Articol de GSP - Publicat joi, 29 noiembrie 2018 15:23
PSG - LIVERPOOL 2-1. Jurgen Klopp are o problemă. Cu Neymar. L-au supărat tare pe german căzăturile brazilianului, exagerările sale, gesturile sale teatrale, felul în care se manifesta, cu sau fără minge.
Ziariștii englezi atât au așteptat și au făcut imediat legătura cu prezența lui Leo Di Caprio în loja VIP-urilor de pe ”Parc des Princes”. Răutăcios, aș zice. Pe Herr Jurgen l-a supărat și Verratti, dar din alte considerente, fix opuse. Pe undeva are ceva dreptate. Klopp e supărat pe cei mai buni oameni ai Parisului din meciul de miercuri seară. Nu spune însă nimic dacă e supărat și pe ai săi jucători. Sau dacă e supărat pe el însuși.
Poate că ar trebui. Măcar un pic. Pe Neymar îl știm cu toții, așa e el, așa se manifestă. Dar hai să privim și din alt unghi prestația lui: 83 de atingeri (cele mai multe), 6 faulturi recepționate (cele mai multe), 4 șuturi trase (cele mai multe), 3 șuturi pe spațiul porții lui Alisson (cele mai multe), două ocazii de gol create (cele mai multe), un gol marcat. Asta cred că ar trebui să-l supere mai tare pe Klopp.
Neymar a făcut cam cel mai serios meci al său de cînd îmbracă tricoul parizienilor (analizând și pe cine a avut în față), iar asta a ajutat campioana Franței să obțină nu doar o victorie, ci să aibă și o prestație solidă, de genul celor de care ai nevoie ca să câștigi trofee europene. În afara primei jumătăți de oră, care a fost un adevărat uragan la poarta englezilor, PSG n-a jucat cel mai estetic fotbal posibil, dar cine spune că dintr-un fotbal estetic rezultă întotdeauna performanțe notabile greșește. Asta e o situație foarte rară în fotbalul de azi, știința de a stăpâni detaliile e mai importantă, iar capacitatea de a aglutina momentele de suferință pe parcursul a 90 de minute e decisivă. Thomas Tuchel e cam primul antrenor al Parisului care a izbutit să-i facă pe jucători să priceapă asta.
În Champions League adversarii nu-s precum cei din Ligue 1, sunt momente (și nu puține) în care ai nevoie să te aperi supraglomerat, să tragi de timp, să joci teatru eventual. Întrebați-l pe Zidane câte episoade de genul ăsta a avut Madridul său în cele trei campanii câștigătoare din Champions League! Nu știu ce va face PSG în acest sezon, nimeni nu știe, dar meciul cu Liverpool e primul semn că a devenit o echipă serioasă, care poate să-și stăpânească nervii și care izbutește să domine detaliile.
Jurgen Klopp are o problemă. Și nu una mică. Echipa lui nu mai e cea din sezonul trecut. Tripleta de atac, atât de lăudată și de productivă, parcă a uitat să marcheze. În special în meciurile din deplasare se observă asta, ceea ce nu e în regulă. Totuși, în Ligă, din trei partide departe de ”Anfield”, Liverpool a dat un singur gol, din penalty, iar șuturile pe poartă încap pe degetele unei singure mâini.
În sezonul trecut, trupa lui Klopp oferea acel fotbal ”heavy metal”, pasionant și pasional, uneori estetic, alteori dezordonat. O dezordine controlată însă, o entropie tactică mai degrabă capcană pentru adversar decât realitate. Asta s-a cam pierdut, paradoxal pe fondul întăririlor din vară, căci Liverpool astăzi are un lot mult mai bun decât cel cu care ajungea în finala Ligii. Dar nu și un fotbal la fel de bun, chiar dacă prima partidă a sezonului european, acel 3-2 cu PSG, oferea numai motive de optimism.
De-atunci, echipa a devenit un pic plată, previzibilă, lipsește acea doză de inventivitate, de libertate aș zice, de ”Klopp”-ism. Parcă preocupați de acest statut de favorită pe care l-au primit după finala de la Kiev și după vara agitată din mercato, ”cormoranii” din teren și ”cormoranul” șef de pe bancă au uitat de fotbalul care i-a făcut remarcați. Pe ideea că titlul în Anglia e obiectivul principal acum, iar Champions League a trecut în plan secund, eu n-aș marșa prea tare. Îmi pare doar un alibi. Iar Europa League, cu ale sale confruntări de joi, nu ar ajuta deloc pe Liverpool în ciclul săptămânal din Premier League.
Nimic nu e însă pierdut pentru Liverpool. Dimpotrivă. 1-0 cu Napoli e perfect posibil, chit că Napoli nu e un rival oarecare, iar Ancelotti știe bine de tot mersul în această competiție. E partida care-i poate oferi lui Klopp un punct de plecare. E un excelent motivator, un bun strateg, iar ”Anfield” e o bază mai mult decât solidă. Pentru Liverpool acest meci decisiv poate oferi anumite răspunsuri. Nu știu însă dacă Europa League e unul dintre ele, nici măcar câștigarea ei.
- Andrei Niculescu scrie din nou în paginile Gazetei Sporturilor și pe gsp.ro începând de pe 12 noiembrie.
)
)
)
)
)
)
)
