Articol de Mitică Docan - Publicat sambata, 29 iunie 2019 11:06
Repede, spuneți superpalmaresul pe care îl are Cosmin Olăroiu în zona arabă. Sau numiți acel meci memorabil pe care l-a făcut una dintre echipele sale printre dune. În care ați stat cu sufletul la gură până la fluierul de final al arbitrului.
E prea îndepărtată amintirea?
Atunci spuneți echipele pe care le-au antrenat Reghecampf și Șumudică. Sau cele mai importante competiții. Care e mai prestigioasă: cupa din Oman sau cea din Dubai? Cine e acum deținătoarea Ligii Campionilor Asiei?
Nu vi se pare că e mai ușor să vă amințiți salariile pe care le-au avut toți cei angajați în Orient decât să rememorați O (una bucată) amintire sportivă remarcabilă?
În ciuda investițiilor enorme din ultimii 20 de ani, de când numele mari pline de praf ale Europei s-au încolonat la porțile de îmbarcare spre Arabia Saudită etc, fotbalul de dincolo de Turcia a fost ZERO. Poate infrastructură, poate imagine pentru unele cluburi care și-au mai făcut câte o bază de antrenament.
În rest, nu a însemnat nimic, pentru nimeni, doar un sac de aur lăsat în drum, cules de cine are CV-ul mai mare.
Poate ar fi un exercițiu de rigoare sportivă să nu ne mai uităm înspre zona aia, cum, de altfel, nu avem de ce să ne uităm în perioada asta nici înspre China, India și alte oaze de ambiție care înseamnă foarte puțin pentru fotbalul profesionist.
La 50 de ani, în topul meseriei de antrenor, Răzvan Lucescu alege să se despartă de fotbal în a doua sa perioadă de vârf din carieră, la aproape 15 ani distanță de rezultatele obținut cu Rapid. Timingul e important. De ce tocmai acum?
Unii ar spune că nu mai are nimic de demonstrat. Doar a luat titlul într-o manieră zdrobitoare în Grecia, cu o linie de clasament nemaivăzută. Alții ar aminti și cum s-a făcut de râs în Europa League, cu Mol Vidi și Bate Borisov, și ar sublinia „datoria” pe care antrenorul român ar fi avut-o să arate ceva și aici.
Dar toată această discuție nu mai contează.
Răzvan Lucescu, unul dintre cei mai respectabili antrenori din fotbalul profesionist, în apogeul carierei, a făcut o alegere. Dacă l-am întreba, ar spune că nu e decât responsabilitatea lui și nu privește pe nimeni. Că e o afacere privată.
La fel ca în cazul Olăroiu, Răzvan devine un civil într-o meserie, desprins de fani sau de orgoliul colectiv al genericului fotbal românesc, în care a scris pagini importante.
Dar dacă așa stau lucrurile, dacă nu putem avea pretenția unei performanțe sportive din partea sa, de ce ne-ar mai păsa de aventura într-o zonă care nu spune nimic și în care cele mai importante știri vin de pe twitter? Dacă lui nu îi pasă.
Citește și:
Răzvan Lucescu, mesaj de adio la plecarea din Grecia: „Au fost cei mai buni doi ani din viața mea!”
)
)
)
)
)
)
)
)
