat puști pe care l-am văzut vreodată. Din păcate, nu o să ajungă departe. Nu are capacitatea mentală pentru a reuși”.

Amuzant, nu-i așa? Tocmai tipul cunoscut peste ani pentru forța mentală care i-a fost mereu „combustibil” pentru a deveni ceea ce este azi. Ibra nu simțea nevoia să demonstreze ceva, nu voia se facă plăcut, să fie parte din grup, știa că e făcut din alt material și voia să arate lumii întregi că e un adevărat artist. „Mingea, fotbalul erau terapia lui Zlatan pentru tot ce trăia acasă”, spun apropiații săi. A fost nevoie de o muncă titanică, dar și de o voință fantastică pentru a ajunge în top.

Dacă ești diferit, dacă n-ai posibilități, tot poți reuși. Eu sunt dovada vie! Nu am avut acea viață WOW, nu am trăit într-o zonă WOW. Dacă te simți diferit sau ghinionist, ăsta e mesajul meu: CREDE în tine și vei reuși și tu! Mereu există o posibilitate, totul depinde de tine!

S-a hrănit mereu cu disprețul pe care i l-au arătat oamenii: „Când eram copil simțeam că trebuie să fac lucrurile de 10 ori mai bine decât alții doar pentru a fi acceptat și a mă perfecționa, acum simt același lucru. Dacă încep să mă relaxez, atunci trebuie să-mi închei cariera. Oamenii cred că mă pot distruge, dar pe mine ura lor mă motivează. Mă enervez și le demonstrez cine sunt”, explica Zlatan pentru The Guardian.

Dacă a nu fi niciodată mulțumit de tine e o problemă, atunci eu am această problemă. Măcar e una care aduce ceva pozitiv.

- Zlatan Ibrahimovic

Bărbatul care fura o bicicletă pentru a ajunge la antrenament când era copil are un mod total diferit de a-și crește cei doi băieți, Maximilian (16 ani) și Vincent (14 ani). Cum ar reacționa dacă vreunul dintre copiii săi ar face ceva asemănător? „Ar fi pedepsiți! Da, eu am făcut asta, dar eu nu eram controlat, eram pe cont propriu. Nu e un mod corect de a acționa. 

• Helena Seger, partenera lui Zlatan (foto: Guliver/Getty Images)

• Copiii lui Zlatan (foto: Imago)

Pentru mine, disciplina și respectul sunt acum totul. După ce vor împlini 18 ani, băieții pot face ce vor, dar până atunci sunt sub acoperișul meu și trăiesc după regulile mele. Vreau să le fiu tată chiar dacă ei încep să înțeleagă cine este Ibrahimovic. Atunci când glumesc și îmi spun Zlatan, nu-mi place. Ei trebuie să-mi spună Pappa. Pentru mine, asta e o chestie foarte sensibilă. Nu vreau să mă vadă copiii mei așa cum mă văd fanii. Acasă vreau să fiu Pappa”.

Zlatan s-a maturizat, și-a iertat părinții pentru copilăria dificilă, iar acum e în relații bune cu ei. Și, mai important decât orice, a învățat din greșelile lui Jurka și Sefik, iar acum își crește frumos cei doi băieți pe care-i are cu partenera lui, Helena Seger.

Ziua în care Ferguson și-a coborât jucătorii din autocar: „Cine dracu' vă credeți?!”

Patrice Evra a povestit o întâmplare care l-a marcat. Transferat de Manchester United de la Monaco, în ianuarie 2006, francezul a primit rapid o lecție de viață de la antrenorul de atunci al echipei, Sir Alex Ferguson. După un meci amical, vedetele lui United se grăbeau să ajungă la hotel. Drumul spre casă era lung și urmau să-l parcurgă cu autocarul.

• Patrice Evra și Alex Ferguson (foto: Imago)

„Eram în presezon, se acumulase multă oboseală și enorm de mulți oameni ne așteptau să dăm autografe”. Fanii încercau să plece cu o amintire de la jucători, doar că aceștia s-au înțeles din priviri ca niciunul dintre ei să nu se oprească și să se urce rapid în autocar.

Evra s-a așezat și a aruncat o privire afară: „Mă uit pe geam și-l văd pe Ferguson semnând pentru fiecare om care se afla acolo. Jur! Cred că a semnat vreo 45 de minute încontinuu. Semna pentru fiecare fan care stătea la coadă. În momentul ăla, m-am uitat la colegi și le-am zis: «Băieți, când urcă șeful o să ne distrugă!»”

După zeci de minute de dat autografe și făcut poze cu fanii, Sir Alex a urcat în mașină și nu i-a cruțat pe fotbaliștii care se ascunseseră, driblând mulțumea care-i așteptase. „A început să țipe: «Cine dracu' vă credeți?! Oamenii ăia vă plătesc salariile, oamenii ăia vin să vă vadă! Acum, coborâți dracului odată și dați autografe!» Și a trebuit să coborâm și să semnăm pentru fiecare fan în parte”, a povestit Evra pentru The Official Manchester United Podcast.

Când joci pentru un club, nu joci pentru tine, trebuie să joci pentru fani. Ești faimos pentru că joci la clubul ăla și trebuie să respecți asta.

- Patrice Evra

Gestul înduioșător al unui copil de mingi

Lucas Rochford, 10 ani, joacă la academia lui Newcastle și a fost selectat să fie copil de mingi la unul dintre meciurile echipei mari, cu Wolves. După o ratare incredibilă a lui Miguel Almiron, puștiul l-a aplaudat și l-a încurajat pe atacantul paraguayan. 

Camerele de luat de vederi au surprins momentul, iar imaginile s-au viralizat. 

„Miguel a ratat o ocazie bună și am vrut să știe că e susținut, am vrut să țină capul sus și să continue să muncească din greu. Mulți fani din tribună urlau la el, îi spuneau că e slab, nu mi s-a părut frumos, joacă pentru echipa pe care o susțin, trebuie să-l încurajeze mai ales când greșește”, a spus băiatul. Un gest mare din partea unui copil într-un moment dificil care poate însemna enorm.

Lucas a fost invitat de club la terenul de antrenament al lui Newcastle pentru a-l întâlni pe Miguel. Puștiul a primit un tricou semnat de fotbalist și a putut urmări de pe margine antrenamentul echipei. „A fost una dintre cele mai frumoase zile din viața mea”, a povestit copilul.

• foto: twitter/lrochford1980

Vreau să-i mulțumesc lui Lucas pentru sprijinul pe care mi l-a oferit. Le mulțumesc tuturor celor care ne sunt alături la fiecare partidă.

- Miguel Almiron

Până la următoarea întâlnire pe mail, vă aștept pe GSP.ro pentru știrile de zi cu zi. Iar dacă aveți ceva să-mi spuneți, poate chiar o poveste sensibilă de semnalat, îmi puteți scrie oricând la adresa de mail [email protected].