Articol de Remus Răureanu - Publicat luni, 05 decembrie 2022 10:24 / Actualizat luni, 05 decembrie 2022 10:24
Fostul internațional Ovidiu Stângă, 50 de ani, lucrează în Qatar ca expert în cadrul centrului de tineret de la Al Sadd. El explică de ce arabii nu au un fotbal foarte bun și se îndoiește că al nostru ar avea șanse să se însănătoșească în curând.
Ovidiu Stângă, una dintre vedetele Craiovei în anii '90, nu crede că naționala României ar fi capabilă să se mai califice la Campionatul Mondial viitor și nici la acela din 2030. Fost internațional, Ovidiu a plecat de la Universitatea la Salamanca, de unde a trecut la PSV, s-a întors în România la Dinamo, iar acum lucrează și locuiește în Doha. După toate experiențele acumulate, el se aprinde cel mai tare tot atunci când vorbește despre Craiova Maxima și despre selecțiile făcute în cartiere, de unde erau aleși cei mai tehnici dintre copiii care se visau Balaci, Crișan, Cămătaru.
Interviu din Qatar cu Ovidiu Stângă: „România la Mondial? Poate în 2034”
- Ovidiu, care mai e activitatea ta?
- De un an și patru luni sunt în Qatar, pentru prima oară în aria aceasta, în Golf. Lucrez pentru Al Sadd, mă ocup de corectarea și de dezvoltarea fotbalului juvenil, ajut toți antrenorii din club.
- Cum sunt aici condițiile de pregătire? Bune?
- Condițiile nu sunt bune, sunt foarte bune, ca infrastructură! Problema mare e că sângele arab e mai greu de urnit din loc. Ei ori încep mai târziu antrenamentul, ori nu vin toți jucătorii în ciclul săptămânal de pregătire pentru că sunt prinși cu diferite activități familiale și religioase la care țin foarte mult. În Qatar e un program Aspire și academia aceea are dreptul să cheme la antrenamente cei mai buni juniori din țară. Pe urmă ni-i trimite doar la meciuri, ceea ce ne defavorizează fiindcă nu putem crea realații de joc, nu putem avea un control asupra juniorilor.
„Când îi comparăm cu noi, parcă toți sunt buni”
- Poate că ceea ce spui tu explică de ce naționala Qatarului n-a reușit să câștige vreun punct în grupa ei.
- Eu cred că perioada dinaintea Mondialului n-a fost gestionată corect. Jucătorii din lotul pentru turneul final au stat în cantonament opt luni înaintea competiției, timp în care nu au mai jucat meciuri oficiale deloc. Nu știu exact ce au lucrat în acel cantonament lung, dar mi s-a părut că au ajuns la Campionat foarte, foarte obosiți. Qatar câștigase recent Cupa Asiei după ce le bătuse pe Coreea de Sud în semifinale și pe Japonia în finală, iar în altă competiție, Arabi Cup, terminase pe locul al treilea, deci echipa arătase că era capabilă să obțină rezultate bune.
- Poate să progreseze Qatarul?
- Câtă vreme progresul de la nivelul cluburilor e foarte lent, nici naționala nu va crește. E valabilă regula aceasta și pentru fotbalul de la noi. Echipele din România nu prea mai au jucători români. FCU folosește trei sau patru români, în rest, străini. Și mai toate cluburile sunt la fel.
- România cum s-ar fi descurcat la acest turneu final? Sigur, e doar un exercițiu de imaginație, nimeni nu poate ști.
- Poate că ar fi făcut față așa, din emulație, însă am fi rămas în faza grupelor. Dacă ne uităm la echipele participante, luăm jucătorii post cu post și-i comparăm cu ai noștri, vedem că toate au fotbaliști foarte buni.
„Mai jos de atât ar fi doar amatorii”
- Crezi că România va mai prinde în curând un Mondial?
