Cenușăreasa de la miezul nopții

La revenirea acasă, trupa lui Edi Iordănescu va privi în oglindă și va realiza că visul frumos al unei nopți de vară s-a sfârșit și că ne întoarcem, implacabil, la oile noastre. Mâine se joacă Supercupa și în weekend-ul dinaintea finalei Euro 2024 se reia Superliga.

Am așteptat să treacă măcar 12 ore de la sfârșitul frumoasei aventuri „tricolore" din Germania și să se decanteze impresiile după o poveste mai lungă decât se așteptau, să recunoaștem!, mulți dintre admiratorii sau contestatarii naționalei.

Echipa care s-a calificat prima dintr-o grupă în care a lăsat în urmă sfertfinalista Elveția și a fost lider în seria de la Euro cu Belgia pe locul doi a picat din al nouălea cer, unde plutea pe norul euroforiei conferite de triumful cu focuri de artificii cu Ucraina, și ne-a amintit că nu putem fi mai sus decât Țările de Jos.

Am coborât în „optimi" din caleașca „furată" bogaților de la graniță

„La favola", cum îi spun italienii, a fost cea a Cenușăresei, prezentă neașteptată la balul fotbalului din patria unei cvdruple campioane mondiale, care a încercat să seducă prințul și să pună mâna pe averea împărăției.

N-a venit pe cai mari (mai nimeni nu ne dădea speranțe la mai mult decât o eventuală calificare norocoasă de pe al treilea loc în grupa E), dar fata modestă ridicată din clasa de mijloc și-a pus rochia de gală și nici n-a intrat pe ușa din dos la marele bal al continentului.

N-a venit cu mare alai și nu era între invitații de onoare, la turneul de la care lipsea din 2016, dar a ajuns în „optimi" precum cei din lumea bună, coborând din caleașca în care s-a suit după acel 3-0 neverosimil cu mult mai avuții prinți din Est.

Ansamblul de wrestling, supervizat de Bonjasky, ne-a furat visul!

Și nu doar că a surprins multă lume avansând între primele 16 ale turneului final, dar a și întors privirile la Munchen, cu un sfert de ceas în care pașii prinților costumați în portocaliu erau împiedicați și Cenușăreasa părea să-și continue suișul pe scara valorică spre o fantasmagorică semifinală (cu Anglia?).

Că doar cine-ar mai zis că o cadână gătită de un duce italian ar putea sta în calea fericirii „tricolore", după ce-am fi bifat pe carnetul de dans ansamblul neerlandez de wrestling (și Remy Bonjasky a fost aseară în capitala Bavariei!)?

Prințul nostru Ianis (căruia-i putea fi ruinată nunta fixată în ziua finalei) și războinicul Mogoș sunt dovezi palpabile că Dumfries și celelalte brute în straie orange ne-au pus gând rău.

Pantofii de lac s-au transformat în opinci, iar armăsarii în poneiași

Visul, poate chiar prea frumos, s-a risipit brutal după un sfert de ceas pe Allianz Arena și valsul lui Gakpo, pe lângă „Sonic" Rațiu și pașa Niță, ne-a trezit la realitate. Dura și cruda noastră realitate ne-a copleșit cu fiecare secundă care ne apropia de miezul nopții.

Cody a bătut ora 12 și vraja care a învăluit Cenușăreasa s-a rupt. Deodată, între bătăile orologiului munchenez, trupa de viteji ai fiului generalului Iordănescu a rămas în opinci (nici măcar adidași aruncați din peluză în careul lui Niță!).

Caleașca a fost furată de batavi, armăsarii pe care ne urcaserăm după „biscotto"-ul slovac s-au transformat în poneiași, istoviți de atâta cărat poverile următoarelor 75 de minute și ale spaimelor trăite la fiecare raid neerlandez. Straiele strălucitoare confecționate din materiale ieftine, dar cu un croitor iscusit și frumos parfumate, au devenit maiouri galbene transpirate fleașcă și mirosind a o eliminare dură.

