Andrei Niculescu despre problemele cu legea pe care le are fostul președinte al UEFA: „Banii n-aduc fericirea. Michel Platini n-a știut sau nu l-a interesat să știe”

Unii au fost mai aprigi, titrând că Platini a fost direct arestat, căci, evident, „arestat” sună mult mai bine decât „reținut”. În realitate, fostul președinte al UEFA și fostul uriaș fotbalist a fost doar reținut pentru declarații, având calitatea de suspect. Acesta însă a fost doar începutul, urmările cred că se vor simți în orele și zilele următoare.

Dacă Platini era mai reținut, cu siguranță nu era reținut. Mai reținut în tot ceea ce a făcut în calitatea lui de șef peste fotbalul european, din care fotoliu, teoretic, n-avea mare legătură cu organizarea unui campionat mondial. Acel turneu final dat Qatar-ului, pentru iarna lui 2022, cu tot ceea ce implică această desemnare din punct de vedere logistic și din punct de vedere al calendarului. Totul a fost suspect în această cursă câștigată de qatarezi, dar în acele vremuri suspiciunea stătea bine la masă cu personalitățile UEFA și FIFA, atât de bine încât devenise normal ca un turneu final de campionat european să fie câștigat de Ucraina și nu de Italia, ca un altul de Mondial să fie câștigat de Rusia și nu de America sau Australia, iar exemplele pot continua lejer. Erau vremuri în care unii ostracizați pe la noi își căutau dreptatea pe la UEFA, când de fapt UEFA aruncase în derizoriu această noțiune. Ne erau prezentați oficialii UEFA și FIFA ca un soi de Dalai Lama stând în levitație și cântărind unde e adevăr și unde e minciună, doar că realitatea pe care o descoperim azi și cea pe care poate o vom descoperi în viitor (de finala Europa League și de meciurile de la Euro 2020 de la Baku ce părere or avea oamenii care fac azi investigații?!) ne arată un mușuroi de termite în căutare de căpătuială, pe principiul, extrem de românesc de altfel, „mie n-are ce să mi se întâmple”. Știu eu pe cineva care chiar în aceste zile a evitat canicula de afară și stănd la răcoare tocmai pe baza acestui principiu.

Platini nu e primul și, cred, nici ultimul care-și distruge o reputație grozavă pe care și-o câștigase transpirând pe terenul de joc. Nu era sărac, dar cine spune că toți cei care au bani mulți vor să aibă și mai mulți și nu mai țin cont de nimic are mare dreptate. Nu e de omis nici amănuntul că ancheta cuprinde și un fost președinte al Franței pentru ca gustul amar să se transforme într-o micuță silă. La acea masă la care au participat toți cei implicați, că o fi fost mic dejun sau prânz, chiar nu contează, s-a discutat inclusiv trecerea celor de la PSG în proprietatea statului Qatar, căci realitatea asta e, chit că-n acte figurează un fond de investiții, o acțiune care n-a adus mari beneficii fotbalului francez, dimpotrivă. E destul de clar că, pe lângă mâncăruri fine, s-au servit și alte elemente pentru care nota de plată abia a început să fie scrisă.

Interesant e ce se va alege de Mondialul din 2022. Va mai fi el în Qatar, înainte de Crăciun, așa cum e stabilit acum? Logic ar fi să nu mai fie, mai ales că, din ce se pare, qatarezii nici măcar n-au început construcția stadioanelor. Și pentru ei e o lovitură de imagine, doar că ei sunt într-o situație un pic privilegiată la acest moment, au bani și încă mulți, iar asta-i face să fie de folos în diverse conjuncturi. O imagine se poate spăla când ai bani, doar imaginea lui Platini va rămâne pătată pe vecie. Dar și imaginea unui fotbal bănuit de mult timp de lucruri necurate, lucru observat inclusiv de Gary Lineker, care posta pe Twitter: „cel mai trist e că Michel Platini a fost fotbalist, unul de-al nostru”. „One of us”, zicea-n engleză Lineker și parcă sună ceva mai bine. Unul de-al vostru, dragă Gary, devenit unul de-al lor.

Știu că banii n-aduc fericirea. Michel Platini n-a știut sau nu l-a interesat să știe.