Articol de GSP - Publicat vineri, 02 decembrie 2022 17:04 / Actualizat vineri, 02 decembrie 2022 19:44
Profesorul de drept și scriitorul american Khaled A. Beydoun a publicat un editorial în San Francisco Chronicle, făcând o paralelă între felul în care presa occidentală a tratat problemele din Qatar în comparație cu cele din China sau Rusia, în ipostaze similare.
Expertul în drepturile omului, securitate națională și islamofobie a evidențiat „actele de superioritate morală ale presei din vest” și „întinarea preocupării pentru drepturile omului prin a le folosi ca acoperire pentru rasism” în articolul său, intitulat „Felul în care presa occidentală acoperă Cupa Mondială scoate în evidență prejudecățile sale anti-musulmane”.
Iată articolul integral, tradus și adaptat:
„În timp ce lumea și-a îndreptat atenția asupra meciului de marți, dintre SUA. și Iran, la Cupa Mondială din Qatar, nu toată lumea care urmărea era concentrată pe fotbal. Echipa americană a postat pe rețelele de socializare, temporar, o imagine a steagului iranian fără emblema oficială „Allah” și echipa iraniană a refuzat să cânte imnul național al țării sale în timpul meciului său de deschidere. Astfel, mulți au urmărit atent meciul din perspectivă politică.
Orice ar decide jucătorii să facă în restul turneului, politizarea de la Cupa Mondială depășește cu mult echipele în sine. Nicăieri nu este mai clar decât modul în care mass-media occidentală, în special cea vest-europeană, acoperă turneul.
Cupa Mondială din 2022 a început în Qatar, pe 20 noiembrie, marcând prima dată când o națiune arabă și musulmană găzduiește cel mai mare eveniment sportiv din lume. Momentul istoric a fost întâmpinat cu o ceremonie de deschidere care a arătat frumusețea culturii arabe și a cuvintelor Coranului, aducând în centru două identități care sunt demonizate de mult timp în Occident.
Această prejudecată a fost complet vizibilă în ziua deschiderii. Pentru prima dată, BBC a refuzat să televizeze ceremonia de deschidere, în schimb a optat să transmită un meci de fotbal feminin britanic, urmat de un segment realizat anterior, despre drepturile omului din Qatar și controversa din jurul turneului. Un alt mare post public britanic britanic, ITV, a ales, de asemenea, să nu difuzeze ceremonia de deschidere.
Faptul că orice instituție media ar atrage atenția asupra condițiilor precare de muncă din Qatar, în drumul spre Cupa Mondială, și raportul țării cu privire la libertatea jurnalistică, printre alte preocupări, este legitim și important. Dar gradul de acoperire negativă demonstrează ipocrizia instituțiilor mass-media occidentale. Conform unei analize a șapte trusturi britanice majore, din cele aproximativ 685 de articole care acoperă Qatarul și Cupa Mondială de când țara a primit dreptul de a găzdui Mondialul, în 2010, 66% au fost critice, 29% au fost neutre și doar 5% au fost pozitive. O mare parte din această acoperire a fost legată de drepturile muncitorilor și drepturile omului.
Dar, în ciuda a ceea ce sugerează mass-media occidentală, Qatarul nu deține un monopol sportiv asupra încălcărilor drepturilor omului. În februarie, China a găzduit Jocurile Olimpice de iarnă în timp ce desfășura un genocid împotriva populației musulmane Uyghur, în regiunea de nord-vest. BBC și ITV au televizat ceremonia de deschidere, în ciuda existenței lagărelor de concentrare în națiunea comunistă și a cererilor globale de boicot împotriva punerii în scenă a Olimpiadei de iarnă în China.
În timp ce posturile britanice, inclusiv BBC, au difuzat programe care evidențiază persecuția uyghurilor, în perioada dinaintea Jocurilor Olimpice de iarnă, articolele despre drepturile omului în magazinele occidentale au încetinit să apară odată ce Jocurile au început și, în unele cazuri, s -au oprit cu totul.
În 2018, în timpul Cupei Mondiale, națiunea gazdă Rusia a înarmat activ regimul Assad din Siria, cu un arsenal nelimitat, pentru a ucide în masă civili sirieni. Însă implicarea Rusiei a obținut doar o fracțiune din articolele care acuză Qatarul. La fel ca în cazul Jocurilor Olimpice de iarnă din China, felul în care mass-media occidentală a raportat istoricul nefast al lui Vladimir Putin în ceea ce privește drepturile omului s-a oprit la începutul ceremoniei de deschidere de la Moscova, care a fost difuzată și la televiziunile britanice.
Diferența izbitoare de acoperire a subiectelor atrage după sine întrebarea: este această furie occidentală fără precedent inspirată cu adevărat de ceea ce se întâmplă cu drepturile omului în Qatar sau de prejudecățile occidentale împotriva identității arabe și musulmane din Qatar?
Preocuparea, justificată de altfel, pentru drepturile omului în Qatar este afectată de tenta islamofobă a știrilor europene. După cum a scris jurnalistul MSNBC Ayman Mohyeldin, „Ceea ce s-a desfășurat în ultimii câțiva ani și s-a intensificat în ultimele luni, înainte de primul meci al Cupei Mondiale, dezvăluie profunzimile prejudecăților occidentale, afront moral performativ și, poate cel mai semnificativ, oribile standarde duble”.
Jurnaliștii occidentali dornici să își joace rolul legat de drepturile omului în cadrul Cupei Mondiale din acest an au găsit o scenă irezistibilă. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de locuri în care musulmanii sunt victimele încălcărilor drepturilor omului, în loc să fie făptuitori, actele de superioritate morală nu sunt găsite nicăieri.
Qatarul trebuie să ia măsuri cu privire la standardele de muncă, reglementarea presei și istoricul său legat de drepturilor LGBTQ+ - la fel cum ar trebui să o facă și multe alte țări. Iar mass-media ar trebui să aducă lumină nedreptățile comise de cei aflați la putere. Dar acest focus ar trebui distribuit uniform, nu selectiv. O modalitate sigură de a întina preocuparea pentru drepturile omului este de a le folosi ca acoperire pentru prejudecăți și rasism. Deși este posibil să nu fie intenția tuturor celor implicați, o mare parte din mass-media occidentală face exact asta.
Cupa Mondială, în cel mai bun caz, este un convingător teatru sportiv și politic, fiind scena unor manifestări sublime ale celor mai buni jucători de fotbal din lume și a contextelor turbulente în care ei trebuie să facă spectacol. Presa occidentală ar trebui să se străduiască să arate întreaga piesă, pe măsură ce aceasta se desfășoară. Nu numai din punctul lor de vedere, ci prin ochii oamenilor cărora li s-a refuzat de mult timp să-și spună propriile povești”.
Cine este Khaled A. Beydoun
Profesor de drept și scriitor, Beydoun (44 de ani) e analist pe probleme de securitate națională, drepturile omului și drept constituțional. A publicat o serie de cărți, inclusiv volumul extrem de apreciat de critici „Islamofobia americană: înțelegerea rădăcinilor și a evoluției fricii”.
A colaborat cu New York Times și Washington Post, precum și cu publicații de drept. E profesor de drept la Universitatea Arkansas-Fayetteville și afiliat U.C. Berkeley, specializat pe probleme legate de islamofobie, securitate națională și cibernetică și drepturile omului.