Articol de Dan Udrea - Publicat joi, 24 octombrie 2019 08:41
Dialog cu Răzvan Lucescu la o jumătate de zi de la calificarea în finala Champions League Asia. Descrie starea „teribilă de presiune" pe care o resimte la Al Hilal, povestește viața „relaxată și plină de siguranță" de la Riad și dezvăluie care sunt marile probleme cu care confruntă din perspectivă fotbalistică.
Apelul pe WhatsApp se realizează imediat. Răzvan Lucescu răspunde repede, dar la fel de repede se întrerupe convorbirea. „Nu se poate vorbi pe WhatsApp, sună-mă pe apel normal".
Răzvan e la Riad, în Arabia Saudită, și marți seară a reușit o performanță mare: s-a calificat în finala Champions League Asia. Câștigase în tur, în Qatar, împotriva echipei antrenate de marele Xavi, scor 4-1, dar returul a fost un thriller. 3-1 pentru Sadd în minutul 20, cu 3 goluri încasate de Hilal în 3 minute. S-a terminat 2-4, cu 60.000 de spectatori sărbătorind un triumf la care un român joacă în rolul principal.
- Răzvan, salut, cum ești după această calificare în finala Champions League Asia?
- Sunt obosit. M-am culcat destul de târziu și m-am trezit devreme fiindcă a trebuit să fac analiza meciului, plus că pentru noi urmează derby-ul cu Nasr în campionat.
- Ai dormit bine?
- De dormit am dormit bine, dar la ce meci a fost....Pfff... Pe undeva mă așteptam să fie așa imediat după ce s-a terminat meciul tur.
- Ați câștigat totuși în primul meci cu 4-1.
- Da, numai că Al Sadd e o echipă foarte bună, agresivă, cu organizare, căreia îi place să facă presing sus și care atunci când are mingea e foarte, foarte bună. Plus de asta, noi avem o problemă în a gestiona momentele care ne sunt favorabile. Când e 0-0 sau când suntem într-o situație de 50-50, suntem liniștiți, jucăm exact ce trebuie.
„Numai despre acest trofeu se vorbește"
- Și acum ați început bine!
- Exact, am avut 1-0, după care s-a dat un penalty pentru Sadd care n-a fost. De acolo ne-am prăbușit, a urmat un gol după un minut, apoi am intrat într-o panică totală. A crescut adrenalina, a apărut crisparea și toată starea de încredere a dispărut. A apărut teama că putem rata finala, mai ales că aici e o presiune teribilă, incredibil de mare. Numai despre acest trofeu se vorbește!
- Serios?
- Îți spun sincer, încă din prima zi în care am ajuns la echipă, în cantonamentul din Austria, am auzit numai despre Champions League Asia. Cei din conducere, suporterii, toți din jurul echipei susțin același lucru și atunci e normal să se creeze o presiune fantastică.
- Ți-a fost frică la 1-3?
- Cum ți-am zis, s-a creat panică. Ei s-au aruncat peste noi și chiar dacă ne-am apărat bine, ne-am bătut joc de ocaziile care s-au creat fiindcă au apărut spațiile în defensiva lor. Dar toată starea de șoc în care am fost, cu acele 3 goluri încasate în 3 minute, s-a transformat la final într-un moment de fericire. Și sentimentul pe care îl încerc astăzi e fantastic, câți antrenori nu visează și poate nu reușesc niciodată să ajungă să dispute o finală cu un trofeu atât de important pe masă? Chiar trăiesc acest moment și mă simt bine!
„Lipsesc echilibrul și cultura detaliului"
- Suporterii cum au trăit calificarea?
- Și ei visează la acest trofeu, mai ales că Hilal nu l-a mai câștigat de foarte multă vreme. A pierdut două finale în ultimii 5 ani. Contează şi titlul de campioană, dar ei nu pot concepe că s-ar putea rata câștigarea campionatului. Acel lucru îl trec deja la bifate.