- La cum arată fotbalul în Europa acum, e greu. Doar printr-o schimbare de regulament, să participe mai multe reprezentative. Eu zic că la următoarele două Campionate Mondiale nu ne vom califica. La următorul sigur n-o să fim!
- Vezi și vreun semn bun în fotbalul nostru?
- Testele sunt rezultatele. În cupele europene mai avem doar o echipă, naționala s-a prăbușit în clasamentul FIFA. Noi am trecut de la bine la rău, acum ar trebui să urcăm un pic, că de coborât nu văd unde am mai putea coborî. Poate doar să ajungem să jucăm contra unor fotbaliști care au servicii, lucrează opt ore pe zi și apoi vin la meciuri cu profesioniștii noștri.
- Grupa de calificare nu pare să fie una groaznică. Elveția, Israel, Kosovo ar fi principalele adversare.
- Grupa e accesibilă, dar trebuie să înțelegem că totul depinde de naționala noastră. Dacă nu suntem capabili să presăm, să jucăm și noi, n-o să mai batem pe nimeni.
- Te-a mai sunat careva din țară cu vreo ofertă, cu vreo propunere de vreun fel?
- Oferte vin și pleacă. În România așa e și cu contractele: azi semnezi, mâine pleci. Eu am o vârstă și nu prea mă mai tentează o revenire în fotbalul nostru, sunt liniștit aici.
„Vasilică e bun, însă nu e antrenor!”
- Preferi să ai un job lipsit de presiune?
- Fotbal fără presiune nu există. Și chiar dacă nu e o presiune venită din exterior, noi, cei care am jucat la un nivel foarte bun, ne motivăm singuri, pentru că avem nevoie să câștigăm. În România sunt deja instalați niște oameni, au conexiuni, au legăturile lor. Mie mi-a fost foarte greu să mă adaptez. Ultima experiență de la Craiova a fost cea mai neagră perioadă a mea din antrenorat.
- Ce s-a întâmplat în mandatul acela?
- În România nu ne mai cunoaștem gradele. Doctorul se bagă la echipă, antrenorul se bagă la medicină, preparatorul fizic face programul echipei în totalitate, patronul are patru, cinci jucători cu care comunică zilnic și ăia niciodată nu vor fi cu antrenorul... Nu există o linie clară, o țintă pentru performanță.
- Da, circulă bârfa conform căreia colaborarea cu preparatorul Vasilică ar fi provocat debarcarea ta, ca și pe a altor antrenori.
- Pentru mine, Vasilică e un om bun și un profesionist bun, doar că trebuie să aibă limite, așa cum și eu am limite. Eu l-am oprit să mai antreneze echipa, atât. Dacă un preparator fizic sau un medic își depășește atribuțiile, ajungem să ne călcăm pe picioare și nu e în regulă. Dar asta este România și n-o putem schimba noi.
- O poate schimba cineva?
- Cei care conduc cluburile au puterea aceasta.
Lecția lui Advocaat
- De ce nici măcar în Craiova nu mai apar fotbaliști foarte buni?
- La Craiova sunt foarte multe școli private, foarte multe cluburi. Pe vremea mea existau doar două cluburi, Universitatea și CSȘ. Cei mai buni juniori din Craiova erau adunați acolo. Și jucam cu cei mai buni din Târgu Jiu, cu cei mai buni din Slatina. Acum nu mai e la fel, sunt împrăștiați copiii în multe cluburi, nu se mai antrenează cei mai buni cu cei mai buni.
- Îți place viața din Qatar? E ceva din România ce îți lipsește?
- Mă simt foarte bine. Îmi lipsesc familia, prietenii, însă distanțele au devenit mici, să plec de aici în Olanda sau în România e foarte ușor. Uneori îmi e dor de aerul din România, de aerul de acolo.
- Cum de fotbaliștii plecați imediat după Revoluție și apoi cei din generația ta mergeau în străinătate și jucau, iar jucătorii români de azi sunt respinși cam peste tot?
