Jocurile Olimpice și cerșetoria unui stat falimentar

La urma-urmei, s-au gândit primărița Karen Bass și ceilalți politicieni din comitetul director al MTA, guvernul a ajutat și Jocurile de la Atlanta în 1996, cu 609 milioane, și pe cele de iarnă de la Salt Lake City în 2002, cu 1,3 miliarde.

Înțelegând că Jocurile Olimpice sunt o ocazie cu care nu te întâlnești prea des, politicienii locali, în majoritate democrați, pentru că LA și Cali sunt un pic la stânga stângii, gata să cadă în Pacific, au hotărât că acum e momentul să ceară pomană la Washington pentru a finaliza proiecte la care visau de mult, dar pe care nu le-au putut îndeplini în ciuda faptului că au avut orașul pe mână în ultimii 23 de ani și 55 din ultimii 61.

2 miliarde pentru 2700 de autobuze

Dintre cele 10 proiecte pe care MTA le vrea finanțate de guvern, cel mai costisitor, 2 miliarde, e cel care prevede achiziționarea a 2700 de autobuze pentru a transporta pe cei 10-15 milioane de spectatori așteptați la bazele sportive care vor găzdui întrecerile olimpice.

Cineva a uitat să le spună năstrușnicilor că acei americani care își vor permite să cumpere bilete la JO nu merg, în general, nici cu autobuzul, nici cu metroul.

În ciuda faptului că benzina în California e obscen de scumpă comparat cu restul țării – 4,79 dolari galonul (3.78 litri), media națională 3.06, unele state sub 2,50 dolari – și a costurilor de parcare aproape la fel de mari ca ale biletelor de intrare, americanul se desparte greu de mașină.

Atașamentul lui față de mașină îl întrece chiar pe cel pentru pistol.

Să ceri miliarde unui fascist

Să ceri miliarde de dolari cuiva pe care acum o lună îl înjurai că e fascist, dictator, pericol pentru democrație și alte drăgălășenii, pe care ai încercat să-l bagi în pușcărie în cinci procese diferite, arată o neobrăzare pe care probabil doar politicienii o pot înțelege.

„Aceste Jocuri nu sunt doar ale Los Angelesului, sunt ale întregii țări,“ a declarat cu patriotism suav Janice Hahn, președinta comitetului director al MTA, sora fostului primar democrat James Hahn.

„Aș vrea să cred că Președintele Trump va face tot posibilul ca Jocurile Olimpice să fie un succes și să se reflecte pozitiv asupra întregii țări”. Politicienii locali făcuseră apel la sentiment și cu președintele sortant, dar Joe Biden ori n-a înțeles despre ce e vorba, ori s-a făcut că nu aude.

Te întrebi, desigur, de ce edilii angeleni nu au cerut ajutor statului California, guvernatorului Gavin Newsom, sau n-au căutat mai adânc în propria visterie. California e doar a 5-a putere economică a lumii, cu un produs intern brut anual de 4,08 trilioane de dolari, din care Los Angeles contribuie un sfert.

Newsom e însă ocupat și el, la trei zile după alegere s-a autointitulat liderul național al rezistenței contra lui Trump și a guvernării republicane. A convocat imediat în sesiune specială Legislatura Californiei și a cerut legiuitorilor să mărească partea din bugetul statului rezervată așteptatelor litigii cu administrația Trump.

În primul mandat al lui Trump, California a inițiat peste 100 de procese împotriva guvernului federal. Ce fel de ciocniri sunt de așteptat acum? Trump a anunțat că va cere Congresului o lege care să ceară – auzi cutezanță! – dovadă de cetățenie și o formă de identitate pentru a vota.

În toamnă, Newsom a semnat o lege în California care interzice autorităților locale să impună cerințe de legitimare a celor ce votează.

California e falimentară, în ciuda uriașei puteri economice

Chiar dacă n-ar avea mintea în altă parte, Newsom nu prea are de unde să scoată 3 miliarde pentru Jocurile Olimpice “care se vor reflecta pozitiv asupra întregii țări”. Odinioară raiul pe pământ, California e falimentară, în ciuda uriașei puteri economice, din cauza guvernării proaste a democraților.

Bugetul statului de aproape 300 miliarde de dolari pentru anul viitor include un deficit de 78 de miliarde care se vor adăuga celor 550 miliarde existente. Declarată în 2018 de Newsom ca „stat sanctuar”, California promovează legi, ordonanțe, reglementări și alte practici care obstrucționează aplicarea legilor de imigrare ale țării.

Imigrația în masă costă statul peste 22 de miliarde de dolari anual în beneficii și servicii oferite celor care au intrat în țară fraudulos. Înainte de a distruge California, Newsom a distrus San Francisco, poate cel mai frumos oraș al lumii, unde a fost primar 7 ani. La o plimbare în centru trebuie să fii foarte atent pe unde calci – excrementele pe trotuar nu sunt de câine, și nici seringile.

Nu e de mirare că, într-o ierarhizare a statelor americane care oferă cele mai bune condiții pentru business, California este pe ultimul loc, și nici că multe companii importante ca Oracle, Hewlett-Packard, Tesla, Dropbox, Charles Schwab, X (Twitter) sau SpaceX și-au mutat sediile centrale din California în Texas, unde taxele sunt aproape simbolice. Au fugit și locuitorii, care pe unde au apucat, din cauza creșterii costului vieții. Alții au promis că o vor face dacă Trump va fi ales, și nu cred că o fac pentru că i-ar afecta inflația. Oricum, sper să se țină de cuvânt.

Să ne întoarcem la transport, nu neapărat olimpic, pentru a înțelege mai bine cum merge California. În 2008 s-a votat aici proiectul de construcție al unui tren de mare viteză de la San Francisco la Los Angeles și Anaheim (Disneyland), aproape 800 km, care să scurteze la 2 ore și 40 de minute călătoria cu Amtrak, care durează acum 9 ore.

Treaba ar fi trebuit să coste 33 de miliarde și să fie gata în 2020. Astăzi, 16 ani mai târziu, ni se spune că primul tronson, 275 km între Merced și Bakersfield ar putea fi gata cândva între 2030 și 2033, iar devizul a crescut la 128 de miliarde de dolari.

Cei cu adevărat optimiști speră că lucrarea să fie gata până în 2072, când Los Angeles va candida din nou la organizarea Jocurilor Olimpice. O vor face probabil chinezii în doi ani. La urma urmei, strămoșii lor au construit prima cale ferată transcontinentală a Americii între 1863 și 1869.