Articol de Andrei Vochin - Publicat joi, 18 septembrie 2008 00:00
Steaua şi Bayern au luptat în acelaşi meci, deşi păreau din categorii diferite
Stagiune nouă, "Al 6-lea răsărit în Ligă", cum a scris peluza, acelaşi spectacol. La revederea cu competiţia supremă a cluburilor, Steaua s-a prezentat în acelaşi costum din anii precedenţi. Mic la mîneci, strîmt la trup.
De această dată, oaspete a fost Bayern. Nemţii au venit cu ploaia lor, cu berea lor, cu forţa şi precizia unui mecanism format din bărbaţi pentru care statura de 1,80 m fusese depăşită prin clasa a 9-a. S-au pus gospodăreşte pe treabă, pasînd mereu balonul parcă pentru a da peste nas celor care încă mai susţin că românii sînt mai tehnici şi ca brazilienii. Fără liderul Rădoi, fără abnegaţia lui Nicoliţă şi fără ordinea în joc a lui Ovidiu Petre, Steaua s-a prezentat în faţa nemţilor cam ca grupa de juniori la sparring-ul cu echipa mare. Fundul în poartă, teamă de contacte tari, agresivitate spre zero.
Zapata ne-a scos
Cu astfel de oponent, lui Klose i-au trebuit doar trei minute pînă la prima mare ocazie, minge scoasă cu capul de Zapata, iar colegilor lui un sfert de oră pînă la prima fază fixă. Moment al jocului în care careul Stelei s-a întunecat. Cinci cetăţeni cu staturi de Guliver şi un executant, Schweinsteiger, precis ca robotul de centrări al lui Klose, adus de Klinsmann din America, au conceput primul gol, marcat şi el ca la antrenament, cu capul, de Van Buyten.
De aici înaintea, Steaua a început să mai bîzîie pe lîngă monstruleţ cu speranţa că Rensing, comicul lor portar, să pună umărul un pic la reabilitarea situaţiei. A respins şutul lui Lovin, dar Semedo a reluat în plasa laterală (22) şi a împins cu piciorul în bară mingea venită de la Dayro, din afara careului (31). La poarta cealaltă, Zapata negocia cu Toni (36, 44) şi cu Schwein (37) păstrarea tabelei cu numai 0-1 la pauză. Deal!
La cabine a rămas Klose, dar a apărut Podolski. Cu care Zapata a început dialogul în minutul 63. Pînă atunci însă, Arthuro, servit ideal de Dayro, mai trăsese o dată în bară din postură de singur cu Rensing (58). Copiii prindeau curaj, dar lupta continua să fie una între Clay şi Doroftei. Încă un pumn greu parat de Zapata, singur cu Toni (66), încă un "uşor" aruncat în luptă: Bogdan Stancu. O luptă însă în care braţul moale al românilor n-a putut fi ridicat peste bicepsul de fier al adversarului. Nici în acest an.
Steaua şi Bayern au luptat în acelaşi meci, deşi păreau din categorii diferite
Stagiune nouă, "Al 6-lea răsărit în Ligă", cum a scris peluza, acelaşi spectacol. La revederea cu competiţia supremă a cluburilor, Steaua s-a prezentat în acelaşi costum din anii precedenţi. Mic la mîneci, strîmt la trup.
De această dată, oaspete a fost Bayern. Nemţii au venit cu ploaia lor, cu berea lor, cu forţa şi precizia unui mecanism format din bărbaţi pentru care statura de 1,80 m fusese depăşită prin clasa a 9-a. S-au pus gospodăreşte pe treabă, pasînd mereu balonul parcă pentru a da peste nas celor care încă mai susţin că românii sînt mai tehnici şi ca brazilienii. Fără liderul Rădoi, fără abnegaţia lui Nicoliţă şi fără ordinea în joc a lui Ovidiu Petre, Steaua s-a prezentat în faţa nemţilor cam ca grupa de juniori la sparring-ul cu echipa mare. Fundul în poartă, teamă de contacte tari, agresivitate spre zero.
Zapata ne-a scos
Cu astfel de oponent, lui Klose i-au trebuit doar trei minute pînă la prima mare ocazie, minge scoasă cu capul de Zapata, iar colegilor lui un sfert de oră pînă la prima fază fixă. Moment al jocului în care careul Stelei s-a întunecat. Cinci cetăţeni cu staturi de Guliver şi un executant, Schweinsteiger, precis ca robotul de centrări al lui Klose, adus de Klinsmann din America, au conceput primul gol, marcat şi el ca la antrenament, cu capul, de Van Buyten.
De aici înaintea, Steaua a început să mai bîzîie pe lîngă monstruleţ cu speranţa că Rensing, comicul lor portar, să pună umărul un pic la reabilitarea situaţiei. A respins şutul lui Lovin, dar Semedo a reluat în plasa laterală (22) şi a împins cu piciorul în bară mingea venită de la Dayro, din afara careului (31). La poarta cealaltă, Zapata negocia cu Toni (36, 44) şi cu Schwein (37) păstrarea tabelei cu numai 0-1 la pauză. Deal!
La cabine a rămas Klose, dar a apărut Podolski. Cu care Zapata a început dialogul în minutul 63. Pînă atunci însă, Arthuro, servit ideal de Dayro, mai trăsese o dată în bară din postură de singur cu Rensing (58). Copiii prindeau curaj, dar lupta continua să fie una între Clay şi Doroftei. Încă un pumn greu parat de Zapata, singur cu Toni (66), încă un "uşor" aruncat în luptă: Bogdan Stancu. O luptă însă în care braţul moale al românilor n-a putut fi ridicat peste bicepsul de fier al adversarului. Nici în acest an.
)
)
)
)
)
)
)
