Articol de Daniel Scorpie - Publicat vineri, 06 ianuarie 2012 00:00 / Actualizat joi, 05 ianuarie 2012 22:13
Revenit miraculos în 77 de zile după grava accidentare la cap, suferită în urma teribilei ciocniri cu Pellissier în meciul cu Chievo, fundaşul român a ajuns iar în cumpănă. Acum însă în carieră.
6 ianuarie 2010. O după-amiază rece de iarnă, cîteva minute după ora 3, la Verona. Pe "Bentegodi", Inter şi Chievo abia reveniseră de la cabine, după o repriză albă, în prima etapă a anului. Chivu nu lipsea din defensiva lui Mourinho, mereu gata de orice sacrificiu, fizic şi tactic, cum a făcut-o de la venirea la Milano.
Ghinionul Pellissier
Minutul 48. Un balon înalt la marginea propriulu careu. Un duel, ca atîtea alte sute în cariera lui Cristi, s-a terminat rău, cu o teribilă ciocnire cu Sergio Pellissier. "În momentul impactului am avut doar senzaţia de teamă. Am înţeles imediat ce păţisem, pentru că am simţit o gaură în cap. Nu mi-am pierdut cunoştinţa decît două sau trei secunde. Îmi amintesc lovitura, nu şi căzătura. Ştiu că era vina mea. Eu trebuia să mă opresc cînd am văzut că nu mai pot ajunge la minge. Pellissier n-a zărit decît o umbră care se ridica, dar era deja tîrziu. Am priceput că voi fi operat de urgenţă, de cum am ajuns în ambulanţă", povestea Chivu.
Născut a doua oară
Era obişnuit cu operaţiile, doar mai făcuse una la umăr în 2008, după Euro. Dar acum era în faţa celei mai delicate cumpene a vieţii. Tragedia prin care a trecut l-a făcut să se simtă născut a doua oară: "Înaintea intervenţiei m-am gîndit la tot ceea ce-i mai rău. Cristian, acum îţi vor deschide capul. Dacă ţi se întîmplă ceva? Şi Natalia, şi Adelina cum se vor descurca, dacă nu vei mai fi la fel? Va mai fi fotbalul viaţa ta?".
Fotbalul conta atunci prea puţin, pentru că pornise într-o cursă contracronometru, în care medicul interist Franco Combi şi specialiştii în neurochirurgie din Verona au învins cel mai sinistru adversar, meritînd cîte un "Balon de Aur", nu numai recunoştinţă veşnică şi o invitaţie la un meci al campioanei Italiei de atunci.
Şi-a minţit soţia
Chivu suferise o fractură de os parietal drept şi a fost operat chiar în aceeaşi seară. Fiecare secundă era vitală. A minţit-o pe Adelina ca s-o liniştească, dar a admis că s-a temut că nu se va mai trezi după. "Cînd eşti operat la cap, te gîndeşti chiar şi că nu te vei mai trezi. Ştiu totuşi că am căutat să rămîn calm şi să-mi calmez soţia. I-am zis la telefon «Am doar puţin sînge sub piele, acum îl vor scoate şi diseară o să vin acasă». O minţeam cu bună ştiinţă. După intervenţie eram atît de euforic încît am început să-i sun pe toţi, să dau mesaje de mulţumire. M-au prins medicii şi mi-au luat mobilul. L-am primit înapoi după două zile".
Noapte de coşmar
Fostul căpitan al "naţionalei" a avut o senzaţie groaznică în prima noapte după internare: "A fost coşmar la reanimare. Din oră în oră, veneau să mă trezească, iar eu deja îi aşteptam cu ochii deschişi. «Cum te cheamă?». «Cristian Chivu». «Unde eşti?». «La Verona». «Care-i numele spitalului?». «Dar de unde să ştiu eu?». «Cît s-a terminat jocul?». «1-0, chiar de la voi am aflat». Uite că reuşeam chiar să şi glumesc!".
Miracol în 77 de zile
Au urmat 16 săptămîni cu mult chin şi sacrificii, de la Infernul veronez şi pînă la Paradisul de la Madrid. A fost un miracol că accidentarea nu s-a transformat într-o tragedie. O minune că şi-a revenit foarte rapid, peste cele mai optimiste previziuni ale medicilor, care credeau că restul sezonului era compromis. După doar cinci săptămîni deja îşi reluase pregătirea. Singurele amintiri ale întîlnirii cu Pellissier rămăseseră o uriaşă, hîdă cicatrice şi casca neagră de protecţie. Spre surprinderea tuturor, "martirul" se întorcea pe gazon la 77 de zile de la fractura craniană. Cu look complet schimbat, tuns scurt, dar cu o fenomenală voinţă, cu care a trecut, luptînd, de atîtea răscruci.
