Articol de Alexandra Nistoroiu (Libertatea) - Publicat vineri, 12 iunie 2020 15:42
Barry Ferguson, o legendă la Glasgow Rangers, clubul lui Ianis Hagi, nu susține deloc ideea ca meciurile să se joace cu stadioanele goale, reflectând asupra experienţei sale cu astfel de partide.
- Opinie de Barry Ferguson
- Traducere şi adaptare: Alexandra Nistoroiu
După cum cititorii Daily Record şi-au dat deja seama, sunt un pic îngrijorat când vine vorba de fotbalul scoţian, despre direcţia în care se duce jocul. Mă preocupă cum putem ridica standardele aplicate jucătorilor. Şi, desigur, când pandemia de coronavirus ne-a închis pe toţi în case, mi-am făcut griji despre cum vom ieşi din această criză fără să fie date peste cap cluburile.
„După 20 de minute, mă chinuiam să fiu atent”
Dar mai am încă o grijă pe care trebuie să o adaug listei. Mă gândesc dacă voi mai putea vreodată să mă bucur de un meci de fotbal câtă vreme acestea trebuie să se joace în spatele uşilor închise. Când a revenit Bundesliga, mă entuziasmasem foarte tare. Nu mai aveam răbdare.
Voiam doar să mai pot urmări din nou o partidă. Dar, după vreo 20 de minute, mă chinuiam să mai rămân atent. Şi dacă asta urmează şi pentru fotbalul scoţian, atunci va fi foarte greu de urmărit. Chiar şi pentru oameni ca mine care au trăit şi respirat pentru acest sport toată viaţa.
- Tatuajul lui Barry Ferguson parafrazează un citat din Oscar Wilde: „Fiecare sfânt are un trecut şi fiecare păcătos are un viitor”. foto: Getty Images
„Pur şi simplu nu este fotbal”
Trebuie să fiu sincer, nu m-am mai uitat la fotbalul german după acea primă duminică. Borussia Dortmund şi Bayern Munchen au luptat pentru titlu. Vorbim de două din Top 10 echipe în Europa, cu unii dintre cei mai talentaţi jucători din lume. N-am avut nici cel mai mic interes.
Stadioanele goale, ţipetele cu ecou, lipsa intensităţii, a atmosferei şi a pasiunii. Pur şi simplu nu este fotbal. Pentru mine, fotbalul a fost mereu despre suporteri, mai ales fotbalul scoţian. Când elimini fanii, nu rămâi cu foarte multe lucruri de care să te bucuri. Da, înţeleg că asta trebuie să se întâmple ca să putem continua cu confruntările cât mai repede posibil.
Există contracte importante pentru televizarea meciurilor, care trebuie luate în calcul, şi evident că ei aşteaptă să obţină nişte meciuri pentru banii daţi. Aşa că fotbal cu uşile închise va trebui să fie. Chiar dacă nu este o bucurie, nici pentru suporteri, nici pentru jucători.
„Interzis minorilor”
Trebuie să acceptăm că momentan suntem pe modul supravieţuire. Dar nici nu-mi pot imagina cum va arăta un derby Rangers - Celtic, dacă va fi jucat pe un stadion gol.
Atât ştiu cu certitudine: vor trebui să pună un sticker „interzis minorilor” pe el sau să se asigure că pot să insereze „bipuri” în timp real. Dacă eu aş juca în continuare, probabil ar trebui să-l dea pe "mute" sau să bage un bip lung de 90 de minute.
Ar fi amuzant de urmărit pentru suporteri, dar, să fim sinceri, nu despre asta ar trebui să fie un meci Old Firm. Nu despre asta e fotbalul scoţian. Sigur că aş urmări partidele fiindcă îmi pasă de fotbalul nostru, dar n-aș fi fericit.
- Barry Ferguson, cu banderola lui Rangers pe braț. foto: Getty Images
„A fost îngrozitor de la început până la sfârşit”
Poate că unor jucători le-ar plăcea. Poate că unora dintre ei nu le place pasiunea şi presiunea unui stadion plin. Dar nu mie, şi cred că majoritatea băieţilor simt la fel. Fanii creează presiunea şi fotbaliștii buni au succes tocmai sub presiune. Despre asta ar trebui să fie fotbalul. Eu sorbeam toată presiunea din tribune şi mă conectam la electricitatea produsă de galerie.
Am jucat o partidă de Champions League în spatele uşilor închise, împotriva lui Inter Milano, la San Siro, în 2005, şi am urât fiecare minut din acel meci. A fost îngrozitor de la început până la sfârşit. Eşti în vestiar încercând să te mobilizezi, apoi ieşi şi nu e nimeni acolo. Mi-amintesc când priveam spre mii de scaune goale. A fost una dintre cele mai ciudate experienţe din viaţa mea.
- Stadionul din Dortmund, gol la reluarea Bundesligii. foto: Getty Images
„La naiba, Ferguson, asta e o crimă”
Meciul s-a simţit ca un joc presezon, atât de plat a fost. Aveam cu noi vreo două duzine de fani „corporate” care călătoriseră chiar cu avionul lui Rangers. Cunoşteam pe unul sau doi dintre ei şi puteam să aud în special o voce cunoscută. De fiecare dată când ratam o pasă, nu puteam să-l aud decât pe el mârâind:
„For f*** sakes Ferguson - that’s f***ing murder!” („La naiba, Ferguson, asta e o crimă”) din tribună. M-am zis: „O să fie un drum lung spre casă”.
Este înfricoşător să mă gândesc că asta ar putea deveni parte din noul normal despre care vorbeşte toată lumea
10 ania jucat Barry Ferguson la Glasgow Rangers (1997-2003 și 2005-2009)
15 trofeea cucerit pe "Ibrox": 5 titluri, 5 Cupe și 5 Cupe ale Ligii Scoției
341 de meciuria disputat Ferguson în tricoul albastru, marcând 60 de goluri
Citește și:
Marea iubire a lui Ion Țiriac are o afacere de succes » Cu ce se ocupă femeia: „M-a ajutat”
)
)
)
)
)
)
)