- Cei din Vest au evoluat, noi am rămas pe loc. Programul săptămânal din România nu solicită organismul la fel ca afară. La noi, antrenamentul e ușor, meciul e greu. În Occident, antrenamentul e foarte greu, meciul e foarte ușor. Nu știu dacă înțelegi...
- Cred că înțeleg.
- Îți dau și un exemplu. Eram la PSV și mă cântăream aproape în fiecare zi. M-a chemat Dick Advocaat, „Ovidiu, crezi că eu sunt antrenor bun?”. „Mister, ai antrenat Olanda, e clar că ești foarte bun”. „Preparatorul fizic e bun?”. „E de douăzeci de ani în funcția asta, deci n-are cum să nu fie bun”. „Și atunci, tu de ce te cântărești zilnic dacă ne consideri buni? Nu ai cum să fii gras nici dacă mănânci un porc! Noi te stoarcem până când slăbești înapoi”. Eu îi jignisem cu prezența mea zilnică la cântar.
„Nici încălțări n-aveam”
- Vedem des jucători grași în campionatul nostru.
- Și de ce?
- Antrenamente prea slabe?
- Presupun.
- Explicația ta sună logic.
- Oricui i-ai spune asta va înțelege.
- Deși ai jucat la un nivel foarte bun la cluburi, ai adunat doar 24 de selecții în națională.
- În primul rând, am prins o generație fantastică. Am avut șansa să joc la Craiova, ceea ce a fost în același timp și o neșansă, fiindcă prioritățile erau altele atunci: Steaua, Dinamo. Am plecat în Spania și am avut un sezon foarte bun, dar naționala mergea foarte bine, i-ar fi fost greu oricui să-și facă loc ca titular. Eu m-am accidentat la Mondialul din 1998. Aveam 25 de ani și de atunci cariera mea a luat-o în jos.
- Atât de gravă a fost accidentarea?
- Ligamentul încrucișat s-a refăcut foarte bine, doar că mai aveam și o problemă la cartilaj, una care provenea din juniorat. Am crescut jucând fotbal pe beton, cu alimentație necorespunzătoare, fără vitamine. Mă băgau în casă doar negura și foamea, în rest eram în curtea școlii sau în fața blocului și băteam mingea necontrolat ore în șir. Acum e organizată dezvoltarea unui fotbalist, e controlată. Eu aveam o pereche de teniși pe care-i purtam și la școală, și la sărbători, și la fotbal.
„Nu mai e corectitudine în România”
- E un paradox: atunci când erau condiții proaste apăreau fotbaliști, iar când copiii pot avea ghete ca ale lui Cristiano nu mai producem jucători buni.
- Nici brazilienii n-au condiții bune, dar ei joacă pe plajă așa cum jucam noi în curtea școlii. Eu jucam de la șapte ani cu d-ăia de 14 ani. Mai luam un bobârnac, cădeam, mă ridicam și jucam în continuare. Acum nu mai există așa ceva. Și mai e tehnologia care ne-a făcut mai puturoși pe toți, nu doar pe fotbaliști.
- Tehnologie nu au și englezii, spaniolii, olandezii?
- Ei văd viața altcumva, înțeleg de mici că nu li se cuvine totul, acceptă concurența. De tineri sunt învățați să muncească și să intre în competiție. La noi, concurența nu mai e loială, d-aia și cei talentați își pierd motivația. Mă antrenez și apoi vine băiatul lu' tata și joacă el. În Olanda, concurența e reală, corectă și la fotbal, și la măturatul străzilor.
- Ai lucrat cu tineri, ai sesizat vreo diferență între comportamentul lor și acela pe care îl aveați voi când erați mici?
