Serial GSP Idoli uitați » Zico, singurul fotbalist în viață care s-a apropiat de gloria lui Pele

Unul din numele aduse frecvent în discuție era Zico, cel despre care însuși jucătorul considerat numărul 1 în lume spusese: ”De-a lungul anilor, jucătorul care s-a apropiat cel mai mult de mine a fost el”. Iar acest lucru nu era împărtășit doar de el, suporterii deja îl numeau pe Zico ” Pele cel alb al fotbalului”.

Începuturi la futsal

Zico s-a născut în 1953, într-o familie din clasa mijlocie din Rio de Janeiro, iar numele său real era Arthur Antunes Coimbra. La fel ca mulți puști brazilieni, visul său era să ajungă fotbalist celebru, așa că își petrecea mult timp jucând fotbal pe străzi sau în favele. Avea un stil care atrăgea, așa că mulți oameni se adunau să îl privească încă de când era un copil.

Prima sa echipă nu a fost una de fotbal, ci de futsal. Juca la Juventude, un club local alături de unul din frați și câțiva prieteni. Pe urmă a trecut la un alt club de futsl, River Futebol Clube unde juca în fiecare duminică meciuri de campionat.

Cum a ajuns la Flamengo

Pe când avea 14 ani, frații lui s-au gândit să îl trimită la un club de fotbal profesionist și i-au aranjat o probă la America Football Club. Chiar în duminica dinaintea probei, Zico a făcut un meci superb la echipa de futsal și a marcat nouă goluri.

Printre spectatori se afla și un reporter radio, care i-a recomandat tatălui să îl ducă, în schimb, la o probă la Flamengo, un club mult mai mare. Deoarece era fan Flamengo, Zico nu a ezitat și a mers îndată la antrenamentele echipei.

Drumul spre succes

Nu a avut deloc probleme în timpul probelor, așa că a fost păstrat la echipă. Era un jucător determinat și disciplinat, așa că și-a făcut dreptat loc în cadrul clubului, iar din 1971 a fost promovat în cadrul primei echipe. Avea să rămâna aici timp de 12 ani, perioadă în care a devenit unul din cei mai importanți jucători din istoria clubului.

În 457 de meciuri a înscris de 346 ori, iar în plus a contribuit la cucerirea a patru titluri naționale, a Cupei Libertadores și a Cupei Intercontinentale din 1981. Tot în această perioadă a fost ales de trei ori jucătorul sudamerican al anului (1971, 1981 și 1982).

Aventura europeană

În 1983, pe adresa lui Zico curgeau ofertele de la marile cluburi europene. AC Milan și AS Roma erau cele mai insistente, însă jucătorul a ajuns la Udinese. A avut parte de un debut promițător și spera să ducă echipa din Udine în top, însă a urmat un sezon dezamăgitor în care clubul s-a clasat abia pe locul 9.

În ciuda câtorva reușite spectaculoase și a stilului său tehnic, al doilea sezon la Udinese a fost marcat de accidentări și suspendări după ce a atacat mai mulți arbitri. A rămas în palmares cu 22 goluri în 39 de meciuri, însă după doi ani s-a întors la Flamengo.

Aici a mai jucat timp de patru ani, până în 1989, după care și-a anunțat retragerea. A revenit asupra deciziei în 1991 pentru a semna cu un club japonez la care a activat timp de trei sezoane.

În 1994 a renunțat definitiv, iar după câțiva ani în care a studiat antrenoratul a revenit în fotbal. A pregătit naționalele Japoniei și Irakului, dar și echipe de club importante ca Fenerbahce, ȚSKA Moscova, Olympiacos. În prezent, e antrenor la FC Goa, în India.

La un pas să renunțe

La naționala Braziliei a jucat în 71 de partide și a marcat de 48 de ori. Tot de națională se leagă și cel mai dificil moment din cariera sa. În 1972 a fost decisiv în meciurile de calificare pentru Jocurile Olimpice din acel an, însă în ciuda prestației sale nu a fost luat și la turneul olimpic. A devenit frustat și supărat și i-a spus tatălui său că renunță la fotbal, iar 10 zile nu a mai mers la antrenamentele lui Flamengo. În cele din urmă, a fost convins de frații săi să se răzgândească.

8e locul pe care a fost clasat Zico în Topul 100 al Jucătorilor Secolului, realizat de FIFA în 1999

826de goluri în 1.180 de meciuri, inclusiv partide neoficiale, e performanța reușită de Zico (în oficiale are 516 goluri în 750 meciuri)

 Episoade precedente: Jose Andrade / Baichung Bhutia / Hidetoshi Nakata / Antonio Carbajal