- Și tu cum ai sărbătorit?
- În niciun fel! Aici nu se obișnuiește așa ceva. Plus că la ce tensiune am trăit, parcă nici nu știam cum să mă comport. Apoi, eu deja mă gândesc la derby-ul cu Nasr!
- Au trecut câteva luni bune de când ești acolo, cum te-ai acomodat cu fotbalul saudit?
- Fotbaliștii sunt jucători de calitate, cărora le place mingea și le place să se joace ofensiv, dar sunt două probleme. Prima este despre cultura detaliului, care lipește. A doua e lipsa de echilibru în timpul jocurilor, ceea ce face ca indiferent de adversar, de scor și de situație să nu fii sigur niciodată de un rezultat. De aici apar foarte multe meciuri spectaculoase. E greu să anticipezi ceva. O echipă poate pierde azi cu 0-6, după care, etapa viitoare, poate să bată orice formație de top. E un suspans total până la final și o dovadă sunt și aceste meciuri cu Al Sadd. Păi, în Europa, dacă cineva câștigă în deplasare cu 4-1 e foarte greu să mai vezi vreo răsturnare de situație.
„Aici e complet diferit de ce am trăit la Salonic"
- E complicat sau ușor să antrenezi vedete precum Gomis sau Giovinco?
- Sunt foarte serioși, sunt profesioniști!
- Și cei arabi?
- Lor le place jocul cu mingea, practic sunt axați pe un singur moment al jocului, cel în care sunt la minge, or fotbalul nu e făcut doar din așa ceva! E important și ce faci când pierzi mingea, când balonul e în posesia adversarului. De-asta îți ziceam de cultura detaliului, care aici lipsește. Uite, Al Sadd a creat în Qatar o Academie unde a adus foarte mulți copii, care sunt antrenați de mici ținând cont de toate componentele fotbalului. S-au dezvoltat foarte mult. Aici, în Arabia Saudită baza de selecție e foarte mare fiindcă există enorm de mulți jucători. A ajutat foarte mult și faptul că în ultimii ani au tot lucrat mulți antrenori străini și fiecare dintre ei a adus o îmbunătățire, un progres.
- Ce ai vorbit cu Xavi după meci?
- N-am apucat să discutăm mult. Dar ne-am pus de acord într-o privință, chiar dinainte de meciul tur, că Hilal și Sadd sunt cele mai bune echipe din Golf.
- Viața ta acolo cum e, îți place?
- E o experiență nouă pentru mine, total diferită față de Salonic, care la rândul lui era un oraș complet altfel față de București. Îți spun foarte sincer, am rămas plăcut surprins de ce am găsit aici. Nimic, dar absolut nimic din ce auzisem, din ce mi se povestise! Mă simt nu bine, ci foarte bine.
„Jucătorii se culcă la 5:00 dimineața, n-am cum să fac antrenament dimineața”
- Cu ce îți ocupi timpul liber?
- Care timp liber? Din păcate nu prea am timp de mine. Programul e de așa natură încât nu putem să facem antrenamente dimineața sau la prânz, le facem seara, astfel că sunt ocupat non-stop. Dacă am o zi liberă la două săptămâni!
- De ce nu puteți face antrenamente dimineața?
- Fiindcă jucătorii se culcă foarte, foarte târziu. Ei se roagă la 4:00 dimineața și abia apoi se culcă, deci n-ai cum să-i aduci la antrenament la 11:00-12:00. Dorm până târziu și seara ne pregătim.
- Orașul Riad cum e?
- Lumea e deschisă, e multă liniște, sunt foarte comunicativi cu străinii, amabili. Așa sunt și jucătorii, dacă le arăți că ești preocupat să-i înveți lucruri și să-i ajuți să progreseze, imediat se atașează, vin lângă tine și se creează o unitate deosebită.
„Șefii clubului sunt mai umani”
- Șefii lui Al Hilal cum sunt față de cei de la PAOK?