După încă o lună, pe 24 aprilie, reuşea şi primul gol la Inter. Iar peste alte 4 săptămîni, după ce izbutea să elimine invincibila Barcelona, se cocoţa pe acoperişul Europei, cucerind "Bernabeul" în finala Ligii cu Bayern (2-0), după 45 de ani de la ultimul succes în C1 al "nerazzurrilor". Şi sorbea şampanie din cupa cu urechi mari, în care şi-a ascuns casca de care nu s-a mai despărţit. Aceasta îi va aduce aminte mereu că pe 6 ianuarie 2010 a început a doua viaţă.
Declin prelungit
De pe culmile Europei, Chivu a început apoi coborîrea, o dată cu despărţirea de Mourinho. A schimbat 4 antrenori, Benitez, Leonardo, Gasperini şi Ranieri, a alternat deseori posturile în apărare, făcînd naveta între teren, banca de rezerve şi infirmerie, şi n-a scăpat de calvarul accidentărilor. De la triumful mondial din Japonia, nu a mai ridicat deasupra capului operat decît un singur trofeu, Cupa Italiei, în vara trecută. Intrat în ultimele 6 luni de contract şi în al treilea an din a doua viaţă, Cristi se apropie de altă răscruce. A carierei însă. Eroul din 2010 şi-a pierdut rolul principal şi aşteaptă altă distribuţie. La Inter ori în altă piesă.
Moratti îl amăgea cu un contract pe viaţă
În zilele dramatice care au urmat complicatei operaţii la cap, Massimo Moratti l-a copleşit cu o ofertă impresionantă. Preşedintele interist l-a asigurat pe Chivu că, dacă nu va mai putea juca, îi va oferi un angajament pe viaţă, dar între timp şi-a schimbat radical optica. Deşi a intrat în ultimele şase luni de contract, Cristi n-a primit nici o ofertă de prelungire a acordului semnat în 2007, cînd "nerazzurrii" l-au transferat de la AS Roma cu 16 milioane de euro plus Andreolli.
Nedespărţit de cască
Imediat după operaţie, Chivu credea că nu va avea nevoie de protecţie: "Medicii mi-au zis că nu mă va ajuta foarte mult. Dacă voi simţi nevoia s-o fac, voi utiliza casca, pentru că este mai puţin incomodă decît o mască". Asemănătoare celei purtate de portarul Cech de la Chelsea, Cristi nu a renunţat însă la ea decît la antrenamente şi la unele jocuri-şcoală, fiind şi azi nedespărţit de casca sub care e ascunsă cicatricea.
Nu joacă de-o lună
Desele şi diversele accidentări s-au reflectat în evoluţiile oscilante la Inter. Nici acest sezon nu a făcut excepţie. Chivu n-a prins cu Gasperini şi Ranieri decît 13 meciuri şi 1.122 de minute în toate competiţiile. Cristi a luat devreme vacanţă în 2011 şi n-a mai jucat de o lună, acuzînd dureri musculare şi la gleznă. Ultima apariţie în tricoul milanezilor a fost în Liga Campionilor, pe 7 decembrie, la 1-2 cu ŢSKA Moscova.
Are de unde alege
Dacă Inter dă semnale că aşteaptă pînă în martie pentru a-i face o ofertă oficială de prelungire, doi ani cu opţiunea pentru al treilea şi un salariu înjumătăţit, deloc pe placul lui şi al impresarilor, Chivu atrage însă atenţia multor echipe, tentate de un jucător liber cu CV impresionant. Liverpool, Manchester City, Ajax, Real Madrid, Napoli, Genoa şi Milan sînt cele mai vehiculate variante în ultimul timp pentru fostul căpitan al "naţionalei".
