Dominique Antognoni developează atuurile şi punctele nevralgice ale lui Inter » Lentă, lasă spaţii mari şi preferă contraatacul

O revoluţie (deocamdată) nereuşită. Din lotul care a cucerit 5 trofee in 2010 au rămas doar 6: Zanetti, Chivu, Samuel, Cambiasso, Stankovici şi Milito. Anii trec pentru toată lumea, o schimbare radicală era inevitabilă.

Acum Interul e un adevărat şantier, nu-i uşor să revoluţionezi şi să reconstruieşti o trupă cum a fost cea a lui Mourinho. Cu atît mai mult cu cît criza economică şi fixaţia lui Moratti pentru fair-play-ul financiar complică lucrurile.

În momentul de faţă echipa suferă o teribilă criză de identitate, s-au făcut multe erori, calitativ e departe de ceea ce a fost, tinerii şi în general nou-veniţii nu sînt la înălţime şi mai ales n-au personalitatea necesară pentru a îmbrăca tricoul Interului, "bătrînii" duc greul, dar nu mai au puterea şi strălucirea de acum cîteva sezoane.

E nevoie de bani şi timp pentru a-i înlocui pe Maicon, Eto’o, Sneijder, Motta. Rezultatul? Astăzi Inter nu are acea forţă sălbatică cu care îşi muşca şi îşi teroriza adversarii, e modestă, lentă, deseori previzibilă şi tristă, stadionul jumătate gol. O pradă uşoară? Da şi nu.

5 PUNCTE SLABE

1. Apărare vulnerabilă. Inter nu are o identitate clară de a sta pe teren, a pierdut certitudinile legate de modul de a juca: Stramaccioni a continuat să insiste, apărînd în faţa tuturor un 3-5-2 suficient de provincial (practic, se apără cu cinci jucători), chiar şi în momentul în care era evident că nu asigură superioritatea numerică la mijlocul terenului şi, mai ales, că apărarea rămînea descoperită. Acum s-a întors la apărarea cu 4, după ce a susţinut luni de zile că echipa se simte mai sigură cu 3 centrali.

Avantaj CFR: Şi clujenii sînt în căutări după plecările lui Bastos şi Sougou. Echipa s-a aşezat, în cantonament, în modulul tactic 5-4-1. Reţeta e simplă: defensivă impenetrabilă şi contraatacuri în viteză.

2. Fără forţă fizică. Ritmul e foarte lent, încît adversarele rareori sînt puse în dificultate. Paradoxal, Inter înscrie pe contraatac chiar şi acasă. Cînd trebuie să atace nu are forţă şi nici jucătorii necesari pentru a surprinde apărările.

Mijlocaşii nu participă la ofensivă, nu creează superioritate numerică, cu excepţia lui Guarin şi, uneori, a lui Cambiasso. Cine se apără în manieră ordonată reuşeşte să obţină puncte pe " San Siro".

Inter nu reuşeşte niciodată să creeze acel forcing de 20 de minute, cînd adversarul pare la un pas de a ceda: n-are forţa fizică de a-şi "călări" adversarul.

3. N-au regizor. Lipsa unui playmaker provoacă mari probleme, jocul nu este fluid şi se desfăşoară pe orizontală. Unul din motivele pentru care Stramaccioni a trecut la modulul de joc cu trei fundaşi centrali era prezenţa lui Chivu, considerat în întreaga Europă unul dintre cei mai inteligenţi fotbalişti sau, cum se zice în Italia, un fundaş cu picioare educate, de mijlocaş.

E unicul cu o viziune de joc, aşteptînd ca Stankovici să recupereze după 9 luni de pauză. Cam puţin pentru o echipă cu pretenţii. Singura idee de joc în momentul de faţă e "mingea la Cassano".

4. Spaţii mari. Echipa tinde să se lungească, lăsînd distanţe imense între compartimente. Fundaşii centrali sînt lenţi. Mai ales Ranocchia, care în duelurile unu la unu pierde mereu. Faptul că nu se menţine spaţiul între linii nu-l ajută.

Cambiasso nu mai are dinamismul de acum cîţiva ani, reuşeşte să compenseze cu experienţa, dar după o oră de joc gîfîie şi adversarii pot profita, ocupînd zona din preajma careului.

Benzile sînt deseori descoperite, pentru că mijlocaşii nu-i ajută pe fundaşii laterali. Golurile unu şi trei înscrise de Siena, dar şi cel primit cu Chievo demonstrează cît de lentă şi neajutorată e apărarea: minge lungă, sprint al atacantului şi imediat se află în faţa porţii.

Avantaj CFR: Jocul speculativ al românilor a făcut victime importante în Europa. Viteza lui Maah, oportunismul lui Rui Pedro şi efortul generos al lui Camora vor fi armele ofensive pe "Giuseppe Meazza".

5. Bancă săracă. Dacă primul unsprezece e de calitate, rezervele nu: practic e imposibil pentru Stramaccioni să schimbe, să încerce să surprindă în timpul jocului. N-are nici un as în mînecă. Nu există alternativă pentru Milito, la fel pentru Cassano: amîndoi dau tot ceea ce au în prima oră de joc, dar lipsa de soluţii îl obligă pe tînărul antrenor să îi ţină pînă la fluierul final.

Cei patru veniţi în iarnă nu rezolvă problemele: Schellotto n-are personalitatea necesară, Kuzmanovici e lent, Kovacic are doar 18 ani, iar Rocchi este absolut inutil.