- Noi eram mai umili, mai serioși. Ne făceau să fim așa sistemul și sărăcia. Azi, toți se cred milionari fiindcă au acces la câte un telefon mobil! Tineretul de astăzi așa vede! Copiii nu mai au valori. Nouă ne era clar că trebuia să muncim, nu era întâmplător că marile nume ale fotbalului românesc proveneau de jos, din sărăcie. Mai poate să apară azi un Hagi din Săcele, un Popescu de la Calafat? Sau un Fane Iovan, care n-a avut loc la Craiova și a ajuns la Steaua? Nea Fane a plecat de la Moțăței la 14 ani. Nea Nicu Negrilă plecase la 15 ani de la Gighera. Uite, Bancu a început fotbalul la 15 ani. El ar fi fost un jucător fantastic dacă n-ar fi avut atâtea carențe.
„Am Craiova în sânge”
- Carențe cauzate de faptul că a început prea târziu?
- Toată lumea îl ceartă că vine târziu în marcaj, că nu stă bine pe teren. Păi, dacă el nu are junioratul făcut? Dacă tu înveți la șapte ani să tragi linia dreaptă, o faci dreaptă toată viața. Dacă îți pun pixul în mână la 18 ani, îți va fi foarte greu să mai înveți să tragi linia dreaptă. La fel e și cu fotbalul.
- Crezi că Bancu e fundaș sau e mijlocaș?
- El ar fi fost un foarte bun fundaș stânga dacă ar fi avut un juniorat curat. Cum n-a avut, cred că e mai bine să fie folosit în față, unde își mai permite să piardă mingea, să facă prea multe atingeri. Ca să fii fundaș trebuie să ai sânge de fundaș! Ori îl ai în tine ca om, așa cum era nea Nicu Negrilă, ori îl antrenezi cu multe dueluri fără minge.
- După cum vorbești, simt că ai rămas cu nostalgia Craiovei.
- Dădui un exemplu fiindcă știu Craiova bine și d-aia folosesc exemple de acolo. Dacă aș ști bine istoria Corvinului, i-aș pomeni pe Rednic, pe Andone, pe Klein, pe Mateuț. Și eu am prins Craiova Maxima când aveam 13-14 ani, la o vârstă la care, dacă-ți intră în sânge, n-ai cum să mai scapi! Mi-a plăcut toată echipa. Îmi plăceau mult nea Ilie, Zoli... Geolgău... Pfaaa, Geolgău era fantastic, ar fi jucat oriunde! Formația aia a fost construită între '74 și '80. Acum, românii vor să facă un lot azi și să obțină rezultate ieri.
M-a impresionat Japonia. A jucat foarte închis, dar când a avut nevoie de goluri a schimbat imediat strategia, a atacat și a și marcat
Generația aceasta a Elveției nu cred că va putea obține mai mult decât a realizat la acest Mondial, pentru că sunt câțiva jucători aflați la apusul carierei. Poate că noi vom reuși să profităm, peste șapte luni, de un eventual regres al elvețienilor
Ca valoare a jucătorilor, FCU nu e de locul pe care se află acum. Echipa a început campionatul sub o presiune mare și știi cum e la olteni: în vară vrem Cupa și campionatul și apoi schimbăm obiectivul în salvarea de la retrogradare!
Olanda a jucat cel mai slab fotbal pe care l-am văzut eu vreodată la olandezi. Probabil că Van Gaal a calculat că trebuie să fie pragmatic. Cu fotbalul frumos pe care-l practica, Olanda n-a mai câștigat nimic din 1988. Nici nu mai există acum un Robben care să decidă patru meciuri din cinci
Ovidiu Stângă
5 ania jucat Stângă la PSV, care îl cumpărase de la Salamanca în schimbul a două milioane de dolari. Mijlocaș ofensiv, el a fost la Eindhoven între 1996 și 2001, după un sezon excelent petrecut în prima ligă spaniolă, cu 11 goluri în 40 de partide
Golul Japoniei a fost regulamentar! Demonstrație în „camera VAR” improvizată în redacția GSP + Poți face și tu testul acasă
Mai multe articole despre Campionatul Mondial:
)
)
)
)
)
)
)