- Mai umani! Îți dau un singur exemplu: când am avut prima întrerupere a campionatului, președintele clubului ne-a luat pe toți cei din staff și ne-a dus într-o excursie în deșert. Președintele vine la fiecare antrenament, asistă, iar la final stă de vorbă cu mine 5-10 minute. Se interesează de starea echipei, de starea mea. E o relație perfectă, dar...
- Există și un dar?
- Nu știu încă, dar până acum am cam câștigat toate meciurile, ne-am atins toate obiectivele. N-am trăit și un moment delicat, să știu cum reacționează. Sper să nici nu aflu, însă mă gândesc că lipsa de echilibru despre care îți ziceam din perspectiva jucătorilor s-ar putea să fie și la nivelul publicului, al conducătorilor. Probabil se poate trece ușor în cealaltă extremă.
„Pasiunea femeilor pentru fotbal e fantastică"
- Dar pasiunea fanilor e chiar atât de mare?
- Mare? E nebunie, nebunie! Să vezi femeile cât de pasionate sunt și ele! De curând au primit libertatea de a merge și ele pe stadion și vin în număr mare. Când mai ies la magazin să mai cumpăr câte ceva, mă opresc să discute despre echipă, să facem poze. Mi s-a spus că Hilal e atât de iubită și oamenii sunt atât de atașați de echipă încât la un rezultat negativ important intră în depresie din cauza tristeții provocate de eșec.
- Ieși des în oraș, la restaurant, sau preferi să mănânci acasă?
- Acasă fiindcă, așa cum îți ziceam, nu prea am timp liber.
- Te simți în siguranță acolo?
- Stau într-un fel de complex unde locuiesc străini. E o zonă de vile, plină de familii din Italia, Spania, Grecia, Brazilia etc. Zona e un fel de resort mare, cu piscină, parc, restaurant. E un loc unde femeile nici nu sunt nevoite să poarte abaya, e o libertate totală. Soția mea e și ea cu mine și se simte confortabil. În plus, ca să-ți răspund la întrebare, mă simt în mare siguranță. Aveam o oarecare teamă, auzeam tot felul de povești, că au fost atacuri cu drone, că e tensiune acolo... Nimic, dar nimic din toate acestea! Chiar mi se pare un oraș natural, sunt locuri multe în care te poți plimba, poți citi, cafenele multe. Seamănă cu Doha, doar că acolo totul e mai artificial.
„Până pe la finalul lui septembrie a fost exagerat de cald, dar acum vremea e o splendoare, după ora 16:00 sunt 22-23 de grade, e perfect”
Răzvan Lucescu
„Ce primă am avut pentru calificare? Habar n-am! Știu că ni se va da o primă, însă nu știu cât, a fost ultimul lucru care m-a interesat”
Răzvan Lucescu
„Vinovat e Pușcaș”
Răzvan a comentat incidentul din timpul meciului cu Norvegia: „Pușcaș a dat dovadă de egoism, dar responsabil de rezultat e antrenorul, deci trebuie înțelegere și pentru o reacție mai puțin ortodoxă, ca a lui Contra".
- Răzvan, meciurile naționalei le-ai văzut?
- Nu! N-am văzut nimic!
- Dar ești la curent cu incidentul din partida cu Norvegia?
- Chiar habar n-am, nu știu, povestește-mi tu!
- Am avut penalty, cel desemnat să bată era Stanciu, dar mingea a luat-o Pușcaș, care a ratat, iar Contra l-a înjurat, iar camerele au arătat exact ce a zis: "F... morții mă-tii să-ți f.., Pușcaș!".
- În momentele alea, ca antrenor, ești într-o tensiune totală. Nici nu-ți imaginezi ce presiune poate exista, iar jucătorii sunt obligați să respecte regulile impuse de antrenor. Responsabilitatea rezultatului aparține antrenorului, nu jucătorului, tocmai de-asta eu cred că vinovat e Pușcaș. A dat dovadă de egoism, n-a respectat regulile echipei, n-avea voie să facă așa ceva!
