Porţile care nu mai rănesc » Nemţii au ascuns în pămînt cadrul metalic de prindere a plaselor pentru a evita accidentările!

A fost unul dintre cele mai şocante şi mai grave accidente petrecute vreodată în Bundesliga. Nimeni nu şi-ar fi închipuit că rama metalică din spatele unei porţi de fotbal poate pune capăt abrupt carierei unui jucător. Dar s-a întîmplat.

Pe 20 septembrie 1989, în minutul 20 al confruntării Hamburger SV - Werder, internaţionalul german Ditmar Jakobs a încercat să respingă o minge de pe linie, dar din inerţia mişcării s-a prăvălit în spaţiul porţii şi nu s-a mai ridicat.

Cînd colegii de la Hamburg au încercat să-l ajute s-au îngrozit. Rămăsese agăţat cu spatele într-unul din inelele de care se prindea plasa! 21 de minute şi un scalpel i-au trebuit medicului echipei ca să-l desprindă de acolo!

Nu şi-a mai revenit
Jakobs, 26 de ani la vremea respectivă, n-a mai putut juca niciodată fotbal. Are probleme şi astăzi la coloana vertebrală. Dar cazul său i-a pus serios în gardă pe conducătorii fotbalului: porţile pot fi extrem de periculoase pentru sănătatea vedetelor pe care le plătesc cu milioane de euro anual. Fundaşii în încercarea de a degaja balonul, atacanţii în tentativa de a marca sau portarii în urma unor plonjoane ar putea împărtăşi oricînd soarta lui Jakobs.

Rama, un pericol
Imediat după teribilul accident al apărătorului de la HSV, Liga germană a interzis folosirea acelor agăţători la prinderea plaselor. Rezultatul? Accidentările au scăzut, dar n-au dispărut. Rămăsese rama, la fel de periculoasă în cazul unui impact. Ani de zile au căutat specialiştii soluţii.

În laboratoarele de la Herzogenaurach ale giganţilor Adidas şi Puma s-au imaginat diverse schiţe, care mai de care mai revoluţionară. Dar sclipirea de geniu a venit din altă parte. Hanno Zwickl, manager de proiect la "Erhard Sport International", a realizat la începutul acestui an că orice pericol va dispărea dacă rama dispare. Nu fizic, ci în gazon!

4 ani de căutări
"Mi-au trebuit patru ani ca să-mi dau seama cît de uşor se poate rezolva totul. La un moment dat, în 2008, l-am văzut pe Klose zdrobindu-şi nasul de cadrul metalic al unei porţi. De atunci am început să caut, dar orice soluţie găseam venea în contradicţie cu regulamentele FIFA, UEFA sau International Board", a povestit Zwickl. Inovaţia lui presupune nu doar îngroparea ramei în pămînt. Inclusiv sistemul de prindere a plasei la nivelul stîlpilor şi al transversalei e îngropat în aluminiul acestora.

Premieră pe Allianz
Noile porţi costă 4.500 de euro bucata şi prima oară au fost testate de Bayern Munchen, care le şi utilizează din acest sezon pe Allianz Arena. Leverkusen a făcut, la rîndu-i, pasul, iar Real Madrid e prima pe lista potenţialilor clienţi, înaintea Barcelonei şi a lui Man. United. Sînt destul de scumpe, dar îşi merită toţi banii.

Rapid, da. Naţional Arena, ba!
La noi, Rapidul e unul dintre cluburile care au realizat cît de periculoasă poate fi rama metalică din spatele porţii şi a acţionat în consecinţă. Pe Giuleşti, de ani de zile, sistemul de prindere a plasei e ascuns în gazon. Nu-i atît de performant ca al nemţilor, ba, am putea spune, chiar rudimentar: ţepuşe înfipte adînc în pămînt, prevăzute cu inel la un capăt.

În schimb, Naţional Arena, deşi cel mai nou stadion al Bucureştiului, ridicat la standardele FIFA şi UEFA, are montate porţi cu cadru metalic la vedere. E adevărat, sistemul de prindere a plasei, cu "urechi" îngropate în ramă, e cel potrivit, dar pericolul n-a fost îndepărtat definitiv.

4.500 de euro costă noua poartă de fotbal, cu sistem de prindere a plasei îngropat în aluminiul barelor şi ramă metalică "ascunsă" în gazon

"Am început să caut o soluţie în 2008, cînd l-am văzut pe Klose zdrobindu-şi nasul de cadrul metalic din spatele unei porţi" (Hanno Zwickl, inventatorul noilor porţi)