Scorul trebuia să fie tenisistic: 1-6, 0-6. Și abandon în setul trei!

Dar hai să nu ne amăgim și să ne acceptăm locul Ne-am hrănit, pentru încă 270 de minute, din iluzia unei supraevaluări a forțelor noastre după trei goluri în porta gafeurului Lunin. Au fost trei meciuri, două eșecuri la zero și o remiză de salon, în care am încasat mai multe goluri decât în preliminarii. Și câte puteau fi dacă n-am fi avut noroc sau dacă adversarii nu-l remarcau pe Niță!

Scorul corect, că tot a început Wimbledonul (unde româncele noastre au căzut pe capete din primul tur), pe Allianz Arena trebuia să fie 1-6 (am bifat unica ocazie contra batavilor, în contul lui Man, abia „renovat" cu Parma), 0-6 și abandon!

Pentru că nu numai Ianis și Vasile aveau nevoie de ajutor medical după un asemenea supliciu. Îndulcit la final de aplauzele și mângâierile de compasiune pentru performanța mult peste valoarea intrinsecă a unei echipe naționale clasate pe #47 în lume.

40,75%a fost posesia României la Euro 2024. „Tricolorii" au avut 76,75% precizia paselor, 933 de pase complete, 6 centrări reușite, 16 cornere, 52 de șuturi, 22 cadrate, 4 goluri marcate și 6 primite în patru meciuri

Doar slovenii au mai luat trei, dar cu tot cu lovituri de departajare

Dacă vom piguli topul FIFA recent dat publicității pentru iulie, vom constata că ne găsim pe a 25-a poziție în Europa. Sub Belgia (#3), cu care am trăit aproape același coșmar precum lecția neerlandeză (în special, prima repriză), Țările de Jos (#7), Ucraina (#24), pe care ne-am răzbunat pentru nulurile cu Bulgaria și Liechtenstein, și Slovacia (#45), cu care chiar suntem pe același picior. 25 de echipe din 53 de membre înscrise la UEFA.

Adică în grupul mediocru al continentului și prima sub linia primelor 24, în condițiile în care am prins bilet la Euro 2024. Considerând că am fost prima „gazdă" învinsă în "optimi", singura cu trei goluri încasate (slovenii, cu care ne puteam măsura forțele dacă Ronaldo și compania nu se predau cu gruzinii, au luat tot trei, dar cu tot cu loviturile de departajare!)

și naționala care a pierdut în prima fază eliminatorie de la competiția germană la diferența cea mai netă, alături de Georgia, care măcar a marcat jucând cu Spania (nu-mi iese din cap că în minutul 40 era 0-10 la cornere cu Olanda!), trebuie să fim supermulțumiți cu locul 16. Mai ales în condițiile în care la vreo zece parametri România era ultima după faza grupelor!

Când o să reapărem pe harta Europei și în grupele unei cupe?

Euro 2024 s-a încheiat pentru „tricolori", care vor merge într-o binemeritată vacanță. Unii se vor întoarce apoi la echipele de club, sperând să prindă un transfer la mai bine sau măcar să obțină un salariu mai mare, după modelul Mihăilă și Man (dispărut parcă după dublul assist cu Ucraina) la Parma. Iar ceilalți vor reveni în Superliga autohtonă pentru reluarea competițiilor interne.

Mai mult ca sigur nu atât de bun ca al lui Drăgușin (liderul defensivei și cel mai scump fotbalist român). Care s-a prăbușit și el contra Țărilor de Jos și care este la Tottenham rezerva rezervei rezervei de la Inter!

Da, ne întoarcem la oile noastre, la Supercupa României, FCSB - Corvinul programată mâine în Ghencea (sunt tare curios câtă lume va fi la meci). Și la o nouă cursă pentru titlul deținut acum de echipa preparată de Gigi Becali (prima etapă se încheie în ziua finalei CE 2024) și la o nouă tentativă de a reapărea pe harta Europei în grupele unei competiții continentale.