- Gestul lui Contra e scuzabil?
- Știu că toată lumea spune că antrenorul trebuie să se controleze, că el transmite echilibru de pe bancă, dar într-un stfel de moment, când vezi că nu se respectă ceva și pierzi un rezultat mare, îți mai scapă un astfel de reproș, mai ortodox sau mai puțin ortodox. Până la urmă, în orice situție, antrenorul e cel aflat mereu în centrul polemicilor. Ce să-i faci?, asta e viața noastră, a antrenorilor!
- Și cum mai pot relaționa acum Contra și Pușcaș?
- Lucrurile trebuie rezolvate la vestiar. Au fost atâtea cazuri în care un jucător fie a înjurat antrenorul, fie a refuzat să dea mâna cu el când a fost schimbat și totul s-a rezolvat în cele din urmă. Repet, totul trebuie rezolvat în vestiar!
Joacă finala cu japonezii
Al Hilal se va lupta pentru trofeu cu o echipă japoneză, Urawa, care a reușit două calificări senzaționale. În „sferturi" a eliminat pe Shanghai SIPG, campioana Chinei, la care evoluează brazilienii Hulk și Oscar, după care a trecut în semifinale și de Guangzhou Evergrande, tot din China, gruparea antrenată de Fabio Cannavaro și la care joacă fostul mijlocaș al Barcelonei, Paulinho. Finala Champions League Asia se va disputa în dublă manșă: turul va fi acasă la Al Hilal, pe 9 noiembrie, iar returul în Japonia, pe 24 noiembrie. În 2017, Hilal a pierdut finala chiar împotriva lui Urawa, 1-1 la Riad și 0-1 la retur.
„Cred că o finală cu un singur meci ar fi mai interesantă, dar una cu două jocuri îți oferă mai multe posibilități de a câștiga trofeul. Un meci poate fi decis de multe lucruri, inclusiv de ghinion, dar poți remedia la retur. Va fi foarte interesant, abia aștept să disput meciurile cu trofeul pe masă!”
Răzvan Lucescu, antrenor Al Hilal
Campion al Asiei şi semifinală cu River?!
Scenariu optimist pentru Răzvan Lucescu. Antrenorul lui Al Hilal poate visa la un final de an excelent. A eliminat-o marţi cu mari emoţii pe Al Sadd, calificată ca organizatoare la proximul Mondial al Cluburilor (6-5 la "general"), şi ar putea aspira la un final de 2019 excelent. Câştigător al Ligii Campionilor Asiei şi apoi o semifinală de vis cu învingătoarea în Copa Libertadores, poate chiar River Plate (finală cu Grêmio ori Flamengo)! Cu condiţia ca antrenorul campioanei saudite să treacă de Esperance Tunis în "sfertul" din CM al Cluburilor, pe 14 decembrie.
Puiu Iordănescu a luat ultimul trofeu cu Hilal
De 19 ani n-a mai câștigat Al Hilal Champions League Asia. Mai precis din ediția 1999-2000, când antrenor era Anghel Iordănescu. Atunci, Hilal a jucat finala tot cu o echipă din Japonia, Jubilo Iwata, cum se va întâmpla și acum, iar meciul, disputat într-o singură manșă, a fost câștigat dramatic. Hilal a egalat în minutul 89, scor 2-2, s-a intrat în prelungiri, unde trupa lui Iordănescu a înscris în minutul 102 și a cucerit trofeul. Ulterior, Iordănescu și-a adjudecat Champions League Asia și cu Al Ittihad, în 2005.
Ce trofee are Răzvan în CV
- două Cupe ale României, ambele cu Rapid
- Cupa Qatarului, cu El Jaish
- titlul și două Cupe ale Greciei, cu PAOK Salonic
Vezi și:
Scenariu optimist pentru Răzvan Lucescu » Campion al Asiei şi semifinală CM Cluburi cu River?!
)
)
)
)
)
)
)
