Articol de Bogdan Fechită - Publicat joi, 15 octombrie 2020 17:45 / Actualizat joi, 15 octombrie 2020 18:39
În 1986, la Cupa Mondială ce a avut loc în Mexic, arbitrul român Ioan Igna a fost în mijlocul unui scandal uriaș după ce a validat o lovitură de departajare despre care, în zilele noastre, nu ar fi existat nicio îndoială că nu ar fi fost validă.
Brazilia lui Socrates și Zico se duela cu Franța lui Platini în optimi, pentru un loc în semifinalele competiției. Erau două din marile puteri ale fotbalului, la fel ca în prezent. Careca deschisese scorul pentru Brazilia în minutul 17, în timp ce Platini egalase pentru francezi în minutul 40.
Meciul a fost exploziv, disputat intens, cu multe faze spectaculoase, însă necroncretizate în alte goluri pe tabela de marcaj. Astfel, după 120 de minute, a venit timpul loviturilor de departajare.
Șoc pentru brazilieni
Loviturile au început cum nu se poate mai prost pentru brazilieni. Socrates a ratat la prima lovitură, iar apoi Stoprya și Amoros au marcat pentru francezi. Sud-americanii au fost ținuți în joc de Alemao și Zico, însă ce a urmat a devenit motiv de scandal mondial. Bellone a executat al treilea penalty pentru francezi. A șutat puternic, mingea s-a dus în bara din stânga portarului, a revenit pe teren, însă l-a lovit pe Carlos, portarul brazilian, în spate și a ricoșat în poartă.
Igna a validat reușita, stârnind protestele brazilienilor, care, conform regulamentului din acea perioadă, știau că dacă mingea revine pe teren după execuție, atunci golurile nu se mai validează.
Penalty-urile meciului Brazilia - Franța. Execuția lui Bellone e a treia pentru francezi, de la minutul 3:48
Un penalty cât un mister
Protestele brazilienilor au fost furtunoase și s-au lăsat cu cartonașe galbene. Sud-americanii au făcut și o reclamație oficială, bazându-se pe faptul că îl aveau pe conaționalul Joao Havelange ca președinte al FIFA.
Pe teren meciul a mers mai departe, cu lovitura lui Bellone validată. Branco a marcat pentru brazilieni, însă Platini a ratat pentru francezi. Imediat după, a ratat și Julio Cesar pentru Brazilia, iar Fernandez a asigurat calificarea în semifinale pentru francezi.
Dacă lovitura lui Bellone nu era validată, iar Platini rata chiar și așa, atunci Brazilia era cea care se califica. Oricum, în semifinale Franța a fost învinsă clar de Germania de Vest, prin golurile lui Brehme și Rudi Voller.
Start la dezbateri: se validează sau nu?
Scandalul a continuat mult timp după meci. Brazilienii s-au legat de regula numărul 7 din regulamentul fotbalului care spunea așa: „Dacă mingea lovește o bară sau transversala și revine în joc, faza penalty-ului se încheie în momentul în care mingea revine în joc”.
Prin urmare, Ioan Igna nu trebuia să valideze lovitura de departajare. Totuși, cealaltă tabără, formată în special din francezi, susținea că în această situație nu era vorba de penalty-uri normale, din timpul meciului, ci de „lovituri de departajare executate pentru a desemna un câștigător la finalul timpului regulamentar de joc”. Prin urmare, regula respectivă nu se aplica.
Cum scandalul continua și consuma multe pagini de ziare, jurnaliștii au mai descoperit ceva: o directivă din ianuarie 1985 care apărea în buletinul „Fifa News” și care spunea că „dacă mingea revine în joc după ce a lovit portarul, transversala sau o bară, atunci acțiunea e terminată.” Deci, o nouă dovadă că lovitura de pedeapsă fusese validată greșit.
În tot acest amalgam de informații, a apărut și o versiune care îl disculpa pe arbitru: Igna a avut impresia că mingea l-a atins pe portar înainte de a lovi bara, înainte ca acesta să revină pe teren, să îl lovească și să ricoșeze în poartă. Prin urmare, de asta ar fi validat reușita. Aici se aplica regula: „dacă mingea e atinsă de portar, ajunge în bară sau transversală, apoi lovește portarul și revine în poartă, atunci golul e valid”.
Brazilia renunță, meciul nu se rejoacă
În cele din urmă, Brazilia alege să renunțe la reclamația oficială, chiar dacă existau șanse ca meciul să se rejoace în cazul în care Comisia FIFA care judeca cazul constata că meciul a fost viciat de o eroare tehnică.
Totuși, Comisia FIFA i-a dat dreptate lui Ioan Igna și a confirmat validarea loviturii de pedeapsă.
Un an mai târziu, în 1987, pe baza acestei situații, International Board clarifica regula astfel: „Dacă la finalul timpului regulamentar de joc se trece la lovituri de departajare, golul e considerat valid chiar dacă mingea atinge una sau ambele bare, tansversala, portarul și apoi intră în poartă”.
Citește și alte povești din istoria fotbalului:
)
)
)
)
)
)
)