9 trofee a cucerit Chivu la Inter: 3 titluri, două Cupe şi două Supercupe ale Italiei plus Liga Campionilor şi Mondialul cluburilor
5,5 milioane de euro este salariul anual primit de Chivu la Inter, al cărui acord e scadent pe 30 iunie 2012
144 de meciuri şi două goluri are fundaşul român la nerazzurri în toate competiţiile în patru ani şi jumătate
"Dacă aş fi fost întrebat înainte de 6 ianuarie de ce mi-e frică în viaţă, aş fi spus: «Că ar putea să i se întîmple ceva rău fetiţei mele, Natalia». Pe 6 ianuarie mi-a fost groază că s-ar putea să nu-mi mai fie frică pentru fiica mea"
"Cînd mi-au scos bandajul, Adelina mi-a fotografiat operaţia. Ne-am albit. Aveam atîtea puncte de la suturi că puteam lua campionatul cu Inter încă din ianuarie"
"Nu-s mai puternic ori mai slab, dar am înţeles că cel mai important lucru din viaţa mea nu sînt eu, ci oamenii pentru care trăiesc. Şi cînd e aşa, sigur apreciezi chiar mai mult viaţa pe care o trăieşti"
"Medicii de la Verona au fost fantastici. Le-am promis atunci c-o să-i urc pe toţi într-un autocar şi-i duc la stadion la un meci al Interului" (Cristi Chivu, fundaş Inter)
Montaigne-rousse în 136 de zile
6 IANUARIE 2010
Într-un duel aerian cu Pellissier, de la Chievo, Chivu suferă o fractură de os parietal drept. E operat în aceeaşi zi la Verona
10 IANUARIE 2010
Fundaşul Interului e transferat de la spitalul "Borgo Trento" din Verona la Institutul "Besta" din Milano
14 IANUARIE 2010
Este externat din spital şi se întoarce acasă. Vine pentru cîteva zile în România
6 FEBRUARIE 2010
"Gazzetta dello Sport" publică primele poze în care se poate vedea cicatricea rămasă în urma intervenţiei chirurgicale suferite la cap. Ziarul italian publică şi primul interviu cu fostul căpitan al "naţionalei" după operaţie
10 FEBRUARIE 2010
Primeşte liber de la medici pentru a se antrena din nou, dar cu cască de protecţie. La început n-are voie să lovească balonul cu capul, apoi doar la mingi uşoare
18 MARTIE 2010
Are dezlegare să participe la şedinţele normale de pregătire la Inter. Are voie să dea cu capul în minge, indiferent de tăria centrărilor şi a şuturilor
24 MARTIE 2010
Revine în meciul cu Livorno (3-0). Mourinho îl titularizează, înlocuindu-l apoi în minutul 77. A folosit o cască neagră specială, asemănătoare celor purtate de rugbyşti
24 APRILIE 2010
Înscrie primul gol în tricoul lui Inter, printr-un şut de la 25 de metri, în minutul 77 al partidei cu Atalanta (3-1), şi revine pe primul loc în Serie A
28 APRILIE 2010
E integralist în returul de pe "Camp Nou" contra Barcei şi se califică în premieră în finala Ligii, devenind al 22-lea român ajuns în ultimul act al celei mai prestigioase competiţii europene
22 MAI 2010
Joacă titular în finala cu Bayern (2-0) şi cucereşte Liga Campionilor. Primul dintre cele 5 trofee cîştigate de Chivu cu Inter în 2010
Lanţ de gesturi inexplicabile
Operaţia pare să fi lăsat urme. Irascibil în teren, cît şi în afara lui, Chivu a dat mereu impresia că e obosit, măcinat de programul încărcat, cu jocuri la fiecare 3 zile. Românul a şi răbufnit în mai multe rînduri, avînd reacţii cel puţin ciudate.
7 MAI 2010
Face gesturi obscene la adresa tifosilor Romei la sfîrşitul finalei Cupei Italiei, Inter-Roma 1-0. E amendat cu 8.000 de euro
28 MAI 2010
Înaintea amicalului din Ucraina, are un discurs ofensiv: "N-avem valoare, de-asta nu ne calificăm la Mondial". Anunţă că intră în silenzio stampa un an de zile: "Dacă nu vă convine, luaţi-mi banderola!"
3 FEBRUARIE 2011
Îl loveşte cu pumnul în faţă, fără nici un motiv, pe Marco Rossi în meciul Bari-Inter 0-3. "Mă simt un om de nimic!", îşi cerea apoi scuze. S-a ales cu 4 etape de suspendare
2 APRILIE 2011
Eliminat în derby-ul Milan-Inter 3-0: vede cartonaşul roşu în minutul 53, cînd tabela arăta doar 1-0
5 APRILIE 2011
Primeşte două avertismente şi vede "roşu" în minutul 62 al dezastruosului Inter-Schalke 2-5 din Ligă
21 MAI 2011
Trimite o scrisoare la FRF prin care anunţă că se retrage de la echipa naţională din cauza vîrstei, a oboselii şi a programului foarte încărcat de la Inter.
)
)
)
)
)
)
)
)