5 pase decisive şi 7 goluri a reuşit Cassano în 1470 de minute jucate la Inter în actualul campionat

9 goluri şi 3 assisturi are Diego Milito în acest campionat. În cele 8 meciuri în care argentinianul a marcat, Inter a cîştigat mereu

2.811 minute a adunat Javier Zanetti (39 de ani) în cele 33 de jocuri disputate pentru Inter în toate competiţiile acestui sezon

5 PUNCTE TARI

1. Milito. Să lăsăm deoparte golurile, deşi e evident că un atacant trebuie mai întîi de toate să înscrie (iar el o face cu mare constanţă). Prezenţa lui pe teren schimbă total modul Interului de a gîndi faza ofensivă: se mişcă foarte mult fără minge (în timp ce Cassano vrea mereu balonul la picior), creînd multe spaţii libere, unde Guarin, Palacio şi Cambiasso se pot "arunca".

Protejează mingea absolut fantastic, o controlează perfect, obţine faulturi la marginea careului, joacă cu spatele la poartă, reuşind să ofere pase decisive. "Scoate" fundaşii din careu, plimbîndu-i cînd pe dreapta, cînd pe stînga, are şut de o precizie chirurgicală şi e aproape imposibil să îl deposedezi.

Dezavantaj CFR: Cadu, Piccolo şi Rada au evoluat destul de rar în sistemul propus de Paulo Sergio pentru disputa cu Inter. Cei trei sînt redutabili la jocul aerian, dar au probleme în faţa unor atacanţi ingenioşi.

2. Cassano. Cînd atinge balonul ai senzaţia că îl vezi pe Maradona. Stopează mingea în aer, i se lipeşte de picior, joacă din prima, nu greşeşte niciodată o pasă verticală, driblează de pe loc, inventează la fiecare atingere a balonului. Are un picior catifelat, Palacio şi Milito ştiu exact unde îi va lansa, cei trei se găsesc cu ochii închişi.

Antonio nu a fost niciodată atît de decisiv, nu a înscris niciodată atît de mult. În plus, provoacă multe cartonaşe galbene, scoate din minţi adversarii, este idolul publicului. Plecarea lui Snejider s-a decis o dată cu venirea lui: nu puteau juca împreună, Cassano convinge mai mult. Are o autonomie de 60 de minute, dar îi ajunge pentru a "picta" fotbal.

Dezavantaj CFR: Ivo Pinto va fi omul care va trebui să tempereze virtuozitatea lui Cassano. Portughezul a impresionat la sezonul de debut în România prin entuziasmul său ofensiv, însă a avut mereu probleme pe faza defensivă.

3. Guarin. Unicul în actualul lot care reuşeşte faimoasele ruperi de ritm, care e nemarcat la mijlocul terenului. Ar fi jucat fără îndoială şi în echipa lui Mourinho: putere fizică înspăimîntătoare, e de neoprit, are o condiţie fizică de invidiat şi o mare constanţă în a pătrunde în careu: practic, o face de fiecare dată cînd are balonul. Joacă deseori pe dreapta, intră în viteză şi centrează în faţa porţii.

În plus, şutează cu o furie formidabilă. Cînd pleacă pe contraatac îşi depăşeşte toţi adversarii în viteză. Dacă-i dai spaţii te sinucizi! Cum se spune în Italia, e "una bestia".

4. Fazele fixe. Inter înscrie foarte des din corner ori din lovituri libere: cele laterale sînt un adevărat calvar pentru adversari, pentru că lîngă balon sînt mereu 2 jucători (Cassano, Chivu şi Cambiasso, în funcţie de partea dreaptă sau stîngă) şi nu ştii dacă vor centra cu interiorul sau invers.

Va lipsi Samuel, unul care se demarcă şi scapă fantastic de adversarul direct, dar Ranocchia a devenit un adevărat expert mai ales împotriva apărărilor în zonă. Multe cornere sînt copiate şi studiate după schemele de la Playstation, de exemplu, golul înscris de Guarin cu Napoli: Nagatomo şi Gargano, cei mai scunzi, intră în careu pentru a crea confuzie, iar Guarin apare liber pe colţul lung.

Dezavantaj CFR: Mureşan şi Godemeche, oamenii din faţa apărării, faultează destul de des şi îşi expun echipa unor astfel de situaţii. Dacă Pantelis Kapetanos va fi lăsat pe bancă, vişiniii vor pierde un jucător important pentru momentele fixe ale partidei.

5. Experienţa. Deseori Interul e acuzat că nu renunţă la coloana vertebrală formată exclusiv din argentinieni, dar pînă la urmă sînt cei care cu adevărat îşi dau sufletul şi, mai ales, sînt un exemplu de dăruire pentru tineri: Zanetti, Cambiasso şi Milito (plus Samuel, absent) sînt liderii echipei, un far pentru ceilalţi, o garanţie pentru orice antrenor. Au mereu o dorinţă de a învinge ce depăşeşte orice obstacol, inclusiv cel legat de vîrstă.

Căpitanul Zanetti are 40 de ani, dar la antrenamente şi în partide aleargă de două ori mai mult decît cei de 20. Cambiasso dictează ritmul şi dirijează orice mişcare pe teren, inclusiv a colegilor. În cupele europene, unde experienţa e determinantă, devin şi mai importanţi.