Articol de Daniel Scorpie - Publicat miercuri, 26 martie 2025 17:18 / Actualizat miercuri, 26 martie 2025 17:59
Fabio Grosso, care îl pregătește la Sassuolo pe Horațiu Moldovan, a povestit cum a ajuns în pericol să-și piardă viața când era antrenorul lui Lyon. „Dacă n-aș fi întors capul ca să aranjez o perdea în autocar, sticla aruncată de ultrași mă lovea fix în tâmplă!”, a dezvăluit fostul campion mondial din 2006.
Într-un interviu acordat pentru cotidianul italian La Repubblica, tehnicianul de 47 de ani, a rememorat gravul incident de-acum 17 luni, ce se putea termina fatal. Pe 29 octombrie 2023, fostul fundaș stânga cu 48 de selecții și 4 goluri în Squadra Azzurra a făcut cunoștință din plin cu suporterii lui Olympique Marseille.
„Ultrașii aruncaseră o sticlă în autocarul nostru exact când m-am întors să dau perdeaua de la fereastră. Și asta poate mi-a salvat viața, pentru că altfel sticla m-ar fi lovit în tâmplă. În schimb, m-a lovit sub ochiul stâng și am ajuns să mi se pună 15 copci”, a mărtusit Grosso.
„Cu această ocazie, am înțeles ce înseamnă să riști «să mori pe loc». Este povestea unui moment ce m-a marcat, a unei situații care ia o întorsătură total neașteptată și dramatică”.
Nu mai știam ce să spun la sfârșitul finalei din 2006. Eu nu sunt acel penalty, ci drumul care m-a dus acolo, să execut lovitura de la 11 metri și cel pe care l-am urmat apoi, pentru a mă îndepărta de punctul cu var. Secundele acelea păreau infinite
Fabio Grosso, fost fundaș italian, despre lovitura de departajare care a adus Italiei al patrulea titlu mondial
„Mi-au scos trei bucăți de sticlă uitate de medicii francezi!”
În ceea ce privește sechelele cu care a rămas, dincolo de traumă, Fabio Grosso a vorbit cu umor: "Ieri mi s-au scos alte trei bucăți de sticlă pe care doctorii francezi le-au uitat! Dacă îmi cobor pleoapa, se vede cicatricea, nu e mare lucru. Dar măcar mai sunt aici ca să vorbesc despre asta!".
Meciul OM - Lyon din sezonul 2023-24 a fost marcat de atacul ultrașilor din Marsilia asupra autocarul oaspeților, pe care Fabio Grosso îi antrena la acea vreme (din 16 septembrie până pe 30 noiembrie 2023).
De-atunci, o jumătate de an a stat pe bară, iar din iunie 2024 a preluat-o pe Sassuolo, echipa la care apără titular Horațiu Moldovan fiind tot mai aproape de revenirea în Serie A.
Aș vrea ca jucătorii mei să învețe să reziste când au greutăți, să nu se mulțumească să-și facă doar temele. Frica de provocare este acolo, e ceva uman, dar trebuie să devină curaj. Și pe teren, nu te gândi niciodată prea mult. Pentru că gândind prea mult, îți încetinești ritmul în care joci
Fabio Grosso, antrenor Sassuolo
„Nu am vrut niciodată cadouri și nu am trăit să fac avere!”
Cuvintele sale compun portretul unui om modest, care nu suportă să apară în lumina reflectoarelor: „Credeam că nu am calitățile pentru a un campion, dar știam să fiu acolo. Antrenoratul îmi întoarce o parte din norocul pe care l-am avut.
Nu am vrut cadouri, nu am trăit niciodată să fac avere. Nu-mi place să vorbesc despre lucruri, ci să le fac. M-am retras și m-am deconectat brusc. Cineva a scris «Grosso vrea să se pensioneze», dar eu o făcusem deja în urmă cu șase luni.
Așa că am ieșit din scenă în vârful picioarelor, fără să fiu observat. N-am scris cărți, n-am făcut nicio carieră în televiziune. Am rămas în iarbă cu băieții”.
Times a evaluat realizarea mea sportivă ca a opta din toate timpurile. În primul rând, știu că prima este nota 10 primită de Nadia Comăneci la Jocurile Olimpice de la Montreal. Cu toate acestea, este imposibil să faci o comparație. A fost frumos, dar s-a dus, trecutul nu mai e de mare folos
Fabio Grosso, antrenor Sassuolo
„Lumea se aștepta să fiu Cabrini, Paolo Rossi ori Schillaci!”
Fabio Grosso demonstrează că este un antrenor aparte, un personaj pe cale de dispariție în fotbalul de astăzi: „Știu că mi-am pus mult creierul la treabă în felul meu de a fi fotbalist, dar mereu m-am întrebat: voi reuși să o fac?
Problema era așteptarea generală. Nu eram Cabrini sau Paolo Rossi, nu eram Schillaci, dar toată lumea se aștepta să fiu. Din acest motiv, nu-mi place să vorbesc despre penaltyul meu la Berlin. Este o parte din călătorie, un episod, dar ce viață am trăit înainte și după acea lovitură? Puțini oameni au observat, dar nu contează...”
Fostul apărător al lui Palermo, Inter, Lyon și Juventus s-a dat ca exemplu pe sine: „La răscruce, aproape întotdeauna am ales calea cea bună: norocul, dar nu numai. La debutul meu în Serie A, pe San Siro împotriva lui Inter, eram cât pe ce dau golul egalizator în minutul 91, dar am nimerit bara.
Apoi, pe contraatacul nerazzurrilor, am făcut fault și am fost eliminat. Aș fi putut să mă prăbușesc, însă cumva am renăscut. Nu am avut niciun regret. Mereu am fost eu însumi”.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
