Cum a câștigat Mircea Lucescu un milion de euro în doar 80 de zile

La aproape un sfert de secol distanță de cea mai importantă și intensă, dar și cea mai scurtă aventură ca antrenor al unei mari echipe, Mircea Lucescu a mărturisit în ce condiții s-a despărțit de Inter, în primăvara lui 1999.

Actualul selecționer al României a abordat, în cadrul amplului interviu apărut astăzi în paginile 14-15 din Corriere dello Sport, subiectul despărțirii sale premature și bruște de Inter și cum l-a recompensat președintele clubului pentru că a fost „obligat” să renunțe la post după numai 17 meciuri.

„M-a întrebat un ziarist român dacă vreau să mor pe o bancă sau pe un teren de fotbal. I-am spus că pentru mine mai există pasiune, motivație, entuziasm și că e prea târziu pentru a-mi umple timpul liber cu alte angajamente
Mircea Lucescu, selecționer România

Il Luce i-a povestit lui Claudio Beneforti, gazetarul și prietenul italian cu care se cunoaște încă de la începutul anilor '90, că Massimo Moratti nu a vrut să audă de plecarea lui, dar că, după ce a trebuit să-i accepte demisia, l-a și „despăgubit” regește, așa cum numai filantropul din Milano avea obiceiul atunci când era atins la coarda sensibilă de un jucător sau un antrenor.

Lucescu: „Acum nici măcar nu mai știi cine este președinte!”

Il Luce a decis să renunțe la postul de „allenatore” al lui Inter după 0-4 cu Sampdoria în Serie A, eșec venit la doar patru zile după ce echipa sa ieșea dramatic în „sferturile” Champions League, fără înfrângere (2-2 acasă și 1-1 pe Old Trafford) cu Manchester United! Povestește episodul chiar nea Mircea în Corriere dello Sport.

De ce m-au dat afară de la echipa națională în 1984 după un 4-0 cu Austria? Pentru că președintele voia să-l pună în funcție pe protejatul fiului său - Mircea Lucescu, selecționer România

„Am semnat cu Inter și au făcut greșeala de a spune public că la sfârșitul stagiunii va sosi Marcello Lippi. Vă puteți imagina ce-au făcut elevii mei ale căror contracte expirau în vară: toată lumea voia să joace, era dezastru! Apoi s-au accidentat Ronaldo, Simeone și Zamorano, și când am înțeles că va fi o nebunie, m-am dus la președinte și i-am spus că voi demisiona.

Suporterii de azi nu mai au ca puncte de referință sau idoli adevăratele mari legende, iar din acest motiv se mai pot identifica doar cu istoria clubului
Mircea Lucescu, selecționer România

Ei bine, el și-a dat seama de greutățile mele și a vrut să-mi plătească oricum salariul complet. Pentru tot angajamentul semnat. Chiar s-a dovedit a fi o persoană minunată. Permite-mi să-ți mai spun ceva ce simt că s-a evaporat: unde sunt acele minunate relații umane cu președinții de atunci? Și aș adăuga și fotbaliștii! Președinții și jucătorii erau sufletul echipei. Acum, cu fondurile, nici măcar nu știi nici măcar cine sunt președinții.

36de trofee a câștigat Mircea Lucescu în cariera de 43 de ani de antrenor (exclusiv cel pentru câștigarea Seriei B cu Brescia 1991-'92), între care 22 cu Shakhtar, 3 cu Dinamo Kiev, 3 cu Galatasaray și Beșiktaș plus unul cu Zenit St. Petersburg

E ca și cum fotbalul și-ar fi pierdut sufletul, asta e tot. Moratti, Agnelli, Berlusconi, marile familii l-au abandonat, a trebuit să-l abandoneze treptat. Și uite, același lucru e valabil pentru simboluri: Maldini, Del Piero, Totti, Antognoni. Înainte, oamenii se identificau cu ele, era o minune, un show. Acum? Rămâne doar să te legi de istorie și culori, aceasta este filosofia fotbalului de astăzi, dar cu siguranță a fost mai frumos înainte”.

Câte lupte, câte bătălii, chiar și dialectice am dus cu Gino Corioni! Am fost întotdeauna un om al clubului, am lucrat mereu pentru a face bine președinților mei, chiar cu prețul de a primi uneori critici din partea fanilor. Și asta fiindcă cel mai rușinos lucru în fotbal este falimentul unui club
Mircea Lucescu, selecționer România

Un miliard de lire pentru 7 luni. 500.000 de euro la valoarea actuală!

Sursele Gazetei Sporturilor au certificat că Mircea Lucescu ar fi luat drept „lichidare” din partea lui Moratti toți banii cuveniți până pe 30 iunie 1999.

Deși demisionase cu trei luni mai devreme! Ba mai mult, întrucât ratase obiectivul de a cuceri Liga Campionilor și nu mai putea spera la reînnoirea acordului pentru un sezon (toată lumea știa că don Massimo avea deja acord verbal cu Marcello Lippi, ce fusese dat afară de la Juventus pentru a prelua ștafeta de la Il Luce).

Iar președintele s-a simțit vinovat că a dezvăluit „secretul” în vestiar, dar și public!, și i-a achitat (așa cum nea Mircea și declară în interviul de față) salariul până la finele anului. Adică ar fi vorba despre un miliard de lire italiene, echivalentul, la valoarea de azi, a 500.000 de euro pentru 7 luni.

Sumă care în 1999 avea o putere dublă de cumpărare față de inflația acumulată în ultimul sfert de veac. Plus, în contul următoarelor șase luni, o retribuție similară. În total, un milion de euro, cu dublul banilor ca putere de cumpărare de-atunci!

5milioane de euro a câștigat Mircea Lucescu la Zenit, în timp ce la Șahtior, unde a stat 12 ani, salariul său a fost, în medie, 4 milioane pe sezon

„În 1990 puteam ajunge la Bologna. Dar am semnat cu Pisa!”

Tehnicianul de 79 de ani a mai făcut altă dezvăluire în premieră: „În 1990 am ajuns la Pisa. Și vă dați seama că aș fi putut deveni antrenor la Bologna! Gino Corioni m-a dorit tare, m-a sunat de mai multe ori. Dar Romeo Anconetani era mai deștept și, mai ales, mai rapid. Într-o zi l-am văzut sosind la Titograd cu contractul în mână și nu s-a mișcat de lângă mine până când n-am acceptat oferta.

741de meciuri are Mircea Lucescu ca antrenor în cinci campionate din afara României: 432 în Premier din Ucraina, 136 în SuperLig din Turcia, 104 în Serie A și 38 în Serie B din Italia plus 30 în Premier Liga rusă. A înregistrat per total 468 de victorii, 147 de remize și 126 de înfrângeri

Ce personaj era Anconetani... Obișnuia să facă baie la picioare într-o cadă din holul hotelului din Volterra, unde jucătorii Pisei intrau în cantonament, sau când se ducea la Arena Garibaldi să arunce sare pe teren înainte de meciuri. Și știți ce obișnuia să facă departe, pentru a nu fi observat de ceilalți fani?

Își punea sare deasupra pantofilor, care erau scobiți, apoi mergea pe câmp și pe măsură ce mergea o arunca. O să vă mai spun una... Nu-mi amintesc exact unde am câștigat, cu siguranță a fost contra unei trupe mari. Anconetani a venit în vestiar și ne-a spus: ați vrea să vorbiți, nu-i așa? Azi voi vorbi doar eu, pentru că Pisa este a mea, nu a voastră!”.