Corespondență din Rusia // VIDEO Muzicienii ruși iubesc fotbalul » Jurnalistul GSP îi dă o mână de ajutor selecționerului Cherchesov :)

• Theodor Jumătate, jurnalist cu 23 de ani de experiență în presa de sport și șef al departamentului Fotbal Internațional la Gazeta Sporturilor, transmite zilnic pentru cititorii GSP corespondențe din Rusia pe durata Campionatului Mondial

Baletul în care o echipă sfârșește la închisoare pentru un meci trucat
S-a îndrăgostit de fotbal de mic, a jucat, a fost arbitru chiar și, mai ales, a fost un împătimit suporter al lui Zenit, echipa orașului său, Sankt Petersburg. Mereu era pe stadionul Petrovski și, de câte ori se întâlnea sau coresponda cu prietenul Isaak Glikman, vorbea de Zenit. Într-o zi, i-a invitat acasă pe toți jucătorii echipei favorite, cărora le-a interpretat la pian câteva dintre capodoperele sale.

"E foarte dificil să te eliberezi în alergare, când privești mereu peste umăr. Poți să pretinzi că e un joc, dar îl vei juca întotdeauna într-un fel de închisoare", le-a spus el. Și, chiar dacă "Șostakovici era atras la fotbal de viziunea idealizată a jocului, realizând coregrafia eleganței acestui sport", după cum povestea Glikman, știa și părțile mai puțin frumoase. Descrise în baletul Vârsta de Aur, în care Dmitri punea în scenă drama unei echipe devenite victima unui meci aranjat, sfârșind în închisoare.

"Toți iubim muzica și fotbalul în familie"

Pe 25 septembrie 2016, s-au împlinit 110 ani de la nașterea sa. Iar pe 2 octombrie, când Mircea Lucescu era acolo, la o partidă cu Spartak, fanii lui Zenit i-au dedicat întreaga peluză cu o scenografie splendidă: portretul lui, încadrat de Opera din Sankt Petersburg și de portativele atât de dragi compozitorului. În tribună, s-au aflat atunci și fiul Maxim (pianist faimos, care a evadat din Rusia în 1981, trăind acum în Franța), nepotul Maxim jr. și strănepotul lui Șostakovici, Serge.

Pe Maxim Șostakovici jr, nepotul muzicianului, l-am cunoscut pe Facebook. Și el a studiat pianul, și el adoră fotbalul. "E o imensă pasiune pentru fotbal în familie. Și, în același timp, o tradiție, o moștenire. Toți iubim muzica și fotbalul. Eu jucam mai mult când eram mic, aveam și o echipă, se numea Pușkin United Team, dar și acum ies din când în când la o partidă cu amicii", îmi scrie el.

"Niciodată n-a mai venit un ziarist să scrie de noi pentru fotbal"

Pentru că Maxim trăiește acum la Moscova, mi-a dat un număr de telefon: "Sună-l pe Iura! Cei de la Conservatorul din Sankt Petersburg se întâlnesc mereu să joace fotbal". Și Iura mă invită imediat: "În fiecare săptămână, avem ziua noastră dedicată fotbalului. Mai bine spus, noaptea. Pentru că jocul e întotdeauna la miezul nopții. Vino marți, la 23:50, la Ligovski Prospect".

Cum să nu mă duc? Nu urmărești de multe ori muzicieni făcând fente și plonjând în tacklinguri. La 23:50, eram acolo. Undeva la marginea orașului, într-o sală-balon cu teren sintetic.  Îi găsesc în vestiar și încep să râdă: "Am aflat tot, ne-a povestit Iura. Niciodată nu a mai venit un ziarist la meciurile noastre. Să scrie de noi despre fotbal".

Pavel, oceanograf printre muzicieni

Erau 15 în acea noapte. "De obicei, ne strângem douăzeci și formăm patru echipe, organizăm un fel de turneu. Acum, suntem mai puțini, dar nicio grijă, suntem suficienți", îmi zice Philip, care vede fotbalul ca pe "o inspirație și un antrenament pentru orchestră. De altfel, o echipă este o orchestră, meciul sau concertul e un succes dacă toți interpretează bine partitura".

El cântă la flaut. Sunt și pianiști, violoniști, unul e la corn, altul la contrabas... Mulți au tricourile formațiilor preferate: observ câțiva cu Barcelona, uite-l și pe "Totti", iată-l pe "Fabregas", plus Milan și Bayern. Pavel are tricoul Islandei: "De ce nu? Îmi place mult spiritul islandezilor. Nu au cel mai bun joc, dar spiritul lor e neîntrecut". E unul dintre puținii membri ai acestui grup care nu studiază sau a studiat la Conservator. "Eu sunt oceanograf". Cam ca Jacques-Yves Cousteau? "Cam așa".

Piotr ar fi fost bun și la naționala Rusiei

Încep jocurile. Cine ajunge primul la două goluri câștigă. Sau cel în avantaj după 15 minute. Sau se bat penaltyuri. Am crezut că tinerii au ieșit la o plimbare, dar pun suflet, energie, intensitate. Sar scântei de câteva ori. Unii au ghete cu crampoane și nu ezită să plonjeze în alunecări riscate. Și pentru ei, și pentru adversari.

Doi dintre ei sunt peste toți. Piotr are un picior stâng neașteptat de bun, e foarte tehnic și gândește acțiunile înaintea celorlalți, parcă joacă la profesoniști. Lansez spre el: "Am să-l anunț pe selecționerul vostru, Cercesov, că n-are în lotul de Mondial un stângaci atât de talentat ca tine". Zâmbește. Oleg e și el în vervă. Mic, puternic, se luptă cu apărătorii ca un Gerd Müller. Oleg e deja la Filarmonica din Sankt Petersburg.

"Data viitoare, să-ți iei ghetele. Joci și tu!"

Se mai și ceartă uneori. După un gol primit ușor, portarul e criticat de un coechipier: "Ți-a trecut mingea pe lângă ureche. Puteai să o respingi. Uite, acum ieșim de pe teren!". Însă totul se liniștește. Și băieții o iau de la capăt. Un alt meci e gata să înceapă.

După două ore, "turneul" se încheie. Duș rapid, mâini strânse și acasă. E ora 2 dimineața, cu soarele luminând cerul la Sankt Petersburg în altă noapte albă care te vrăjește. "Data viitoare, să-ți iei ghetele. Joci și tu!", mă provoacă Oleg. Îi promit. Dar când va fi data viitoare? Asta nu mai știu. 

"E foarte dificil să te eliberezi în alergare, când privești mereu peste umăr. Poți să pretinzi că e un joc, dar îl vei juca întotdeauna într-un fel de închisoare"Dmitri Șostakovici, mare compozitor rus (1906-1975)

Dragostea bunicului pentru fotbal e bine cunoscută. În aceste zile, va apărea cartea «Șostakovici și fotbalul», scrisă de Dmitri Braghinski"Maxim Șostakovici jr, nepotul lui Dmitri

"Pentru noi, fotbalul e o inspirație și un antrenament pentru orchestră. De altfel, o echipă este o orchestră, meciul sau concertul e un succes dacă toți interpretează bine partitura"Philip, student la Conservatorul din Sankt Petersburg

Vezi toate corespențele din Rusia trimise de jurnalistul GSP Theodor Jumătate!